Publicat:
01.10.2026, ora 20:21
Actualizat: 01.10.2026, ora 20:21
- CORESPONDENȚĂ GOLAZO.ro DIN POLONIA. Jerzy Dudek și cea mai frumoasă amintire a carierei, incredibila finală a Ligii Campionilor din 2005: 0-3 la pauză, 3-3 și victorie la penaltyuri în fața Milanului.
- Cum a pregătit acel meci portarul polonez al lui Liverpool, ce gândeau la pauză „The Reds”, ce i-a ajutat să revină, legendara sa paradă la șutul lui Shevchenko și „cea mai mare concentrare trăită vreodată” la 11 metri.
- Polonia - România se joacă vineri seară, de la 21:45, meci transmis în direct de Antena 1 și liveTEXT de GOLAZO.ro.
Întreaga carieră a lui Jerzy Dudek gravitează în jurul acelei finale istorice. Finala Ligii Campionilor Europeni din 2005.
Atunci a devenit cu adevărat cunoscut, atunci a intrat în legenda Champions cu o dublă paradă formidabilă în ultimele clipe ale prelungirilor în fața lui Shevchenko și penaltyul decisiv apărat tot împotriva lui Sheva.
Mai important decât orice, Liverpool a recuperat imposibilul, revenind după 0-3 la pauză cu Milan, egalând la 3 și învingând copleșitor la 11 metri.
În interviul pentru GOLAZO.ro, fostul portar polonez astăzi în vârstă de 53 de ani retrăiește acel meci unic de la Istanbul.
Dudek: „După doar 45 de minute, visurile noastre păreau făcute praf”
Jerzy, ai cucerit trofeul Ligii Campionilor în 2005, finala Liverpool - Milan e parte a istoriei. Dar ce credeați la pauză, când scorul era 0-3?
Toți cei care iubesc fotbalul păstrează acea finală în memorie. A fost cea mai nebună finală de Champions League. La 0-3, în vestiar, ne gândeam toți că lucrurile nu sunt cum ar fi trebuit să fie. Munciserăm atât de mult pentru a ajunge acolo sus și, după doar 45 de minute, visurile noastre păreau făcute praf. Ne-a fost greu să acceptăm.
Ce ați făcut?
Am corectat câteva detalii la pauză. Știam din istoria fotbalului că, la un asemenea scor, se poate termina foarte rău dacă nu te trezești. Am găsit însă modul de a ne remotiva, de a ne trezi. Chiar și așa, putea să nu fie suficient. În prima repriză, AC Milan jucase un fotbal de mare calitate, extraordinar, ne-a surprins, totul i-a ieșit așa cum voia, dar în repriza a doua jocul s-a schimbat.
„Au început să cânte toți You’ll Never Walk Alone. Doar asta se auzea la Istanbul”
Cum?
Trebuie să spun ceva despre suporteri. Când am revenit pe teren, aveam un plan pentru a juca în repriza a doua. Iar fanii ne-au susținut incredibil. Imediat după pauză, au început să cânte toți You’ll Never Walk Alone. Era tot ce se auzea pe stadionul Ataturk din Istanbul. Știau că trebuie să ne ajute și au creat o atmosferă fantastică. Restul e istorie: am înscris trei goluri în șase minute și am învins la penaltyuri.
Ce are Liverpool special?
Această echipă nu renunță niciodată. O făcuserăm cu mai multe luni înainte, împotriva lui Olympiakos trebuia să înscriem trei goluri în 45 de minute și am reușit tot datorită suporterilor. Au reacționat exact la fel în repriza a doua a finalei de la Istanbul. Cu ei în spate am întors acea finală memorabilă.
Dudek, parada istoriei Ligii: „Wow! Așteptam momentul ăsta de atâția ani!”
Să mai rămânem la finala din 2005. Ai avut o paradă fantastică la 3-3, în fața lui Shevchenko. Decisivă poate.
