- „Am fost fricoși” (Târnovanu). „Nu am intrat bine în meci, temători” (Bancu). „Poate că în viața reală Crețu e atacant și joacă fundaș dreapta la ordinul lui Becali” (Blick facând mișto de managementul de palat).
- Asta e poza nopții de joi, în care FCSB și Craiova au murit liniștit, fără să se revolte, bătute la pas, aplicat, simplu, bătute la fotbal și la cap. Pentru că teama e de acolo, de la „mansardă”. Iar rătăcirea apare atunci când nu se mai știe cine face ce.
La Craiova eșecul cu Rakow era previzibil, deși avântul începutul de sezon (domolit între timp) te lăsa să speri. Doar că lipsa de experiență era greu de ucis. Nici eliminarea lui Screciu nu e chiar o surpriză. Câteodată are inițiative care par luate în lipsă de oxigen.
Craiova lui Rădoi e o echipă care încă se caută. A făcut-o în regim de succes, va trebui să o facă și acum, cu doar 5 puncte în ultimele 5 meciuri. Și să treacă de veșnica mare spaimă, aceea a unui picaj necontrolat.
FCSB nu ar fi FCSB dacă nu ar semăna cu un cub al lui Rubik în perpetuă facere și desfacere
La FCSB înfrângerea era de asemenea anunțată. Cu Tot Înainte Vulturi au bătut cinic, aplicat și norocos și pentru că i-au avut pe teren pe Olaru, Cisotti, un fundaș dreapta
improvizat dar cu meciuri în picioare și un fundaș stânga modest, dar măcar obișnuit cu postul.
FCSB nu ar fi, însă, FCSB dacă nu ar semăna cu un cub al lui Rubik în perpetuă facere și desfacere. Formula cu Young Boys, cu Crețu nejucat, Pantea pe alt post, Oct. Popescu într-un rol care îți invoca un Dem Rădulescu pus să-l joace pe Scarface, era cel puțin naivă. Sau cel mult de o Cupă a României care nu valorează nici cât o ceapă
degerată.
FCSB i-a anunțat în acest fel pe adversari că duelul ei adevărat din această săptămână nu e ei, ci cu Craiova. Iar aceștia, oameni serioși, au acționat în consecință. O
repriză a fost de ajuns. Pac, pac, 0-2!
După pauză, oamenii de bază ai campioanei, introduși pentru a schimba situația, au alergat disperați după ziua de ieri. S-au precipitat, s-au călcat pe picioare, au tras oricum spre poartă. Au vrut să dea două goluri dintr-un șut și rezultatul a fost că nu au dat niciunul din 17.
Și apoi e mereu simpatic, după meciuri, cum caută toți cauzele căderii. Dar ele trebuie căutate înainte meciuri. Și sunt mereu aceleași. Haralambus e cel mai nostim. Aduce cu un general american pus să explice strategia militară a SUA avându-l pe Trump președinte.
Fotbalul iubește șmecherii și pedepsește fraierii
Din fericire, vorbim despre fotbal, nu despre geopolitică. Fotbalul e mereu binevoitor cu corijenții. Loaza de azi poate fi premiantul de mâine. Fotbalul îți cere un
singur lucru: să nu repeți prostiile de ieri. Să nu îl păcălești la nesfârșit.
Fotbalul iubește șmecherii și pedepsește fraierii. Șmecher înseamnă să îți mai vrei și tu propriul bine. Să
nu te crezi mai deștept decât ești și să nu te iei mai de prost decât meriți. Asta e lecția zilei de vineri de după joi.
Și mai face ceva bun sportul. Mereu vine câte o duminică. Și duminica asta marea veste e că, spre deosebire de joi, nu se poate ca ambele echipe să plece cu zero puncte. Nu-i așa că e o mare bucurie?