Silviu Tudor Samuilă Un derby inexplicabil

• Vi s-a întâmplat să vă uitați la un meci de fotbal la finalul căruia să rămâneți țintuit în fotoliu întrebându-vă ce Dumnezeu s-a întâmplat? Să căutați să vă explicați inexplicabilul? Cam asta am pățit ieri după cele mai nebune nouăzeci de minute ale sezonului.

A fost un fotbal bun? Nu neapărat. Mai degrabă unul lipsit de logică, iar ceea ce aveam să aflăm după joc, ne-a zăpăcit și mai tare, lăsându-ne fără răspunsuri la multe dintre următoarele întrebări:

Cum ajunge o echipă care nu trăsese niciun șut pe poartă în 11 contra 10, să înscrie în 10 contra 11 având același adversar în față?

Rapid venea după 160 de minute fără șut tras pe poartă. Nu reușise să nimerească interiorul dreptunghiului de 2.44 pe 7.32 m nici în superioritate numerică contra FCSB-ului, nici la Sibiu în ultima etapă din sezonul regulat, iar aseară te trezești cu fundașul central Pașcanu centrându-i celuilalt stoper, Ciobotariu, la golul de 3-2, și toate astea cu Rapid aflată în inferioritate numerică. Nu că e nebun fotbalul?

Cum se poate ca cea mai bună echipă la faze fixe ofensive din Europa League să fie depășită la fiecare moment static defensiv de către Rapid?

FCSB a fost o fiară în Europa la fazele fixe. Având în teren fotbaliști de aproape 1.90 m sau chiar peste, gen Dawa, Șut, Popescu, Ngezana, Miculescu, Lixandru sau Chiricheș plus executanți ca Olaru, Tănase ori Radunovic, campioana României a produs goluri sau ocazii mari împotriva tuturor adversarilor, inclusiv a celor care anul acesta au învins-o categoric, adică United și Lyon.

Și vine Rapid, aseară, care nu doar că înscrie din corner, dar lasă senzația că ar putea-o face la fiecare fază fixă.

Pașcanu și Koljic probabil că se întreabă și acum de ce mingiile lovite de ei nu s-au transformat în goluri.

Aici ar putea exista două explicații. Prima a fost oferită la un moment dat de Marius Lăcătuș fotbaliștilor Stelei în pregătirea meciului din 2008 contra Lyonului. El zicea că, de multe ori, echipele redutabile la faze fixe ofensive au un ușor aer de superioritate când aceleași momente statice se petrec în careul lor.

În consecință, Steaua a marcat atunci două din cele trei goluri ale primei reprize din corner.

O a doua explicație evidentă o reprezintă execuțiile foarte bune ale lui Petrila și felul decis în care atacă mingea Ciobotariu, Pașcanu și Koljic.

Cum de a egalat pe final echipa mai obosită?

Campioana pare, pentru prima oară, vulnerabilă din punct de vedere fizic. Atât împotriva Universității Craiova, cât și a Rapidului a arătat rău pe final de meci, iar, după jocul de aseară, Gigi Becali povestea într-o intervenție la Prima Sport că cei din staff i-ar fi spus că jucătorii sunt la capătul puterilor.

Ajunge să revedeți partida din momentul eliminării lui Borza și până în minutul 90 pentru a vă da seama nu doar că FCSB nu a putut pune presiune în superioritate numerică, dar că jucătorii ei nu aveau nici vlagă, nici idei. Și atunci cum de au egalat?

Probabil că a contat mult accidentarea lui Aioani și intrarea unui Stolz nesigur, care a indus teamă printre rapidiști și curaj în jocul gazdelor. Dar parcă și acel pasaj final de meci în care Musi ar fi putut chiar să câștige meciul pentru FCSB, tot din categoria misterelor fotbalului face parte.

Nu era mai logic un 3-3 în sezonul regulat?

„Meciurile adevărate încep în play-off. Atunci se joacă pe trei puncte”. De câte ori nu ați auzit acest raționament pe parcursul ultimelor săptămâni?

FCSB și Rapid sunt la a treia înfruntare din actuala stagiune, iar primele două s-au încheiat 0-0, oarecum invers decât ar fi logic.

De regulă, cu cât o competiție se apropie de fazele ei finale, cu atât echipele își asumă mai puține riscuri, scorurile devin mai strânse, golurile se împuținează, iar detaliile încep să facă diferența.

Povestea noastră a fost exact invers. Puțin spre deloc fotbal în sezonul regulat și un 3-3 de neînțeles la start de play-off. Cine să mai priceapă ceva?

De ce joacă Rapid pentru CFR și nu pentru ea?

Rapid a făcut, aseară, cel mai bun meci al sezonului iar la final, în loc să anunțe asaltul spre podium, Marius Șumudică s-a apucat să le transmită adversarilor că băieții lui au jucat pentru CFR Cluj și că egalul îi va costa titlul pe cei de la FCSB.

Ce înțelegem de aici, că Rapid va fi un soi de satelit al clujenilor în play-off? Când vor avea meci direct peste trei etape, ce se va întâmpla? Vor face pârtie giuleștenii pentru echipa lui Dan Petrescu?

A fost o altă fumigenă a lui Șumudică, după modelul „ăștia de la FCSB aleargă prea bine”?

Mai este FCSB favorită la titlu?

Două dezavantaje majore are clubul lui Gigi Becali pe acest final de sezon. În primul rând oboseala. Ajunge să te uiți peste numărul de minute ale „maratoniștilor” candidatelor la titlu, pentru a-ți da seama că Thomas Neubert va juca un rol crucial până în luna mai.

NUMĂR DE MINUTE JUCATE ÎN ACTUALUL SEZON

Va fi suficientă dispariția partidelor de Europa League de joi, pentru ca neamțul să-i poată trece linia de sosire?

O altă problemă o reprezintă chiar simbolistica din spatele acelui „astăzi am jucat pentru CFR” rostit de Șumudică.

Am văzut-o pe Dinamo, sâmbătă, la Cluj și a părut o echipă fără motivație, mulțumită ca și-a atins obiectivul. Credeți că la fel vor juca băieții lui Kopic în derby-ul de peste două săptămâni?

FCSB are foarte mulți dușmani în acest play-off care ar face orice, doar să nu câștige Tănase & Co un al doilea titlu consecutiv.

În momentul de față, impresia este că mai degrabă FCSB-ului i se potrivește sloganul „singuri împotriva tuturor”.