Dan Udrea Comunismul, AUR pentru Țiriac!

• Un partid extremist și un român faimos și extrem de bogat laudă o perioadă de coșmar. Ce e de făcut?
• Un răspuns ar fi: să-i citim și recitim textul răvășitor al lui Liiceanu, de pe Hotnews.ro sau să parcurgem cuvintele lui Corneliu Coposu.

În decurs de o săptămână, Ceaușescu și regimul lui odios și dictatorial au fost omagiați la cel mai înalt nivel în România.

Când observăm asta nu înseamnă că nu au existat și lucruri din comunism care s-au făcut bine. Dar, în ansamblul vieții și în concretețea de zi cu zi, comunismul a fost o catastrofă. O crimă.

Cu toate acestea, el a fost regretat, recent. Mai întâi, comunismul a fost regretat de unul dintre șefii AUR, Marius Lulea. Apoi, de Ion Țiriac. „Aveam de toate”, a spus, printre altele, Țiriac, care aduce aminte că sportul românesc era la înălțime.

În privința lui Lulea e de înțeles. AUR e un partid care și-a construit ideologia și bazinul de simpatizanți pe vorbe, fapte și orice e de natură să ducă la extrem, să șocheze.

Sistemul dictatorial producea medalii la JO. Și?

Ce ar putea să-l îndemne însă pe Țiriac să facă apologia comunismului? Un sistem de care chiar el a fugit cu ani buni înainte de Revoluție. Dacă Țiriac avea de toate în comunism nu înseamnă că România și românii aveau de toate.

Dacă acel sistem dictatorial producea rezultate în sport nu înseamnă că el avea la bază lucruri corecte pentru o viață bună și democratică pentru cetățeni.

Nu poți să declari comunismul bun doar pentru că luam medalii la Jocurile Olimpice, că o echipă de fotbal susținută de familia Ceaușescu câștiga Cupa Campionilor sau că și la alte discipline sportive raportam succese așa cum o făceam în agricultură, la fiecare Jurnal de Știri al TVR-ului, în cele două ore în care exista ceva de văzut la TV în acele vremuri.

Chiar e ridicol ce face Țiriac. Și nu e prima dată când ridică în slăvi o perioadă în care România și-a umilit și batjocorit propriul popor.

Sunt oameni care au dus-o bine în comunism, inclusiv Țiriac, însă a judeca doar în nume propriu e o lipsă de respect față de semenii tăi.

Când tu ai crescut sub protecția lui Gheorghe Maurer, care te-a apărat de ororile comunismului, iar alții înfundau pușcăriile tocmai pentru că se opuneau acestui regim, atunci e cel puțin indecent ca astăzi să aduci argumente că acea perioadă a fost și bună.

Citiți-l pe Liiceanu!

Pe 9 aprilie, filozoful și scriitorul Gabriel Liiceanu a scris un text absolut răvășitor pe HotNews.ro. Realmente, tulburător. S-a intitulat „Într-un moment de tulburare planetară, care ne macină neuronii zi de zi, să revenim la ce e important” și poate fi găsit AICI.

E lung, dar cu fiecare rând pe care îl parcurgi simți cum rămâi aproape fără aer și cauți imediat să deschizi fereastra, să ieși repede și să respiri, să simți că trăiești.

Nu e nici o exagerare. Citiți-l! E lung, dar merită să aveți răbdare. Fiindcă așa o să înțelegeți cum comunismul a nenorocit această țară, dar și că au existat oameni curajoși, care s-au luptat pentru ca România să fie liberă.

La fel, unul dintre citatele celebre ale lui Corneliu Coposu, despre ceea ce a însemnat comunismul, sună așa: „Deceniile de comunism au făcut mai mult rău României decât au provocat cele două războaie mondiale la un loc, întrucât acestea nu i-au denaturat spiritualitatea”.

Dialogul Ilie Năstase - Cornel Dinu din decembrie 1989

Liiceanu, Coposu și alții ca ei sunt oameni la care trebuie să ne raportăm înainte de a asculta ce spun Lulea, Țiriac, Ilie Năstase despre comunism.

Apropo de Ilie Năstase, într-un interviu pentru Adevărul, de acum vreo 8 ani, întrebat fiind ce făcea în 1989, a răspuns scurt „locuiam la Paris”. Dar nu despre viața lui frumoasă, din capitala Franței, e vorba aici, ci despre dialogul pe care spune că l-a avut în decembrie 1989, cu Cornel Dinu.

„În '89 locuiam la Paris. Veneam, însă, în ţară în fiecare decembrie, să-mi văd părinţii. Când am plecat de la Paris, cam pe 17 decembrie 1989, mi s-a spus pe aeroport: „Vezi că sunt probleme în România“. Am plecat totuşi. Am ajuns în Bucureşti şi m-am trezit cu Cornel Dinu la mine acasă. El mi-a zis: „Trebuie să pleci!“. Eu: „De ce?“. El: „Că nu-i bine”, a povestit Năstase în acel interviu.

Acel „că nu-i bine” e explicația pentru toate argumentele pro-comunism pe care Țiriac, Năstase și alții ca ei continuă să le rostească în public.

Predați-le copiiilor în școli „comunismul în România”!

Dacă astăzi, peste 5 milioane de români au votat un exponent și al comunismului e și fiindcă personalități publice induc ideea că „nu tot ce era înainte de 89 era rău, existau multe lucruri bune”.

Întrebarea e: ce e de făcut? Fiindcă au trecut peste 35 de ani și încă luptăm să scăpăm de acel întuneric în care a trăit România decenii la rând.

E nevoie ca în școli, copiii să învețe despre acea perioadă. Să li se predea materia „comunismul în România”, să li se explice exact ce a stat la baza a ceea ce unii numesc astăzi cu atâta seninătate „au fost și lucruri bune”.

Probabil că va mai dura ani, poate decenii până când vom scăpa de acest trecut care ne-a îngenuncheat ca țară, viață și gândire.

Dar sigur vom scăpa. Pentru că tot Coposu ne-a spus acum mulți ani: „N-aş putea să fac un pronostic exact şi să fixez limita dincolo de care nu vor mai exista comunism, tendinţe comuniste, limbaj comunist, structuri comuniste, momentul în care va dispărea acest blestem, care ne-a ţinut în întuneric, departe de lumea civilizată. Pot să vă asigur însă de ceva: că înapoi nu ne vom mai întoarce”.