- Cristi Chivu (45 de ani) a ajuns la o înțelegere pentru prelungirea contractului cu Inter. Actualul acord era valabil până în vara lui 2027.
- După patru ore de negocieri la sediul lui Inter, cele două părți au ajuns la un numitor comun, iar antrenorul român este așteptat să semneze până în 2028, cu opțiunea de prelungire pentru încă un sezon.
Tehnicianul român a preluat banca tehnică a „nerazzurrilor” în vara anului trecut, după o scurtă experiență de la Parma.
Chivu a reușit să cucerească eventul în primul său sezon la echipa din Milano, ceea ce i-a făcut pe oficialii clubului să-i ofere acestuia un nou contract.
Cristi Chivu, interviu fără perdea pentru Gazzetta dello Sport
În ziua ședinței decisive, antrenorul român a oferit un interviu cuprinzător pentru Gazzetta dello Sport, în care a vorbit despre sezonul recent încheiat, dar și despre ce urmează pentru Inter.
Mai jos poate fi găsită o selecție a celor mai importante răspunsuri oferite de Cristi Chivu.
E adevărat ce spune președintele Marotta, o să rămâi la Inter mai mult decât el?
Dacă nu pierd trei meciuri la rând, poate... (n.red.- râde). Sunt de ajuns atâtea și există riscul să plec acasă mai devreme. Lăsând gluma la o parte, asta e realitatea fotbalului, am acceptat-o de mult. Am înțeles de ce jucătorii primesc contracte pe cinci ani, iar antrenorii doar pe doi... Antrenorul e cel care plătește primul pentru tot. Corect sau nu, așa stau lucrurile.
A fost un moment în acest prim sezon în care te-ai gândit că o să plătești pentru toată lumea?
Mi-a trecut prin cap, mai ales după înfrângerile cu Udinese și Juve... Atunci, pentru o clipă, am crezut că s-ar putea să fiu dat afară, dar apoi am văzut că Inter nu avea aceeași percepție ca mine. Dimpotrivă, m-a susținut imediat. Am simțit doar sprijin și apropiere.
Privind retrospectiv, care a fost momentul de cotitură și care a fost cea mai mare greșeală a ta?
Nu am avut niciodată timp să privesc înapoi, preocuparea mea a fost întotdeauna următorul meci. Mă gândeam cum să ofer continuitate lucrurilor bine făcute, dar pot spune că am învățat să reacționăm la dificultăți și la înfrângeri. Acesta a fost momentul de cotitură.
Greșeala? Eu sunt primul meu critic, mai ales atunci când câștig. Am făcut multe greșeli și tind mereu să-mi pun întrebări, după meciuri, dar și în timpul lor.
Ce s-a întâmplat după „dubla” cu Bodo/Glimt?
Cu Bodo ar fi trebuit și am fi putut să fim mai buni, dar acum e târziu și e inutil să ne mai gândim la asta. Am analizat pe larg „dubla” împreună cu staff-ul meu. Multe mici detalii au dus la acel rezultat. Face parte dintr-un proces, dintr-o călătorie care se desfășoară pe parcursul unui sezon lung.
Primul tău Inter a luat naștere din suferința înfrângerii, al doua din bucuria victoriei. Ce se schimbă?
Acum este mai dificil. Trebuie să fim buni în a găsi, chiar și în această nouă situație, stimulii și motivația potrivită. Aceeași mentalitate, aceeași foame, același echilibru zi de zi. Nu este niciodată ușor să te repeți după o victorie, dar am de-a face cu mari campioni care știu cum să facă asta.
Și avem și un club care ne susține, un staff capabil să înțeleagă și să gestioneze anumite momente. Nimeni nu poate ști viitorul, dar ne vom strădui cu toții să repetăm performanțele și să ne îmbunătățim.
Cristi Chivu: „Aș fi precaut cu anumite obsesii”
Când spui „să ne îmbunătățim”, te referi la rezultate sau la ceva ce vrei să vezi pe teren?
Mă refer la evoluție. Să acceptăm evoluția. Să ieșim din zona de confort și să acceptăm că trebuie să o luăm de la zero. Acestea sunt lucruri la care vom lucra mereu, dar ceea ce mă face să sper este faptul că acest grup evoluează de șase ani la un nivel înalt.
Și, vă asigur, va rămâne acolo: ai mei sunt oameni care își asumă responsabilitatea, care încearcă mereu și vor să demonstreze că ciclurile pot continua. Și că pot evolua.
Echipa va evolua și în Liga Campionilor?
Aș fi precaut cu anumite obsesii, se vorbește prea mult despre această competiție. Trebuie să acceptăm realitatea noastră și cea a celorlalte țări. Este evident că avem ambiții, istoria noastră ne impune asta, dar aș începe încet și cred că primul obiectiv în Europa este să ne calificăm printre primele opt din grupă și să ajungem în optimi.
