CĂTĂLIN TOLONTAN Replica meritată de cei care au întrebat: „În timpul sexului, jucătoarele de tenis tot așa gem?”

• Câteva întâmplări în care sportivii vorbesc, cu deschidere și curaj, despre lucruri care ne schimbă viața de zi cu zi a fiecăruia.

Sportul este, în mare parte, luat peste picior. Andrea Petkovic, prima jucătoare germană intrată în Top 10 WTA de la Steffi Graf încoace, își amintește cum a intrat pe YouTube ca să vadă un meci pe care-l câștigase în fața Mariei Sharapova. A analizat jocul. 

”Apoi am făcut o greșeală gravă, cu consecințe”, spune Petkovic. ”Am derulat în jos pentru a citi comentariile de sub videoclip”. 

Comentariile de pe internet, ”o modalitate lentă de a ucide încrederea în propria persoană”

Primul dintre comentarii era: ”Întotdeauna câștigă cei urâți”.

Altul: ”De când au permis bărbaților să joace în competiția femeilor?”.

Și altul: ”Oare în timpul sexului, tot așa gem? :-)”.

Andrea Petkovic a realizat că ”Parcurgerea comentariilor era o modalitate lentă de a ucide încrederea în propria persoană, iar eu am gustat-o din plin”.  A închis comentariile de pe internet și a scris o carte. 

În finalul episodului legat de comentarii, jucătoarea din Top 10 a spus: ”Sfat prietenesc: Dacă prietena ta scoate exact aceleași zgomote în timpul sexului ca noi, jucătorii de tenis în timpul exercițiilor fizice extrem de intense, atunci poate că faci ceva greșit”.

Bourceanu despre momentul în care jucătorii stau în genunchi în fața suporterilor 

Fostul fotbalist Alexandru Bourceanu își amintește cât l-a afectat un obicei la modă. Acela de a te pune în genunchi în fața suporterilor când echipa pierde rău. „Dar poți pierde cu 6-0 și tu să dai fotbalului tot ce poți în acel moment”, a explicat el. Iar, dacă asta nu a fost de ajuns, dacă prestația a fost cu adevărat catastrofală, atunci am greșit cu ”ce am făcut”, nu ”cu cine sunt”, spune Bourceanu, într-un interviu pentru GOLAZO.ro. 

”Această diferență -între ce faci și ce ești - trebuie învățată de la grădiniță”, crede fostul jucător al FCSB și al echipei naționale.

Numai că jucătorii, precum mulți dintre noi, aflăm această diferență târziu, dacă reușesc să o afle vreodată. Iar unii antrenori, povestește mijlocașul lui FCSB și al echipei naționale, ”se folosesc de ego-ul jucătorilor și suprapun ego-ul legat de “cine sunt eu” peste cel de “ce fac eu” ca să obțină mai mult”. 

Apoi, pe parcursul discuției, Bourceanu s-a uitat la ziarist. ”De exemplu, i-a spus el reporterul, dacă podcastul ăsta nu iese bine, unul dintre voi va lua chestia asta personal și va spune: ”Aaaahhh, nu sunt bun”. Ba nu, tu ești același om, chiar dacă cel intervievat se descurcă sau nu”.  

Aici e interviul cu Alexandru Bourceanu.

„Am fost încântat să aflu că am un creier”

Dean Windass, fostul atacant din Premier League, a primit un diagnostic de demență la vârsta de 55 de ani, a scris The Guardian. Sportivul a acceptat să i se facă publice suferința și diagnosticul pe fondul discuției mai largi din prima ligă britanică, explicând legătura dintre fotbal și encefalopatia traumatică cronică (CTE), o afecțiune degenerativă cauzată de lovituri repetate la cap, care poate duce la demență.

Când și-a explicat diagnosticul către suporterii săi și ai echipelor mici pe care le-a ajutat să ajungă în Premiere League, reacția atacantului a fost: „Am fost încântat să aflu că am un creier”.

„Trebuie doar să continui să zâmbesc și să încerc să ajut oamenii”, a spus el. Apoi, Dean Windass s-a urcat în mașină și a cântat această melodie, oferindu-ne momentul începutului de an.

Dănciulescu: focusarea a devenit condiție de bază a performanței

Dănciulescu recunoaște și-a luat drept modele, când era un puști, trei fotbaliști ofensivi. Toți erau mult diferiți față de el: Ilie Dumitrescu, Rodion Cămătaru și Dorin Mateuț. Pe toți îi consideră mai buni. Dar asta i-a lăsat spațiu să fie el însuși, în același timp motivându-l. 

De la Mateuț, de pildă, a încercat să prețuiască nu doar calitatea tehnică, ”stângul, dreptul, dădea la poartă, o făcea pătrată”, ci și faptul că ” era foarte tenace, era foarte ambițios, doritor de performanță”.

Dănciulescu a observat că dezavantajele vin, mai mereu, la pachet cu avantaje, pe care probabil că inițial nu le vezi. De pildă, fotbalistul povestește cum generația lui, a lui Claudiu Niculescu și a atâtor fotbaliști buni de la Dinamo, nu a avut la dispoziție un sistem organizat: preparatori fizici, nutriționiști, antrenori specializați pe grupuri mici de jucători, tehnologie. 

În schimb, sportivii de azi, care au la dispoziție această specializare și pot folosi avansul tehnologic, sunt tot mai distrași, pe fondul ofertelor de timp liber, de stat cu ochii în telefon, de consum tehnologic. 

Dănciulescu spune că, așa cum vede el lucrurile, iar observația e valabilă nu doar în sport, aparent e mai ușor să faci azi performanță, dar, în realitate, este uriaș efortul pe care trebuie să-l faci ca să te mobilizezi zi de zi. ”Era mult mai simplu pentru noi. În ziua de azi, cu atâtea tentații, dacă îți dorești cu adevărat să faci ceva, trebuie să fii implicat și devotat 100%”. 

În condițiile fragmentării atenției și a vieții, determinarea excepțională a lui Dorin Mateuț, care înainte aparținea unui grup de elită, este astăzi condiția de bază a performanței. Și poate că e la fel în orice domeniu, vorba fostului fotbalist dinamovist. 

Aici este interviul cu Ionel Dănciulescu.