Cristian Geambașu Casca

• La sărbătoarea care a urmat meciului cu Verona, Cristi Chivu a apelat la un simbol. Brusc a întinerit și a devenit unul dintre ei, dintre jucători 

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Pe Giuseppe Meazza se aude surround announcer-ul. „Cristian!” Publicul răspunde cu un „Chivuuu!” prelung. Jocul se repetă o dată, de două ori. Apoi curg aplauzele. Un ropot ca un izvor scăpat din lupta cu defileul.

Inter a câștigat titlul și o parte a orașului este în sărbătoare. Cealaltă, nu s-a stabilit niciodată cât înseamnă asta în procente, a părăsit străzile. E ziua nerazzurro. Rossonerii așteaptă zile mai bune. Așa cum arată astăzi lucrurile, chiar mai au de așteptat.

Dincolo de miracol

Pentru un antrenor cu 14 meciuri în Serie A în momentul numirii la Inter este o performanță vecină cu miracolul să câștige Scudetto. Să îl câștige la o distanță de peste 10 puncte, indiferent ce se va mai întâmpla în ultima etapă, este dincolo de miracol. E una sfida, cum ar spune italienii, compatrioții lui Cristian Chivu.

Italia este la propriu cealaltă patrie a lui. Chivu a vrut din nou să se extragă din poza de grup cu trofeul, dar a fost luat pe sus de Barella. Parcă și în poză încearcă cumva să se facă invizibil. 

Simbolul indestructibil

La turul de oraș în autocarul deschis, Chivu și-a pus pe cap casca cu care a jucat după accidentarea aceea oribilă. La vremea aceea părea un stigmat. Arăta ca un accesoriu incomod și oarecum inestetic. Acum a devenit simbolul definitiv al atașamentului față de club.

Când ai fost pe punctul să îți dai viața, de-adevăratelea, pentru culori, urci în legendă. Discret, precaut, cum o face el, dar urci.

Chivu cu casca pe cap a întinerit, lucru observat de toată lumea. Părea unul dintre ei, dintre jucători. Chivu cu casca pe cap s-a copilărit și a reușit să fie chiar amuzant. Lucru care în mod normal nu îi iese.

Are dreptul să se bucure

Discursul sobru este acela că pentru Chivu de-abia acum urmează greul. Că e mai greu să confirmi și să te menții acolo sus. Că așteptările cresc. Clișeele noastre dragi, parțial adevărate.

Totuși, omul are dreptul acum să se bucure, nu să își inventeze motive de anxietate. Greul a fost atunci când veneai ca un debutant în meserie și îi înfruntai pe Conte, pe Allegri, pe Spaletti și pe Gasperini. Și termini cursa în fața lor, chiar fără să îi învingi. Acesta este pasul următor pentru Chivu, să își bată marii rivali în luptă unu la unu.

Apoi, miza este Champions League. Simone Inzaghi a dus-o pe Inter în două finale, o mare reușită dacă e să judecăm nivelul Serie A față de celelalte campionate din Big 5.

De toate aceste angoase, așteptări și îndoieli, pe Chivu îl apără casca. Restul e muncă.