Publicat:
06.01.2026, ora 18:20
Actualizat: 06.01.2026, ora 18:21
- CORESPONDENȚĂ DIN ANTALYA. Kevin Ciubotaru, 21 de ani, aflat în cantonament în Turcia cu Hermannstadt, a spus ce ținte are pentru 2026 într-un dialog pentru cititorii GOLAZO.ro.
- Întrebat de marea lui șansă, a răspuns: „Și acum am pielea de găină când mă gândesc la asta”.
La mulți ani, Kevin! O întrebare pe care lumea o are: pleci de la Hermannstadt?
Sunt la Hermannstadt, sunt cu toate gândurile aici și mă concentrez la următoarea perioadă.
De ce depinde rămânerea sau plecarea ta?
Important e să joc, pentru că sunt tânăr, și trebuie să rămân cu picioarele pe pământ. Mai am multe de învățat.
Kevin Ciubotaru: „Acum sunt la Hermannstadt. Mă concentrez aici”
Te interesează un transfer în străinătate?
Mereu a fost o plăcere să joc în străinătate. E un vis de-al meu să joc în cele mai puternice campionate din Europa. Încă nu sunt la acel nivel și trebuie să fac un pas intermediar, însă timpul cred că le va așeza pe toate.
Că veni vorba de un pas intermediar, ai spus că ți-ar plăcea să joci pentru FCSB.
Da! Dar acum sunt la Hermannstadt. Mă concentrez aici.
Dorinel Munteanu te-a lăudat, însă a lansat și un mic avertisment: „Să-și vadă de treabă”.
Mi-a spus că trebuie să dau totul pe teren, că sunt fotbalist profesionist și oriunde sunt trebuie să ofer maximum.
„Voi fi acolo cu echipa”
Cum te înțelegi cu colegii din vestiar?
Bine! De când am venit în România, mă înțeleg foarte bine. M-am adaptat bine și acum avem o atmosferă frumoasă în vestiar.
Vă e teamă de retrogradare? Ce i-a lipsit echipei?
Teamă poate să fie. Sunt momente. Am început campionatul cu multe ocazii, dar ne-am demoralizat probabil pentru că nu am fost pragmatici. Și sezonul trecut am fost în aceeași situație și cred că putem face la fel. Au fost multe momente când trebuia să marcăm și să fim în avantaj, apoi adversarul a profitat de ocaziile sale și tot așa s-a întâmplat.
Privind în viitor, cum vezi Hermannstadt?
Nu pot să-l prevăd, dar știu că vom da totul ca să fim cât mai sus în clasament.
Vei fi acolo cu echipa la finalul sezonului?
Da.
Ce i-a transmis Lucescu lui Ciubotaru
Ce a însemnat debutul la națională?
O mare mândrie! A fost neașteptat, a fost repede. Îmi doream de când eram mic, dar nu mă așteptam. Asta e ceva pozitiv și mă încurajează să merg înainte și că totul e posibil. Am visat de mic să fiu la naționala României și de la 15 ani am fost la loturile de juniori. A fost doar un pas, nu e nimic îndeplinit, ci trebuie să lucrez cât mai mult, să fiu constant și cât mai des la naționala mare.
Îți mai amintești ce ți-a zis selecționerul?
Mi-a spus că orice greșeală va fi e responsabilitatea lui și asta mi-a dat multă încredere, pentru că greșelile se întâmplă la orice nivel. M-a făcut să fiu mai relaxat.
După meci ți-a mai transmis ceva?
Sunt un jucător căruia îi place faza ofensivă. Dădeam mingea la atacant și plecam pe un-doi. Mi-a transmis să nu mai plec așa mult pentru că există riscul ca atacantul să piardă mingea și adversarul să vină pe contraatac.
Ai ținut minte asta?
Da. Are experiență și e păcat să nu faci ceea ce îți spune.
„Și acum am pielea de găină când mă gândesc la asta”
Cum ți se pare barajul cu Turcia?
Avem o echipă puternică în față, dar în fotbalul mare se pot întâmpla o grămadă de lucruri. Am văzut foarte multe meciuri la nivel european și cred că putem obține o victorie.
