Publicat:
14.05.2026, ora 16:26
Actualizat: 14.05.2026, ora 16:26
- Probabil că nu v-a plăcut, de aceea aveți așteptări ca „finala campionatului” să compenseze deficitul de spectacol. Nu vă faceți iluzii, spectacolul este ultimul lucru pe care Craiova și U Cluj intenționează să-l livreze acum
V-a plăcut finala Cupei României? Premisa optimistă. Cum să nu îți placă meciul dintre cele mai în formă echipe din România, Craiova și U Cluj? Craiova și Clujul alb-negru se bat și pentru titlul de campioană, iar asta nu înseamnă că sunt doar cele mai în formă, ci și cele mai constante. Cele mai bune. Provincia dă clasă Capitalei.
Nici calitate, nici cantitate
Realitatea. Dacă așa arată fotbalul celor mai bune formații din România, cu două semi ocazii în total 120 de minute de joc, cu simulări (Cicâldău a luat cartonaș galben încă din minutul 20 pentru așa ceva), cu multe faulturi „tactice” și mai presus de toate cu o teamă explicită de a juca fotbal, atunci avem câteva probleme.
De calitate și de cantitate ale fotbalului livrat publicului. Alt public decât cel implicat direct emoțional. Suporterii. Lor probabil că le-a plăcut. Oltenilor sigur, clujenilor doar până la penalty-ul ratat de Iulian Cristea. 6-5 după lovituri de departajare pentru Craiova și o bucurie asemănătoare cu a celor de la Inter. Vom reveni la Inter.
„Partituri tactice”
Când ai tăi câștigă, nu mai contează mijloacele. Deși nici judecata asta extrapolată din Machiavelli nu e în regulă. Poate că pasul următor în evoluția suporterului român ar fi creșterea gradului de exigență.
Fotbalul-spectacol nu este o concesie făcută dictaturii publicului, ci o obligație.
Așa cum la noi se aplaudă pe la tot felul de rebuturi de piese de teatru, tot astfel celebrăm meciuri triste, în care echipele se ascund una de cealaltă sub pretextul că interpretează o partitură tactică inaccesibilă neofiților.
Între respect și disprețul deghizat în rezultat
Inter Milano, echipa antrenată, strunită și modelată de Cristi Chivu a câștigat titlul în Serie A după victoria cu 2-0 în fața Parmei în penultima etapă disputată în Cizmă.
I-ar fi fost suficient lui Chivu un egal în fața fostei lui formații ca să fie campion din punct de vedere matematic. De facto, el, Lautaro și ceilalți erau demult cu Scudetto în portofoliu.
Inter nu s-a oprit însă la acel 2-0 cu Parma. În etapa care a urmat, i-a administrat un 3-0 sec lui Lazio, pentru ca la câteva zile distanță să bată cu 2-0 aceeași echipă în finala Cupei Italiei.
Cum vi se par aceste rezultate? Sau mai degrabă cum le văd mai marii fotbalului nostru? O dovadă de risipă inutilă de energie sau o probă a respectului față de propriii suporteri?
Contează mult cum câștigi, nu doar să câștigi prin antifotbal. Acesta este mesajul. În fotbalul care contează, străin de noi, divorțul de antijoc este un fapt. La noi, nu este nici măcar utopie.
Pregătire, nu întâmplare
Finala n-a fost salvată de penalty-uri, denumite academic lovituri de departajare. O secvență de 10 minute în care dispar alibiuri și trageri de timp nu dizolvă 120 de minute de plictiseală.
Există și lucruri care trebuie remarcate. Craiova are jucători care sunt pregătiți să execute lovituri de pedeapsă, nu este o întâmplare că la sesiunile de penalty din semifinala cu Dinamo și final cu U Cluj nu a ratat nimeni. Uitați clișeul cu loteria!
Craiova are și un portar bun la penalty-uri. Laurențiu Popescu a apărat de 3 ori cu Dinamo și o dată cu Clujul. Nici la el nu este o întâmplare, este pregătire.
Atunci când furnizezi tacâmurile
Urmează duminică așa-numita finală a campionatului, adică încă un meci între Craiova și U Cluj. Se joacă cu titlul pe masă și nu prea, pentru că mai este totuși o etapă.
Craiova păstrează un punct avans în clasament și dacă ar câștiga și-ar asigura titlul. Un egal menține tensiunea, o victorie a clujenilor îi face favoriți înaintea ultimei runde.
Zic să nu ne așteptăm la un meci de zile mari, ci la alte 90 de minute de ronțăit rumeguș. De câteva etape se joacă mai mult șah la remiză decât fotbal. Din păcate, exact finalul acesta foarte strâns de campionat a omorât spectacolul. Altă dovadă că nu suntem în rândul lumii.
Așteptam un play-off pasionant, la începutul căruia se părea că măcar 4 echipe se bat la titlu, dar am avut unul dezechilibrat și anost. Ne consolăm la gândul că vine finala de Champions, apoi Mondialul. La Mondial suntem prezenți prin Kovacs și asistenții lui. E ca și cum ai participa la o petrecere știind că tu ai trimis vesela.
