Hagi forever Ziua în care Ianis s-a eliberat de Gică

• După 24 de ani, generația lui Ianis Hagi repetă performanța generației tatălui său, Gică Hagi, ultima care trecea, la Euro 2000, de grupele unui turneu final.  

Adaugă GOLAZO.ro la favorite

În România - Slovacia 1-1, Ianis a scos penalty-ul decisiv și și-a hărțuit permanent adversarii. Peste toate, el merită reverența publică pentru că a dus o povară pe care nimeni nu trebuie să o ducă: așteptarea noastră pentru copii de a urma calea, dorințele și ambițiile părinților sau ale societății. 

Calitatea lui nu e perfecțiunea, ci imprevizibilitatea

De fiecare dată când Ianis a avut mingea la picior, slovacii au făcut instinctiv pasul înapoi, gest fatal pentru un apărător. Se temeau nu pentru că Hagi e perfect, ci pentru că e imprevizibil.

Ianis își anunțase decizia încă din minutul 11. Atunci a avut loc faza ocaziei mari a României, după o pătrundere în doi timpi a lui Andrei Rațiu. ”Sonic” a ajuns la finalizare și a tras excelent la colțul lung, dar Dubravka a plonjat și a respins.

Mingea a ajuns la Ianis Hagi, care a reluat din prima, tare, curajos, dar mult peste. A fost limpede că Ianis intrase în meci scuturându-se de orice frică de eșec.

Despre penalty

Cât despre penalty-ul pe care el l-a obținut, foarte bine că există păreri împărțite. Nimeni nu contestă faultul, dar a fost realmente o fază la limită în privința plasării.

L'Équipe îl contestă, spune că ”a fost un penalty generos acordat”. Când te analizează L'Équipe e foarte bine.

Un mare arbitru internațional a spus pentru GOLAZO.ro că VAR a greșit, pentru că faultul a început în afara careului. Dar ce putea face Hagi, el a continuat să joace și contactul s-a prelungit?

Oamenii s-au înfuriat pe rețelele sociale, dar nu ne-am făcut jurnaliști ca să fim populari. Când o să ne fie teamă de reacții și de libertate, ne vom retrage. Până atunci, vom continua să oferim spațiu pentru dezbatere.

Polemica argumentată și dilemele sunt parte a intensității oricărui sport și chiar asta a și spus Hagi, după meci, când s-a referit la nevoia de semne de întrebare.

L-am văzut pe Ianis, la vestiare, când i s-au arătat imaginile din Piața Universității. ”E un vis împlinit. Am făcut față și semnelor de întrebare, care era logice să fie: dacă o să facem față și la echipa mare? Am făcut față și grupul ăsta nu joacă încă la potențial maxim”, a zis el. Da, semnele de întrebare fac bine într-o lume în care se folosesc mai mult semne de exclamare.

Crescut cu presiune

După meci, Marca a titrat cronica de meci: ”Un biscotto disimulado”. E opinia lor.

Tot după meci, a apărut un mesaj frumos, de la unul dintre milioanele de suporteri ai echipei naționale, Marius Enache, către Ianis Hagi:

”Nu cred că există cineva care să fi crescut cu o asemenea presiune și să rămână stabil, să mai poată iubi fotbalul sau pe noi, cei care te-am dezamăgit”.

Ianis nu arată dezamăgit. Poate hotărât, dar nu-i grav. Un pic de îndârjire e ingredientul vinovat al oricărei performanțe. La cum îl știm cu toții, și Gică Hagi e îndîrjit azi.

A devenit ”fostul”. Nu mai e ”Gică Hagi”, ci ”tatăl lui Ianis Hagi”. Pentru un părinte e minunat, numai că, de ambiție, ăsta se apucă din nou de fotbal!