RADU NAUM Cel mai dorit dintre pământeni

• Nu cred să existe vreun om din fotbal care să nu vrea să-l vadă pe Hagi selecționer. 

Îl vor cu disperare cei care îl iubesc, care fac parte din „tribul” lui sportiv, care îl recunosc ca șef de promoție istorică, cei care îl admiră sincer sau din inerție, așa cum cum se întâmplă când doi-trei oameni zic despre o operă de artă că e fabuloasă și tu habar n-ai dar dai din cap ca să nu pari prost.

Mulți, foarte mulți vor să-l vadă reușind pentru că îi știu flacăra și dedicația. Și fondul lui bun ca o pâine mare și caldă. Vor să-l vadă ieșind din fundătura numită Farul (cu care să mai câștige ce?) și din limitele unei academii care nu a reușit până acum să dea un nume mare fotbalului mondial.

Îl vor gonind din amintiri eșecul anului 2001, vor să le arate el tuturor, mama lor!, vor să aibă succes ca să se simtă răzbunați pentru „veneticii” care le-au luat fotbalul. Burleanu și al lui. Îi încurcă puțin că Hagi merge mână în mână cu ei de ani de zile, dar n-ai ce să-i faci. E Hagi!

Selecționer îl vor, poate tot atât de aprig, și cei care abia așteaptă să își frângă gâtul, să se lămurească toată lumea odată pentru totdeauna că nu e mare antrenor, că nu poate face performanță de top ci doar una locală, acolo unde el controlează tot, urlând pe bancă și admonestându-și secunzi cu și fără temei, într-un campionat unde a terminat primul de două ori pentru că ăia mari și tari și-au pierdut busola, nu pentru că era el mare și tare.

Va fi mai important el sau adevărul?

O mulțime în mare parte tăcută abia așteaptă să vadă cum va face selecția, de câte ori va fi titular Ianis, ce va declara despre el (cu amintirea acelei „o să stai la coadă după autograful lui” îndreptat către Andrei Vochin, noul lui coleg federal, ha!), să vadă cum se va comporta cu presa când va fi criticat, ce relații va păstra cu celălalt copil fotbalistic al lui, clubul, care fără el pare orfan, și care va fi urmărit la milimetru, ce arbitraje va avea, cum va fi judecat.

Vor sta geană să audă, dacă rezultatele nu vor și rele, cum îl vor comenta foștii lui colegi analiști care îl divinizează, va fi mai important el sau adevărul?

Hagi la națională ar fi o poveste excelentă, de film, începeți repede să pregătiți unul! Nu știm ce fel de film va fi, american cu happy-end sau european terminat în depresie, dar e clar că ar fi unul care ne va ține cu ochii ventuză de ecran. Nu există narațiune mai apetisantă, într-un sens sau în celălalt. Juicy, cum s-ar zice în limba planetară.

Adio, Edi, cu comunicarea măsurată cu rigla, cu un mesianism fotbalistic pe care nu l-am înțeles dar care a dus la un paradoxal succes. Hagi e foc. Și pară. E un om care trăiește epidermic fotbalul, care impune peste tot în jurul lui propria viziune despre lume, umple spațiul, împrăștie sensul realității lui.

E un om care vizează infinitul, chestie care sperie sau provoacă râsete, dar el crede cu adevărat. Și are de ce. „Nebunia” asta l-a dus să facă de unul singur – fără stat, fără primărie, fără județ, fără vreun minister și stadion oferit pe tavă, precum cel de la Târgu-Jiu care arată ca o piramidă în deșert – o mică țară fotbalistică, una care a făcut performanță dincolo de imaginabil.

El, al cărui nume stă în imnul rostit de străini despre România, a primit de la România bancuri și hăhăială. Și te mai sunăm noi. Acum România are din nou nevoie de el. Ce film de Hollywood!

Hagi e mâna ideală de jucat

Indiferent ce va alege Hagi, e cineva care a câștigat deja. Burleanu realizează din nou o operațiune de succes. Cum l-ar mai fi așteptat unii să nu îi propună lui Hagi postul, dar uite că pentru a doua oară pe el l-a fost primul întrebat, ce să-i mai zici? Dacă Hagi nu va accepta, asta e. Și dacă va accepta, atunci chiar că va sta în lojă și va savura spectacolul.

Cu această mână întinsă din nou a acoperit definitiv ciuruiala la de acum 6 ani îndreptată către ceata cea vestită a lui Lupescu cu o încuscreală profesională de nivel regal. Naționala e singura potențială ghiulea de piciorul lui Burleanu, care altfel a pacificat lumea fotbalului. Hagi e mâna ideală de jucat.

Doar că Hagi antrenorul, la fel ca Hagi jucătorul, face adesea fix ceea ce nu te aștepți. De aici încolo totul devine palpitant. Așezați-vă confortabil, bere și floricele!