M-am simțit extraordinar după ce l-am blocat pe Sheva. Meciul nu se terminase încă și s-a întâmplat cu secunde înaintea finalului. Când am văzut ce am făcut, mi-am spus: „Wow! Așteptam momentul ăsta de atâția ani!”. Ca orice sportiv, muncești ani la rând în fiecare zi cu gândul să câștigi trofee, să fii amintit, și dintr-odată am avut clipa mea de glorie. Acea dublă paradă în fața lui Shevchenko.
„Cea mai mare concentrare trăită vreodată în timpul unui meci”
Au urmat penaltyurile. Ai apărat ultima lovitură a lui Shevchenko. Plus șutul lui Pirlo. Erai în vârful lumii.
La penalty, aveam toți atât de multă încredere, era momentul nostru și nimeni nu ni-l putea lua. Am dansat pe linia porții încercând să pun și mai multă presiune pe cei care executau. A fost o experiență unică și cea mai mare concentrare trăită vreodată în timpul unui meci.
Ce ai simțit?
Eram ca într-o bulă. Nu vedeam decât adversarul, mingea și arbitrul. Eram plin de încredere.
Dudek: „Am analizat 100 de penaltyuri înaintea finalei Ligii”
Te-ai pregătit pentru penaltyuri înaintea finalei?
Am avut ca temă să analizez 100 de penaltyuri și le-am analizat pe toate. Printre ele, loviturile de departajare de la Milan - Juventus, altă finală de Ligă (n.r. 2003, 0-0, 3-2 la 11 metri pentru Milan), jucată la Manchester. Atunci, Shevchenko a transformat ultimul penalty în fața lui Buffon. Le-am văzut pe toate, dar emoțiile erau diferite. Am încercat totul ca să pun presiune asupra jucătorilor. Totul a fost de partea noastră, de partea mea, ca portar. Aveam o misiune mai ușoară.
Cum așa?
Portarul nu e niciodată sub presiune când trebuie să salveze penaltyuri, dar jucătorul care execută e întotdeauna sub presiune. El trebuie să înscrie, e obligat să înscrie. Am folosit presiunea rivalilor în avantajul meu.
„Jerzy, poți fi sută la sută fericit. Ai scris istorie”
Chiar nu simțeai presiunea?
Eh, sigur că am simțit-o și eu, dar înaintea meciului. Nu mulți polonezi câștigaseră Champions League până atunci. Numai Boniek cu Juventus (n.r. 1985) și Mlynarczyk cu FC Porto (1987). Eu puteam fi al treilea și firește că am simțit acea presiune. După meci, mi-am spus: „Jerzy, acum poți fi în sfârșit fericit cu ce ai realizat”. Până atunci, chiar dacă învingeam, chiar dacă jucam bine, analizam cele mai mici detalii pentru a progresa, pentru a fi mai bun.
Poți să ne dai un exemplu?
Se termina un meci și eu mă gândeam la un moment în care boxasem mingea la o centrare. Mă întrebam: „Puteam să prind acel balon în loc să-l resping?”. Niciodată nu eram cu adevărat fericit de performanțele mele.
Și nu s-a mai întâmplat după finala din 2005?
Nu. Mi-am zis: „Jerzy, poți fi sută la sută fericit. Ai scris istorie”.
Dudek: „După trei zile de probe, am semnat contractul pe cinci ani cu Feyenoord”
Ai jucat la doar trei cluburi în străinătate, dar fiecare dintre ele era unul dintre cele mai bune în țara lui: Feyenoord, Liverpool, Real Madrid. Putea fi mai bine sau a fost perfect pentru tine?
Am părăsit Polonia în 1996, după ce am jucat doar 15 meciuri la cel mai înalt nivel (n.r. la Sokol Tychy). În 1994, când voi erați la Mondialul american, eu jucam în divizia a treia, acolo am prins primul meu sezon complet. Mă bucuram doar de fotbal, nu m-am grăbit să semnez pentru un club mai bun. Mă gândeam în fiecare zi să cresc în joc. După primul sezon complet, am spus că sunt gata să mă transfer, am experiență și sunt gata de Ekstraklasa.
Dar ai rămas foarte puțin în elita Poloniei. Ce s-a întâmplat?
