Cristian Geambașu Legea 18 și veselia

• Aflăm de la sursă cum erau mobilizați fotbaliștii Stelei. Prin glume. Glume cu munca în mină sau la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Poante cu Legea averilor ilicite. Cum să nu performezi când te țineai cu burta de râs la bancurile tovarășului Valentin?

Veselie mare și muncă spornică la finisarea statuii lui Valentin Ceaușescu. Se lucrează deja de 4 decenii și nu s-a terminat. Mai sunt turlele, naosul. Valentin este Sagrada Familia noastră în versiune atee, iar rolul genialului arhitect Gaudi este jucat de fotbaliștii din seara magică de pe Ramon Sanchez Pizjuan.

Cei 40 de ani de la câștigarea Cupei Campionilor Europeni s-au sărbătorit și s-au comemorat în același timp. Sărbătoare nostalgică pentru supraviețuitorii momentului stelar Sevilla 86, comemorare pentru cei dispăruți. Presa a cântat faptele de vitejie cu cele mai alese epitete.

Bune glume!

Veselia izvorăște din amintirile felului în care jucătorii primeau îndemnul de a fi mai buni. Sau cum spuneau comuniștii, să facă totul.

Fiind alături de Belodedici cei mai tineri la vremea respectivă, Marius Lăcătuș și Gabi Balint au se pare și memoria cea mai proaspătă. Și rememorează. Gabi își aduce aminte cum glumea cu ei Constantin Olteanu, ministrul Apărării.

„Pe noi ne mai amenința ministrul Olteanu așa, în glumă, că ne trimite la Petroșani, în mină, la Canal. «Lăcătuș, tu de unde ești?». «De la Brașov. Tu, la Canal!»”. Bună glumă, ce să mai zici! Glumă de general comunist școlit la Moscova. Dragii de ei, dar câți încă mai suspină și azi că n-au apucat să depună jurământul în fața Mausoleului lui Lenin!

Forme de reeducare

Pentru cei foarte mulți cărora li se pare o hipstereală comunismul și care nu știu care era treaba cu Canalul și cu lucratul în mină la Petroșani trebuie o notă de subsol.

Ajungeai la subsol, adică în mină, dacă nu erai cuminte și criticai regimul. Dacă cereai alimente în magazine și ceva căldură în apartamente. Cei mai curajoși pretindeau libertate, iar ei erau trimiși la Canal. Forma superioară a „reeducării”.

La Canalul Dunăre-Marea Neagră au murit mii de români, printre ei foarte mulți intelectuali. Persoane periculoase intelectualii. Canalul nu era un loc de muncă, era un lagăr. Deci foarte tare gluma tovarășului general Olteanu acum că am și explicat-o.

Cine era vizat de ilicit. Și cine nu

Tovarășul Valentin era mai soft în glumele lui. Deh, om cu facultate. Școlit la Londra, unde aflase despre racilele capitalismului și despre faptul că Regele Mihai avea mai multe fete, protectorul Stelei îi amenința pe băieți cu Legea 18.

Legea 18, supranumită și Legea ilicitului, îi viza pe cei care se îmbogățeau nejustificat. Oricum în comunism era nejustificat să te îmbogățești. Dar erau și pe atunci unii care știau să se învârtească și reușeau să facă mici afaceri, câștigând mult peste ce putea asigura un salariu.

Tot ce era câștig nejustificat de un salariu era considerat venit ilicit și intra sub incidența Legii 18. Vizați erau în special gestionarii de magazine, șefii de restaurante, vinificatorii, responsabilii crescătoriilor de animale, medicii (mulți) care luau șpagă. De inginer urmărit de ilicit n-am auzit. Nici de învățători sau profesori.

„Auzisem și eu”

Cu asta glumea tovarășul Valentin cu Gabi și cu Lăcă. Asta însemna Legea 18. La rigoare, fotbaliștii care își completau veniturile cu aparate video și parfumuri scumpe aduse pe sub mână de „afară”, chiar puteau intra și ei la ilicit. Dar nu intrau pentru că aveau protectori.

Iar tovarășul Valentin, fiul cel mare al lui Ceaușescu se prefăcea că nu știe care era semnificația Legii 18. Serios? Așa cum se prefăcea că este alături de Steaua doar pentru ca Steaua să nu mai fie furată de arbitri.

„Nu știu, auzisem și eu că se vorbea despre Legea 18, tuturor le era frică și am spus-o și eu așa către voi”, îi răspunde Valentin lui Marius Lăcătuș, curios după 1990 să afle care era treaba cu legea aia.

Treaba fizicienilor, fotbalul!

„Cine vrea să joace pentru Steaua joacă pentru Steaua! Pentru cine nu, eu garantez că e liber să plece unde vrea! Dar cei care rămâneți trebuie să faceți rezultate. Dacă nu înțelegeți de vorbă bună, există Legea 18”, le transmitea, în glumă?!, fotbaliștilor tovarășul fizician Valentin Ceaușescu.

Căci cu asta s-au ocupat fizicienii de-a lungul timpului. Bohr, Marconi, Fermi, Einstein, Oppenheimer. Cu fotbalul. Păi, Niels Bohr chiar scria formule matematice pe bara porții pe care o apăra, vedeți?

Râdem și ne veselim, dar nu e râsul nostru, al tuturor. „Tutulor” zicea Ceaușescu bătrânul. Unii dintre noi, cei care am apucat mizeria aia, nu putem râde. Nu ne lasă Legea 19, a memoriei.