Radu Naum Arbitrajul e noul scop al fotbalului

• Scopul fotbalului nu este arbitrajul, altfel suntem niște nebuni. Dar exact asta se întâmplă, în ultima vreme pare că am înnebunit.
• Arbitrajul inventează teorii savante care tind să înlocuiască scopul originar al fotbalului. Care este acela? Simplu: golul valabil. 

Scopul unui joc de fotbal este să dai gol. Când se joacă în curtea școlii sau pe maidane (cât s-o mai juca), copiii nu se gândesc la cum să se apere, în ce sistem joacă, dacă joacă „lungă și pe-a doua” sau posesie.

Primul și ultimul lor gând este să dea gol, apoi să nu primească și după aceea vin toate celelalte. Golul este adevărul suprem al fotbalului.

Ca un gol să existe trebuie să existe adevăr în tot ceea ce-l precede. Abia aici intervine arbitrajul, care trebuie să se asigure că un gol este înscris în condiții corecte. Acesta este primul scop al arbitrajului. Toate celelalte sunt secundare.

Când a inventat APP-ul, Attacking Possession Phase, adică Fază de Atac Pozițional, arbitrajul a uitat scopul fotbalului în sensul ultim al acestuia, corectitudinea unui gol.

Când începi să filozofezi despre gol s-a terminat cu fotbalul, inventezi alt sport. Cu acest APP, arbitrii au început să joace ei fotbal, un fotbal fără minge care se bagă în fața fotbalului cu minge. Cazul de la Craiova-Dinamo e o mostră despre această deturnare.

Iată definiția cea mai simplă, deci cea mai apropiată de adevăr, a ceea ce s-a întâmplat în minutul 90 al acelui meci: un gol a fost înscris după un ofsaid flagrant în condițiile în care între cele două evenimente jocul nu a fost întrerupt, iar echipa care a încasat golul nu a intrat în posesia mingii. Asta e poza situației.

Există un factor-cheie care a făcut din fotbal sportul cel mai popular al planetei: simplitatea. Toată lumea l-a putut înțelege. În acea fază existau două lucruri simple: un ofsaid și un gol. Primul îl anula pe al doilea. Dar nu și în ziua de azi.

Acum se fac eforturi generoase ca nimeni să nu mai înțeleagă nimic. Deja în ce privește hențul, cu regulile și contraregulile emise în cascadă, suntem într-o ceață groasă. Acum a căzut pe capul nostru această nouă pacoste numită APP.

Într-o lume normală, golul descris mai sus ar fi fost anulat. Dar el a fost validat pentru că, în interpretarea mea, arbitrii au considerat, în esență, că între incorectitudine și gol a trecut prea mult timp.

În practică, s-a zis că au fost mai multe APP-uri, adică echipa care a marcat a trecut, până la gol, prin mai multe faze de atac (dacă începeți să nu mai înțelegeți nu vă speriați, ăsta e și rostul complicării până la absurd a arbitrajului).

Cum ar veni, mingea nu s-a dus direct spre poartă, că atunci da, s-ar fi anulat. Dar pentru că s-a mai plimbat puțin, ei bine, atunci golul e valabil. Bănuiesc că totul vi se pare de o logică implacabilă.

În camera VAR, cei de la butoane au răsuflat ușurați. Ei sesizaseră din prima gafa asistentului care nu semnalizase ofsaidul de un metru și jumătate (în termenii arbitrajului de top e cam distanța de la Pământ la Lună). Dar acum aveau un motiv să nu intervină. APP-urile. Două, trei, nici ei nu știau bine, bine că erau!

I-au zis, în treacăt, arbitrului din teren că fusese un ofsaid în amonte, dar era ca o scamă pe costum, o scuturi și ești ca nou.

Importante erau noile reguli despre care mai nimeni nu știa. Scoase ca dintr-o cutie cu surprize la o aniversare de pici. Ce avem noi aici, copiiii? Un apepeee! Ce-i aia? Lasă că o să aflați voi. Și mai sunt și altele. Care altele? O să vedeți, toate la timpul lor, avem în mânecă ași fără număr.

Aici se termină fotbalul pe care îl cunoaștem, atunci când o regulă simplă, clară, indiscutabilă, adică un ofsaid e anulată de o invenție care nu are obiectivitate în sensul profund al jocului.

Și ce dacă a trecut mai mult timp? Și ce dacă au mai plimbat mingea un pic? Nimic esențial în ordinea naturală a fotbalului nu se interpusese între ofsaid și gol. Două evenimente clare, indiscutabile, se petrecuseră, una anulând-o pe cealaltă. În rest, e doar o filozofie care ne va duce la pierzanie.

Din ce în ce mai mulți spun că trebuie renunțat la VAR, că deturnează fotbalul. Dimpotrivă, mi se pare că VAR-ul slujește esenței sportului (și a oricărei activități umane): adevărul. Adevărul trebuie să ne intereseze, nu tehnicalitățile.

VAR-ul a salvat fotbalul. Dacă ar fi fost VAR la acel meci de calificare la Cupa Mondială dintre Irlanda și Franța nu ar mai fi trecut acea hoție a lui Thierry Henry. Dar VAR-ul se compromite iremediabil dacă e folosit pentru astfel de fantezii regulamentare. Îi va scârbi pe tot mai mulți și această bună unealtă va sfârși prin a fi aruncată la gunoi.

Vă propun să vă imaginați următoarea situație: dacă acel gol de la Craiova ar fi fost anulat de VAR, s-ar fi indignat cineva? Ar fi existat tot acest balamuc? Sau toată lumea ar fi zis: da, domnule, a fost ofsaid! Păcat de frumusețea golului...