Să nu uităm că există echipe care cheltuiesc jumătate de miliard pentru a câștiga Liga Campionilor și nu reușesc, ba chiar sunt eliminate în sferturi sau în optimi. Și sunt altele, precum Interul din anii trecuți, care au ajuns până la capăt făcând lucrurile cum trebuie.
Înseamnă asta că se poate acoperi decalajul economic cu idei?
Pentru a câștiga sunt necesare multe lucruri: idei și, mai ales, jucători. Pentru că, la urma urmei, jucătorii sunt cei care fac diferența. Toată lumea vorbește despre proiecte, dar ceea ce menține în viață un club sunt întotdeauna rezultatele.
Astăzi, poate că sunt favorite echipele de top, capabile să cumpere jucători care „fac diferența”, dar noi trebuie să fim diferiți de ele.
Trebuie să acceptăm: în acest moment, nicio echipă italiană nu este capabilă să facă ceea ce fac cele din Anglia. Asta nu înseamnă că nu vom face tot ce ne stă în putință pentru a încerca.
Dumfries a „făcut diferența” de multe ori în Liga Campionilor: îți pare rău că a plecat?
Denzel și-a făcut datoria. Avea o clauză și Inter nu a putut face nimic pentru a-l opri. Trebuie să fim pregătiți să găsim soluția potrivită și să înțelegem ce ne va ajuta să facem saltul calitativ în viitor.
Un portar, un fundaș, un mijlocaș, o extremă. Aceasta este lista ta de cumpărături?
Nu mă ocup eu de transferuri, asta ține de conducere, dar întotdeauna este nevoie de jucători pentru a deveni mai buni și, de ce nu, pentru a oferi un semnal echipei.
Am planificat totul, există planul A și B pentru fiecare post, dar va veni luna august și se poate întâmpla orice, pentru că pot apărea situații neașteptate. De altfel, în vara Cupei Mondiale totul poate deveni o agonie.
Nu crezi că se vorbește mult despre alți antrenori, dar poate insuficient despre cel care a câștigat două trofee?
Nu mă interesează, nu toată lumea știe ce înseamnă să antrenezi o echipă mare ca Inter, unde nu ești obligat doar să joci frumos, ci și să câștigi. Iar noi am jucat bine, pe lângă faptul că am câștigat!
Nu este ușor să controlezi jucători mari, cu un ego puternic, cunoștințe de joc și o încredere de sine mare. Este mai ușor să lucrezi cu un tânăr, pentru că îl poți modela cum vrei tu, dar asta nu are nicio legătură cu presupusa diviziune între cei care pun accentul pe joc și cei care pun accentul pe rezultate.
Chivu: „Îmi voi apăra jucătorii până la moarte”
Dar cum ai reușit să convingi un grup cu atâtea ego-uri să te urmeze?
În fața băieților mei vreau să fiu un om, nu o figură autoritară. E întotdeauna o relație de reciprocitate, iar eu am primit exact aceeași atenție din partea jucătorilor. Chiar și cel mai bun antrenor din lume poate veni la un club cu cele mai avangardiste idei, dar dacă grupul nu îl acceptă, totul e în zadar.
Pe ring trebuie să dansați mereu împreună. Dacă dansezi singur, te vor înnebuni. Probabil că i-am convins cu umanitatea mea, cu cuvintele mele, cu munca mea asiduă, că asta e mult mai important decât să bat cu pumnul în masă. Poate că anul viitor o să pierd de trei ori și o să mă concedieze, dar eu o să fiu mereu așa.
În acest sezon, ai fost acuzat că ți-ai schimbat modul de a comunica: de la un început timid, ai scos apoi ghearele pentru a-ți apăra jucătorii.
Sunt acuzat de multe, chiar și de faptul că am câștigat doar două trofee... Nu-mi voi irosi energia pe discuții de acest gen ale celor care nu mă cunosc. Știu care este rolul meu în acest club, am o anumită experiență care îmi permite să mă simt în largul meu într-un vestiar atât de important și înțeleg cum să-mi adaptez mesajele în funcție de ceea ce vreau să transmit.
Nu am vorbit niciodată despre alte echipe și nu mă interesează să o fac nici în viitor, dar îmi voi apăra echipa până la moarte.
Spui adesea că accidentarea gravă la cap te-a făcut să vezi altfel lumea și viața. În ce fel, mai exact?
De atunci nu mai văd fantome, nu mă dedic lucrurilor pe care nu le consider semnificative, nu-mi fac griji față de ce se spune în jur, merg pe drumul meu încercând să fiu cea mai bună persoană cu putință față de cei care mă iubesc. Am învățat să-mi stăpânesc gândurile, ceea ce este cel mai important.