Publicat:
17.05.2026, ora 23:31
Actualizat: 17.05.2026, ora 23:33
- Călușarii au dansat cu foc, clujenii au doinit cu gândul la Cupa pierdută la penalty-uri.
- Portughezul Coelho l-a bătut pe italianul Bergodi la toate capitolele. Alcătuirea primului „11”, tactica de joc, starea de spirit a echipei. 5-0 este un scor care alungă orice fel de îndoieli asupra noii campioane.
Rar vezi o echipă care să își joace șansa cu o asemenea furie. Furie care sub stratul de la suprafață a ascuns o luciditate de echipă mare.
Craiova a jucat un fotbal frumos și exploziv, pe care nu îl mai credeam posibil după ultimele meciuri din play-off și după plictiseala din finala Cupei.
Craiova și-a strivit adversarul pentru că l-a surprins prin curajul de a nu mai dansa tangoul prudenței.
Craiova a avut mijloacele să fie stăpâna meciului și le-a folosit fără să facă economie. Nu mai era timp pentru așa ceva. Meciul acesta trebuia jucat dincolo de tactică fricoasă. Și așa a fost jucat. Este o lecție pentru ceilalți și pentru ei înșiși.
Calitatea
Calitatea fotbaliștilor lui Filipe Coelho a accentuat impresia că oamenii lui Bergodi erau intruși pe stadionul care poartă numele celui mai mare atacant al Băniei. Ion Oblemenco.
Eliminarea lui Mendy din finalul primei reprize, la 2-0 pentru Craiova, nu este o explicație a înfrângerii la scor a clujenilor, ci o consecință a presiunii la care au fost supuși aceștia. Și cu cât jucătorii lui zburdau mai abitir și înscriau gol după gol, cu atât izbea mai tare calmul lui Filipe Coelho.
Un personaj de descoperit
O mască? Poate, dar una jucată foarte bine. Un personaj și acest portughez despre care am crezut că este doar un secund care se simte stânjenit în postura de antrenor principal.
Dacă Coelho a adus sigur ceva acestei echipe acum campioană, acela este tocmai calmul. O liniște care părea incompatibilă cu spiritul efervescent al locului.
Craiova de pe falia tectonică a oltenismului vulcanic nu și-a pierdut capul nici după 1-4 cu Farul, nici după 0-4 cu U Cluj.
Greșelile lui Bergodi
Întrebarea este ce a vrut Clujul. Cum a gândit că va riposta la presiunea oltenilor, pe cine și pe ce se va baza.
A știut Begodi că adversarul îi va lua pe sus pe ai lui? Se pare că nu, iar aici începe responsabilitatea lui. A lui și a liderilor de vârstă și de experiență. Chipciu, Nistor, Bic s-au comportat ca niște adolescenți nervoși.
În plus, U Cluj a venit în Bănie cu imaginea penalty-ul ratat de Iulian Cristea întipărită în subconștient. Și nu doar în subconștient. A fost o traumă pe care Cristiano Bergodi nu a știut să o vindece.
Până când Cristea? Și ce a fost fantezia cu Lefter?
Asta avea de făcut antrenorul italian de făcut, să îi depărteze pe jucătorii lui de spectrul eșecului din Cupă. Și să îl scoată din echipă pe Iulian Cristea, coautor la 2+1 goluri ale Craiovei. Era un gest de igienă fotbalistică.
Pe când juca la FCSB, Cristea a făcut cadou Farului golul decisiv prin care trupa lui Hagi la acea vreme câștiga titlul. Un astfel de jucător, poate serios, poate dedicat meseriei lui, dar care gafează cu repetiție distruge efortul unei întregi echipe.
Titularizarea lui Lefter a fost un alt semn că Bergodi s-a apucat să improvizeze fix atunci când trebuia să se bazeze pe oamenii care l-au adus în situația să se bată la titlu.
Nu Lefter a pierdut meciul, dar cred că prezența lui în poartă a sporit și îndoielile coechipierilor în fața asaltului gazdelor.
Dar Mirel?
Ce gândește oare acum Mirel Rădoi care este deja la a 4-a înfrângere consecutivă cu Gaziantep? Era și munca lui aici în acest titlu. Cine își mai aduce aminte de asta?
De ce a plecat de la Craiova, de ce a plecat de la FCSB? Ca să se facă de râs în Turcia? Sau să își mai ia un „tanc” cu banii de acolo? Problema este că ajungi greu înapoi cu tancul în România.