Finala e mai ușoară ca semifinala?
Nu cred. La acest nivel, toată lumea dă totul. Nici finala și nici semifinala nu vor fi ușoare. Valoric, Turcia e mai puternică.
Cum ar fi pentru tine să joci la Mondial la 22 de ani?
Aș rămâne fără cuvinte! Mulți jucători își doresc asta. N-ai nevoie de motivație să joci la Mondial pentru națională. Și acum am pielea de găină când mă gândesc la asta. Până atunci vreau să joc bine meci de meci și să fiu apoi convocat.
Ciubotaru: „Mi-am descoperit rădăcinile”
Ești născut în Italia, te-ai gândit vreodată să joci pentru squadra azzurra?
Când eram mic, fiind născut acolo, mă vedeam mai mult italian, apoi când am început să merg pe acasă, mi-am descoperit rădăcinile și mi-am dorit să joc pentru naționala României.
Când ai început să crezi asta?
Când am debutat pentru naționala de juniori, la 14-15 ani.
Cum a fost copilăria?
A fost una foarte activă, foarte dinamică, m-am mutat de multe ori, din Italia în Austria, de acolo în Anglia și apoi în Scoția, ca după aceea să vin în România. A fost așa o schimbare de culturi, care m-a făcut să înțeleg că orice experiență are o parte pozitivă. M-am apucat de fotbal datorită tatălui meu. A fost și el fotbalist, dar nu la nivel foarte mare. Avea o echipă de români în Italia și, tot mergând la meciuri cu el, m-am apucat și eu de fotbal.
Ai jucat când erai mic la o echipă afiliată de biserică?
Da. Lângă parcul unde mergeam era biserica, care avea teren de fotbal. Mergând și la biserică din când în când, cu părinții, i-am spus tatălui meu că vreau la fotbal. Eram deja la o echipă mai avansată, la Citta di Ciampino, dar fiind mai aproape echipa bisericii, am jucat acolo. A fost o perioadă frumoasă, mi-am găsit prietenii pe care îi știam de la școală. Mă bucur pentru modul în care am copilărit.
„Mă văd ca un dac pentru țara mea”
Ai fost crescut de Dacica Viena?
Da. Tata avea și echipa din Italia, care tot Dacica se numea. De acolo a început. Mă văd ca un dac pentru țara mea. Tata îmi mai dă sfaturi pentru că îmi vrea binele.
Te sună după partide?
După meciuri, când vede o fază în care puteam să fac mai bine, îmi spune ce trebuia să fac pentru că își dorește tot ceea ce e mai bun pentru mine.
Ai dat probe la Tottenham, Chelsea și Arsenal, de ce n-ai rămas acolo?
Arsenal e echipa mea favorită, dar n-am dat probe acolo. Am fost la multe echipe în probe, totuși e foarte greu pentru un străin care nu are 18 ani să aibă drept de joc și de asta poate îi favorizau pe jucătorii englezi pentru că le era mai ușor cu actele. Am fost și la o echipă din liga a II-a, la Millwall.
Ce s-a întâmplat?
După o zi de probe mi-au spus că m-am descurcat, însă că le era greu cu actele și mi-au dat drumul direct. Până la urmă am găsit o echipă profesionistă, mă refer la Glasgow Rangers, pentru că dădeau contracte de prrofesioniști de la vârsta de 17 ani, iar în Anglia era mai mult ca o bursă și nu era un loc de muncă. La Rangers a durat vreo 5-6 luni până s-a rezolvat cu actele. Am vizitat niște baze sportive extraordinare.
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
.JPG)
Ciubotaru: „Am avut hernie de disc”
Ți-ai dat seama și de nivelul tău?
Eram la o vârstă foarte fragedă și au văzut potențial în mine. De asta m-au și invitat. M-au văzut la o echipă de colegiu din Anglia. Doar că a fost problema cu actele, însă cu noroc am ajuns la Rangers. M-am acomodat bine, dar acolo m-am operat la spate și am avut probleme și cu inghinalii.
