IOANA MIHALCEA Distanțarea lui Lucescu

• Azi, la numirea sa ca selecționer al României, Mircea Lucescu s-a dezis de orice atașament anterior.
• A avut grijă să nu fie perceput nici ca dinamovist, nici ca rapidist. De unde această distanțare?

Lucescu a scuturat cu grijă trecutul pentru a-și susține obiectivitatea totală ca selecționer al României.

Glorificarea „profesionalismului” fotbalistic

Lucescu a făcut enorm de multe în și pentru fotbal. Dar să treci de la o rivală la alta nu poate fi un motiv de mândrie. Un motiv de mândrie, din punctul meu de vedere, ar fi că ești atât de bun încât și rivala de moarte te apreciază și te dorește, dar nu accepți să îi porți culorile.

Altfel, din prea mult profesionalism transformat în neutralitate, îți poți pierde complet busola. Nu e absolut nimic în neregulă cu a fi loial, dimpotrivă.

„Nu m-am atașat doar unei echipe și simbolului pe care o echipă îl aducea”, insistă apăsat Il Luce, protagonistul unor performanțe remarcabile cu Dinamo, ca jucător și ca antrenor.

Sună ca o palmă dată suporterilor care l-au privit mereu, mai intens în ultimii ani, exact ca pe acest „simbol” cu care nu (mai) dorește să se asocieze.

De la amicalul „caritabil” Dinamo București - Dinamo Kiev și vizitele motivaționale la Săftica, la bannerul pe care fanii i l-au dedicat în luna mai și la portretul pe care președintele lui Dinamo îl are în birou, Lucescu a devenit farul în furtună al dinamoviștilor în ultimii ani.

Au căutat constant asocierea cu el, mizând pe filonul dinamovist, dar Lucescu a făcut mereu pasul înapoi. Le-a dat „acces” la propria persoană doar până la un anumit punct.

Lucescu se distanțează de percepția de simbol al lui Dinamo

De când e liber de contract, a tot mers pe „Arc”, în Loja Legendelor dinamoviste, dar în aceeași etapă era văzut negreșit la meciurile Rapidului sau ale unei alte echipe din Liga 1.

Antrenorul de 79 de ani a avut grijă să nu-și confunde imaginea cu niciun club. Dan Șucu a vrut să-i dea control total în Giulești, Becali a vrut să-l aducă la FCSB.

Poate nici ultima nu ar fi fost o mutare prea surprinzătoare pentru cel care a recunoscut că ținea cu Steaua când era mic.

Primul meci important al carierei mele de suporter a fost CCA contra Internazionale Milano. A câștigat CCA cu 3-1. Știu că marcase Constantinescu. Din momentul acela, am devenit suporter al CCA, Steaua ulterior, dar CCA era. Îi știam pe toți pe dinafară Lucescu la ProSport Live, în august 2023

El chiar s-a autopropus ca antrenor al Stelei în 1984, dar a fost respins de Valentin Ceaușescu și de Ion Alecsandrescu.

„Domnul Valentin i-a spus «Mircea, nu poți să fii antrenor tu la Steaua, că tu ești dinamovist. O să rezolv să mergi la Dinamo antrenor. Dar ce te rog eu e să fie corectitudine, să joace frumos, să nu mai existe nu știu ce, nu știu cum.»

Nu cred că Steaua ar fi avut performanțe mai mari cu el antrenor, în primul rând nu ar mai fi fost lotul care a fost. Dacă venea Lucescu, probabil își aducea jucătorii lui de la Hunedoara, cum a făcut la Dinamo. El avea încredere în anumiți jucători, ceea ce e normal, nu?”, a povestit Victor Pițurcă.

În fond, Mircea Lucescu e curatorul propriei legende, una pe care nu o vrea atașată de niciun club. E dreptul lui. Dar „povara” de a fi identificat cu o singură echipă e de fapt un imens privilegiu.

Poate, spre binele tuturor, o calificare la Mondialul din 2026 va readuce în prim-plan, după 40 de ani, conexiunea cu naționala României, singurul element care poate fi cu adevărat neutru în cariera sa.