Eram în Olanda pentru pregătirea sezonului, am jucat cu echipa mea două amicale împotriva lui Feyenoord și Excelsior Rotterdam, probabil că i-am impresionat pe cei de la Feyenoord cu calitatea mea. Mi-au propus să vin pentru un trial de trei zile. Am acceptat și, după trei zile de probe, am semnat contractul pe cinci ani cu Feyenoord. Am fost foarte fericit, pentru că la acea vreme nu aveam terenuri bune în Polonia, nici facilități care să ne ajute să progresăm.
Și a fost un salt în Olanda?
Aveam totul. Iarba era mai verde, terenurile erau perfecte, nu trebuia să mă gândesc decât la fotbal, cum să fiu un jucător mai bun, cum să cresc. Am avut antrenori buni, era minunat. Când mă gândesc la Feyenoord o fac cu cel mai mare respect, pentru că totul a început acolo.
„Liverpool, o excelentă școală de fotbal. Iar pasiunea e extraordinară în Anglia”
Ai continuat la Liverpool în 2001, după cinci ani la Rotterdam.
Știi, și fanii lui Feyenoord, și cei ai lui Liverpool cântă You’ll Never Walk Alone, ceea ce m-a impresionat. Sigur, Liverpool reprezenta un pas înainte, poate chiar doi pași înainte. O excelentă școală de fotbal, mai dură, dar pasiunea e extraordinară în Anglia, iar experiența de pe Anfield e unică, oricine vrea să o trăiască în Premier League și Champions League. Am trăit-o și eu niște ani, am cucerit Champions, am fost aproape să câștigăm Premier.
„Să plec dintr-un sătuc polonez și să ajung în vârful fotbalului a fost ceva la care nici nu visam”
Și ai ajuns la Real Madrid…
Spre finalul carierei. Am vrut să o fac, chiar dacă ei mă voiau ca rezervă a lui Iker Casillas. Și la Madrid, experiență uimitoare. În acea perioadă, Spania a câștigat Euro în 2008, Mondialul în 2010 și din nou Euro în 2012, la turneul din Polonia. Am văzut cum au crescut acei jucători, ce încredere aveau, ce calitate a jocului era în Spania!
Ce antrenori ai avut atunci la Real?
Mourinho, Pellegrini, Bernd Schuster.
Totuși, știai că vei juca foarte puțin acolo, nu?
Știam, dar experiența Real Madrid, chiar și așa, a fost mai bună decât încă o sută de meciuri la o echipă europeană medie. De aceea am ales Real. Când te sună Real, nu refuzi. Spun acum că toate cele trei decizii luate după ce am părăsit Polonia au fost bune. Nu au fost ușoare, dar au fost bune. Mereu m-am gândit că fiecare decizie a fost cea mai bună pe care o puteam lua. Să plec dintr-un sătuc polonez și să ajung în vârful fotbalului a fost ceva la care nici nu visam. Sunt mândru de ce am realizat împreună cu familia mea, cu prietenii mei.
Dudek, sfat pentru copii: „Visați! Când visezi, ai o țintă”
Rămânând înapoi în timp, când erai doar un copil. Cum îți imaginai drumul tău în fotbal și în viață?
Uneori, vizitez școli și le zic copiilor că trebuie să mai deschiși, pentru că văd copii foarte închiși din cauza social media. Trebuie să fie mult mai deschiși, să aibă mai multă încredere și să viseze. Când visează, au o țintă și pot crește. Dacă nu visezi, nu știi ce să faci, nu știi cum să progresezi. E ca și cum ai juca golf fără gaură. Spun asta pentru că îmi place golful. Poate tu ai lovituri bune, dar nu știi care e ținta. Așa că visează!
Tu ce visai când erai mic?
Numai fotbal. Am vrut să fiu fotbalist și toți râdeau, pentru că eu am crescut în comunism, când toți jucătorii munceau și în fabrici, în mine. Râdeau de mine, dar le spuneam: „Într-o zi, voi fi fotbalist profesionist”. Ăsta era visul meu. Era mai ușor în acele vremuri, stăteam toată ziua afară jucând fotbal pe terenuri mici, pe terenuri mari. Oriunde puteam să-mi urmez visul. Și a fost o călătorie fantastică.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
