Cristian Geambașu Obosiți, dar mai buni

• FCSB a câștigat derby-ul cu Craiova nu pe amănunte, ci pe o viziune generală mai consistentă asupra fotbalului
• Tributară efortului din Europa League, campioana își extrage soliditatea exprimării din confruntări la alt nivel. Craiova în schimb a arătat puțin. Ca o echipă ale cărei mize se consumă la intern

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

Unde sunt zăpezile și schimbările de altădată? S-au mai schimbat lucrurile la FCSB.

Faptul că doar Miculescu a intrat în locul lui Băluță după pauză, în vreme ce Ngezana a rămas pe teren, deși fusese amenințat de primirea unui al doilea cartonaș galben, arată că mai nou antrenorii sunt lăsați să fie antrenori și în timpul meciurilor. O fi așa, n-o fi, trăim în altă realitate privind jocul campioanei și ce îl înconjoară.

Virtuțile simplității

Dacă priveai statistica după primele 45 de minute, intrai într-o dimensiune mincinoasă, unde Craiova fusese superioară adversarului la toate capitolele.

Nimic mai fals, pentru că Șut, Tănase, Chiricheș și ceilalți îi dominaseră pe cei de la Craiova la capitolele care contează. Fluiditatea și precizia paselor, eficiența presingului, simplitatea drumului către poartă, concentrarea.

Golul lui Șut din minutul 29, cu o execuție frumoasă, dar la a cărui reușită a contribuit și plonjonul tardiv al Laurențiu Popescu, portarul oltenilor, nu a fost rodul unei faze lucrate, ci al inspirației personale.

Dar într-un fel a făcut dreptate echipei mai bune. Asta dacă în fotbal poți vorbi de dreptate când ai amintirea recentă a victoriei lui Liverpool la Paris în fața unui PSG care i-a strivit pe „cormorani” timp de 90 de minute.

Surescitare și simulări, rețeta pierzătoare

Consumul fizic din meciul cu Lyon de joi a lăsat inevitabil urme la FCSB, care a respirat mai greu pe măsură ce a trecut timpul. Craiova nu a știut sau nu a avut însă forța să profite. Aș înclina spre prima variantă.

Ieșirile lui Oshima și Houri, care le-au lăsat locul lui Anzor și Bană nu au produs o schimbare de dinamică în jocul echipei lui Rădoi. Un Rădoi nervos și supramotivat, stare transmisă și oamenilor săi, mai ales lui Mitriță și Safira.

Se știe că supramotivarea poate acționa și ca frână. Dincolo de surescitare, au impresionat neplăcut și simulările, capitol la care campion a fost (mult) lăudatul brazilian Safira. Nu-i vorbă că nici Cisotti nu s-a lăsat mai prejos.

Fază marca Tănase

Aparițiile în joc ale lui Alhassan, Toma și Edjouma au avut scopul să compenseze deficitul fizic arătat de titulari. Felul în care a tratat însă faza Tănase atunci când a rămas singur cu portarul Craiovei nu are legătură cu oboseala, ci cu superficialitatea amestecată cu lipsa de curaj.

Putea fi 2-0 pentru FCSB dacă unul dintre liderii echipei calificate în optimi de Europa League își asuma un șut banal pe lângă Popescu ieșit în întâmpinare, nu o tentativă de dribling ca la o miuță de old-boys.

Avanpremiera play-off-ului?

Din fericire pentru „Tase”, Craiova nu a știut să beneficieze sau să aplice principiul potrivit căruia ocaziile se răzbună.

A fost ceva presiune, dar nicio ocazie importantă în contul oamenilor lui Rădoi, intrarea lui Lukic alături de Safira punctând doar la contribuția tactică a antrenorului.

Un meci de luptă, mediocru tehnic și slab din punct de vedere al spectacolului. Dar cu mulți nervi. Un preambul pentru ce ne așteaptă în play-off.