Publicat:
14.11.2024, ora 17:07
Actualizat: 15.11.2024, ora 08:58
- O formidabilă temă predată acum 20 de ani de Mircea Toma la Școala Superioară de Jurnalism definește perfect disputa deceniului.
Războiul FCSB vs Steaua pe identitatea celui mai mare club de fotbal din România s-a reaprins. Și discuția e aceeași de un deceniu. FCSB e Steaua?
CSA amenință cu trimiterea în judecată a unor nume cu mare notorietate, în frunte cu Mircea Lucescu și Emil Grădinescu, pentru că aceștia susțin că FCSB e Steaua.
În ciuda faptului că a fost deposedată de nume, marcă și siglă, FCSB a rămas de 10 ani o echipă iubită într-un mod aparte în România.
Are, de departe, cel mai mare bazin de suporteri. Și e evident că mulți sunt din rândul celor care erau și atunci când echipa se numea Steaua. Pentru ei e normal și logic să gândească în direcția: FCSB e Steaua.
Cine și de ce spune că FCSB e Steaua
Întrebarea care se pune e: ceea ce gândesc, susțin și rostesc e și confirmat de realitate?
Acest text nu va fi pe placul suporterilor FCSB, însă în tot acest val de susținere a clubului lui Becali și de denigrare la adresa celui deținut de MApN e nevoie și de câteva clarificări.
În 2014, Înalta Curte a decis, definitiv și irevocabil, că echipa lui Becali nu mai are dreptul să folosească marca, brandul și sigla Steaua. S-a trecut la denumirea FCSB fiindcă trebuia respectată decizia instanței. Și atunci, cei care astăzi susțin că FCSB e Steaua se bazează pe ce anume?
E dreptul lor să considere că, din punct de vedere moral, FCSB e continuatoarea Stelei. E dreptul lor să considere injustă decizia instanței. E dreptul lor și să spună răspicat că FCSB e Steaua. Nu înseamnă însă că e și corect.
Două exemple: Copos & Gică Popescu și Bălăceanu-Stolnici
Să luăm o persoană publică foarte importantă, care a fost condamnată la închisoare și care și-a ispășit pedepsa.
- Să zicem, ca să ne oprim la sport, Gică Popescu sau George Copos. Putem să susținem orice: de la faptul că justiția a decis greșit, că a fost influențată, că a exagerat, dar un singur lucru nu putem ignora: că respectivii au fost condamnați. Dacă spui azi că George Copos și Gică Popescu n-au făcut închisoare e un neadevăr.
- Alt exemplu. O personalitate pe care publicul larg a îndrăgit-o mulți ani, să zicem Constantin Bălăceanu-Stolnici. A fost dovedit ca fiind colaborator al Securității. Oamenii au fost liberi, după verdictul CNSAS, să-l susțină în continuare, să se raporteze la el ca la un om moral, să conteste chiar că a fost colaborator. Dar să susții că Bălăceanu-Stolnici n-a fost fost colaborator al Securității e un neadevăr.
Și acum, înapoi la FCSB versus Steaua. Libertatea pe care ne-am câștigat–o în 1989 ne dă și acest drept: de a ne exprima liber.
Totuși, libertatea de exprimare are, nu neapărat o limită, ci și câteva reguli care trebuie respectate. Dacă produce cuiva un prejudiciu, atunci devine o problemă. Și trebuie sancționată.
O mare masă de oameni susține astăzi că FCSB e Steaua, în ciuda verdictului Justiției. O să întrebați: Și ce dacă oamenii susțin acest lucru? Oricum nu pot schimba verdictul din Instanțe.
Lecția profesorului Mircea Toma
O să răspund redând o lecție fantastică la care am avut privilegiul să fiu prezent acum mai bine de 20 de ani.
L-am avut profesor, la Școala Superioară de Jurnalism, pe Mircea Toma, cel care a fondat în 1990 ziarul Academia Cațavencu și care în prezent e membru în Consiliul Național al Audiovizualului.
Probabil, îmi prezint scuze celorlalți profesori dacă greșesc, Mircea Toma a fost cel mai bun dintre profesorii cu care am interacționat în acei ani la SSJ.
În una dintre zile, Mircea Toma a intrat în clasă, dar după vreo 3 minute ne-a spus că și-a uitat geanta în birou. A ridicat un băiat din a doua bancă și l-a rugat să meargă să o aducă. Băiatul s-a conformat.
Câți kilometri sunt de la București la Ploiești?
„Astăzi o să vă arăt cum funcționează manipularea-influențarea prin intermediul maselor.
Când se va întoarce colegul vostru, o să duc discuția, cumva, despre ce distanță e între București și Ploiești. Și stabilim să vă întreb pe cât mai mulți dintre voi, înainte să-l întreb și pe el.
Deși distanța e de 70-75 de kilometri, voi să ziceți ceva între 110-120 de kilometri. O să vedeți că atunci când va fi nevoit să răspundă, el se va raporta la ce spuneți voi, nu la ce știe el și ce corespunde realității”.
Exercițiul a funcționat uluitor. După 7-8-10 răspunsuri de 110-120 de kilometri, băiatul a răspuns și el, cu voce joasă și puțin nesigur: „Cred că în jur de 110-120 km!”.
Concluzia lui Mircea Toma: Iată o tehnică a manipulării-influențării prin intermediul a ceea ce spun masele, ceva ce trebuie să evitați și să combateți când o să ajungeți jurnaliști.
Câți „băieți din banca a doua” sunt printre cei care spun „FCSB e Steaua”?
Astăzi, la peste 20 de ani de la acea lecție, unu, doi, treizeci, sute, mii, poate zeci, chiar sute de mii de oameni susțin că FCSB e Steaua.
Instanța a decis altceva, însă aceste voci, tot mai multe au același efect care l-au determinat pe băiatul din a doua bancă să fie victima manipulării-influențării celor din jurul său, la acea formidabilă lecție a profesorului Mircea Toma.
