Publicat:
04.05.2026, ora 17:02
Actualizat: 04.05.2026, ora 17:02
- Steven Nsimba le-a dat voie dinamoviștilor să își înghită amarul. E doar una dintre poveștile meciului de la Craiova.
- Intriga principală îi are în prim plan pe arbitri. Încă o dată. Peste un timp se va așterne uitarea, iar Oltenia va sărbători câștigarea titlului. Timpul spală memoria.
Dacă profesorul de sport Valerian Popovici de la un liceu economic din Botoșani nu îl convingea pe elevul Adrian Vornicu să se facă arbitru, nu am fi asistat la una dintre cele mai mari greșeli de arbitraj din era contemporană.
În timp, ofsaidul nesemnalizat în care se afla Nsimba va căpăta dimensiuni de șaradă populară. O poveste spusă din gură în gură între bătrâni microbiști, pentru că pe nepoți nu-i va mai interesa fotbalul. Deja nu prea în mai interesează. În bună măsură îi înțeleg.
Autorii scenariului absurdului
Nu știm cine l-a îndemnat să se apuce de aceeași activitate pe piteșteanul Cătălin Popa, arbitru VAR la meciul Craiova-Dinamo 2-1, dar este clar că mentorul acestuia nu are nici el conștiința curată.
Despre conștiința domnului Popa, decretat nu se știe de cine „cel mai bun arbitru VAR din România”, nu are rost să discutăm. Dar toate aceste alegeri, cum și de ce au devenit arbitri Popa, Vornicu și Sz. Kovacs și ce a rezultat din alegerea lor sunt irelevante acum.
Relevant este că în baza celor 3 puncte câștigate în fața lui Dinamo, Craiova este foarte aproape de câștigarea titlului. Puncte câștigate cu ajutorul arbitrilor.
Eroarea urât mirositoare a asistentului Vornicu, pasivitatea sau mai degrabă tăcerea suspectă a celor din camera VAR (Cătălin Popa și Lucian Rusandu) și aroganța lui Szabolcs Kovacs, trăsătură deprinsă sau poate moștenită natural de la fratele Istvan, au făcut posibil acest scenariu al absurdului.
Protocolul și aroganța
Mai mulți foști arbitri, printre care Marius Avram, analist la Digi Sport, și Adrian Porumboiu au împărțit vina între asistentul Vornicu și cei din camera de analiză video, exonerându-l pe Szabolcs Kovacs.
Problema este că obtuzitatea lui Kovacs a consfințit „erorile” tovarășilor lui de brigadă. Teoretic, pe arbitrul de centru îl apără protocolul. Nu era datoria lui să vadă ofsaidul la Nsimba, nu era datoria lui să ceară verificarea integrală a fazei la insistențele lui Kopic și Florentin Petre.
Țanțoș și inflexibil, asemenea frățiorului Istvan, Szabolcs a lăsat pe ceilalți rezolvarea fazei. Arbitrul cu fluier s-a transformat într-un emițător al deciziilor VAR.
Mult înainte de apariția sistemului pe arbitraj video, pe când oamenii cu fluierul nu așteptau pară mălăiață în gura lui Nătăfleață, aceștia își asumau să treacă peste o semnalizare greșită sau o lipsă de reacție a unui tușier.
Ofsaidul la Nsimba este atât de evident, încât un arbitru bun putea fluiera poziția în afara jocului trecând peste greșeala lui Vornicu și reaua voință a lui Popa și Rusandu. Dar Szabolcs nu este un arbitru bun.
Mesajul unui prădător
L-am văzut și l-am ascultat pe Nsimba după meci. Râdea cu gura până la urechi, dezvelindu-și frumoasa lui dantură de prădător.
Chiar având la origine o imensă greșeală de arbitraj, bucuria autorului golului victoriei Craiovei este de înțeles. Cinismul declarației, mai puțin. „Pot să plângă cât vor!”, a spus atacantul referindu-se la necazul dinamoviștilor.
Dă-l naibii de fair-play! Ce fair-play, bro, când noi ne batem să luăm titlul, e timp de așa ceva acum? Se luptă cu toate armele din dotare, i-ați văzut cu o seară mai devreme și pe clujeni cum au câștigat. Era Chipciu să rămână fără picioare după faultul lui Borța.
Acesta era gândul nerostit al lui Nsimba. Un mesaj pe care am văzut că oamenii de fotbal nu s-au înghesuit să-l amendeze. Că de-aia sunt oameni de fotbal, să ia forma vasului și să se încline dincotro bate vântul.
Ne salvăm prin umor!
Ne salvează umorul, alternativa propusă de site-ul Times New Roman? Înclin să cred că da, deși nu puțini sunt sceptici. În fața unor astfel de greșeli, un hohot de râs este singura terapie sănătoasă. Altfel, o iei razna.
Pentru învingători, merge și un pahar plin cu care să sărbătorești, cum a procedat finanțatorul Mihai Rotaru. Este o imagine puternică, în măsură a contrazice clișeul că că românii nu știu să sărbătorească!