Ai avut probleme la coloană sau ce anume?
Hernie de disc. N-a fost ușor. Făceam multă sală și a urmat o cădere la un meci. Când am revenit nu prea prindeam minute și au decis să mă lase undeva pentru a le putea primi.
Ce a urmat după Rangers?
Am stat în vara aceea și m-au contactat cei de la Dinamo. Am fost aproape să semnez. Am văzut un interes mai mare la Hermannstadt și am venit aici.
Nu ți-a luat mult timp pentru decizie?
Nu. Am văzut entuziasm și am decis să vin aici.
Messi sau Ronaldo? „Fiind stângaci, Messi toată viața!”
Ce echipă îți plăcea când erai mic? Dar jucător?
Îmi plăcea mult AS Roma. O mai urmăresc și acum. Era atunci Erik Lamela, preferatul meu, mai ales când a dat acel gol din rabona. Îmi plăcea că era stângaci, dar îmi plăcea și freza lui și încercam să o fac ca el.
În derby, cred că e clar Roma.
Eu, da!
Jucătorul preferat?
Lamela, dar n-aveam unul anume. Acum, că sunt fundaș stânga, cred că Theo Hernandez. Îl urmăresc de când era la Milan. De la 17 ani îl urmăresc și mereu am încercat să-l copiez.
Messi sau Ronaldo?
Fiind stângaci, Messi toată viața!
Ca fundaș?
Theo și Chivu. Mi-a plăcut mentalitatea și agresivitatea lui.
Poate ajungi cândva antrenat de el?
Doamne ajută!
Cum ți se pare acum la Inter?
Avea nevoie de un antrenor ca el, care a jucat pentru echipă. Se vede pasiunea lui la orice gol și cât de mult se bucură pentru echipa asta în orice moment.
„Aveam nevoie de o stabilitate emoțională”
Ce știai despre fotbalul românesc înainte să vii în România? Ți-a povestit tatăl tău, ai văzut meciuri?
Nu prea eram interesat pentru că am crescut în străinătate. Mi-a plăcut regula U21 și voiam să profit de minute jucate la nivel de seniori. Ăsta a fost scopul meu.
Ai venit la Hermannstadt și ai fost împrumutat la Ungheni. Cum ai văzut mutarea?
Nu a fost un pas înapoi, ci unul intermediar, pentru că aveam nevoie de minute. Era greu să-mi câștig locul atunci. A fost o provocare, pentru că la liga a II-a nu e așa ușor.
Ți se pare mai agresiv?
Da! În liga I e mai organizat și ai mai mult timp de gândire.
Care e secretul exploziei tale de la Hermannstadt?
Nu cred că e explozie. Știu că pot mai mult. Am văzut că am o șansă și trebuia să o iau. Nu vin toată viața șansele. Când ai oportunitate, trebuie să profiți. Pentru mine era important să joc în Liga I și să mă impun.
A fost o decizie bună?
Da. Mi-am întâlnit iubita când am venit la Sibiu și, cu familia ei minunată, sunt foarte liniștit și foarte bine.
A fost o dublă realizare.
Aveam nevoie de o stabilitate emoțională pentru că au fost foarte multe mutări.
Ciubotaru, în 2026: „Vreau să fac parte din ambele tabere”
Ai spus că toate mutările te-au întărit și că mergi înainte ca un robot, fără emoții.
Aveam 18 ani când am declarat asta. Poate am pus o barieră pe mine pentru că m-am mutat de multe ori. De regulă, n-am foarte multe emoții. Mă gândesc pur și simplu să joc fotbal.
Încă vezi fotbalul ca acel joc de care te-ai îndrăgostit?
Încerc să mă bucur. M-am apucat ca să fie ceva fun. Așa mi-am dorit de când eram mic.
Ce-ți dorești de la 2026?
Îmi doresc să ieșim din acea zonă cu Hermannstadt și România să se califice la Mondial. Să fac parte din ambele tabere. Pe plan personal, îmi doresc să petrec timp cu familia și iubita mea. E important să stai și cu familia din cauza presiunii fotbalului.
Citește și
