Publicat:
09.06
- Emeric Ienei are 87 de ani, e slăbit, dar a ieșit la fereastra casei sale din Oradea pentru a vorbi puțin despre naționala României și antrenorul ei.
- Nea Imi e unicul selecționer român care are în palmares o victorie la un Campionat European: 3-2 cu Anglia, la Euro 2000.
Oh, ce imagine emoționantă! Un senior ne privește de la fereastra casei sale din Oradea, zâmbind ca un profesor blând spre copiii din clasă.
„Vă mulțumesc că ați venit aici pentru mine”, spune Emeric Ienei cu voce liniștită.
Și el e înduioșat de aceste clipe, ar vrea sa ne vorbească mai mult, să prelungească momentele petrecute la geam - iese din casă rar și fără prea multe interacțiuni, dar sănătatea subredă îi temporizează ritmul dialogului.
Nea Imi nu se simte strălucit, se vede că e slăbit, se simte asta din cum vorbește. Cu toate astea, la 87 de ani și cu probleme destule, gentlemanul fotbalului românesc rămâne un gentleman. Proaspăt ras, cu părul dat pe spate și cu un tricou elegant, Emeric Ienei nu refuză efortul de a transmite un mesaj pentru publicul care l-a iubit.
Și încă îl iubește, amintindu-și că el e singurul selecționer cu o victorie la Euro. Iar România cu Ienei pe bancă a atins „sferturile” la Euro 2000 și optimile la Mondialul din Italia ‘90.
O plimbare dimineața. Nea Imi obosește repede
O doamnă de nădejde este alături de nea Imi zi de zi, pentru a-l ajuta fie să se deplaseze la scurta plimbare de dimineață, fie să se descurce cu mesele, medicația și celelalte necesități.
„Să nu-l țineți mult, vă rog. El ar sta … dar obosește repede”, ne șoptește doamna Geta.
Seniorul iese la fereastră și face cu mâna echipei GOLAZO.ro care s-a oprit la Oradea în drum spre Germania. Ca întotdeauna la Steaua sau la națională, ba poate chiar mai mult acum, Ienei este calm, atent la cuvinte, parcă să spună numai lucruri bune, fără să afecteze pe cineva.
Emeric Ienei: „Edi să meargă mai departe. El continuă să crească”
Emeric Ienei zâmbește către noi de la fereastră.
Domnule Ienei, ce mai faceți? Cum vă simțiți?
Mă odihnesc, sincer vă spun.
Cum credeți că va fi Euro pentru România?
Cam greu. Dar mă bucur că România va participa la meciuri adevărate. Și asta este foarte important.
Aveți un mesaj pentru Edi Iordănescu, pe care îl cunoașteți de copil?
Edi Iordănescu… Un prieten adevărat. Este neapărat nevoie ca el să meargă mai departe. E copilul unui antrenor de mare, mare valoare, a fost un fotbalist bun, acum continuă să crească, să fie și un antrenor adevărat.
Toate cele bune!
Chiar și în clipe dificile, la nea Imi se simte bucuria de a vorbi despre fotbal, care e parte din viața lui. Alte câteva considerații scurte, apoi, la final, o reverență emoționantă: „Eu vă mulțumesc că ați venit. Toate cele bune! Drum bun!”.
Ienei face cu mâna de la geam, ca toți bunicii care își salută nepoții ce se îndepărtează grăbiți spre provocările tinereții. Noi, către Euro, unde „naționala” are nevoie de „toate cele bune”. La fel cum nea Imi are nevoie de respectul și recunoștința noastră pentru tot ce a oferit fotbalului românesc.
