Publicat:
25.05.2026, ora 13:30
Actualizat: 29.06.2026, ora 10:08
- Ruptura de ligamente este una dintre cele mai grave accidentări atât pentru sportivii profesioniști, cât și pentru cei amatori.
- Dar acum există soluții inovatoare pentru o recuperare rapidă. Sfaturile medicului, mai jos în articol.
- #SănătosAcasă este un proiect de interviuri video scurte, realizat de GOLAZO.ro în parteneriat cu Rețeaua privatǎ de sǎnǎtate Regina Maria, care își propune să informeze bărbații activi – în special fanii sportului – despre cele mai frecvente probleme de sănătate cu care se pot confrunta și despre cum pot fi prevenite sau tratate corect.
- Jurnalista Adriana Nedelea va sta față în față cu medici de top pentru a demonta mituri, a explica simptome ignorate prea des de bărbați și a oferi soluții concrete, de la prevenție inteligentă până la tratament personalizat.
Cum te pui pe picioare după o accidentare? Poți face sport ca înainte după o ruptură de ligamente? Ce soluții moderne ai la îndemână?
Jurnalista Adriana Nedelea a stat de vorbă cu dr. Gabriel Ștefănescu, medic primar Ortopedie-Traumatologie în cadrul Rețelei de Sănătate Regina Maria.
Domnule doctor, există anumite sporturi care rup mai frecvent ligamentele? Fotbal, tenis, mersul la sală?
Acum, fiecare sport determină anumite leziuni. De exemplu, dacă ne referim la cel mai celebru ligament și anume ligamentul încrucișat anterior al genunchiului, acesta este rupt în special la fotbal și la schi. Sporturile astea duc de obicei către accidentări multi-ligamentare. Nu doar a ligamentului încrucișat anterior, ci și a ligamentelor colaterale care stabilizează secundar genunchiul. Sfatul meu pentru pacienți ar fi să le rezolve pe toate odată; este cel mai bine pentru pacient.
Care sunt motivele, domnule doctor, care duc la ruptura de ligamente? Poate să fie neglijență, heirupul de a te apuca așa dintr-o dată de sport și poate târziu, lipsă de atenție la propriul corp?
Cel mai des, rupturile ligamentare apar când pacientul nu este pregătit fizic. De exemplu, la un sportiv profesionist sau semiprofesionist, problema apare când nu există o pregătire fizică temeinică, nu există o încălzire. Lipsa încălzirii apare mai des la persoanele tinere, care consideră că merge și așa. Persoanele mai în vârstă sunt mai educate din punctul ăsta de vedere și fac o încălzire mai temeinică.
Deci, atenție la fotbalul făcut fără încălzire, atenție la schi fără încălzire. Ce ar trebui să adaug? Sală?
Întotdeauna când facem un sport și îl practicăm în mod curent, ne-ar trebui un antrenor personal. De exemplu, la echipele de club profesioniste, indiferent de ce sport vorbim, există un preparator fizic. Trebuie să avem și noi un preparator fizic. Dacă ne apucăm să facem sport neavând pe cineva care să ne călăuzească pașii, ne alegem cu accidentări. Există o categorie aparte a pacienților care se reapucă după ani sau zeci de ani de sport și se apucă vrând să slăbească sau mai știu eu din ce motive, și ajung să fie accidentați. Și se prezintă la cabinet, „uite, am vrut să slăbesc, dar uite ce am pățit”.
E un anumit sport care protejează ligamentele și riscurile sunt mai mici?
Singurul sport unde nu prea văd cum să avem leziuni ligamentare e înotul. Dar, în rest, toate sporturile pot produce accidentări.
Ce se întâmplă după o ruptură de ligamente, domnule doctor? Ce soluții sunt? Pentru că au apărut unele noi, de exemplu ligamentul hibrid.
Inițial au fost ligamentoplastiile clasice, apoi, după o perioadă, au apărut cele artificiale, iar acum, mai nou, se folosesc ligamentele hibride. Toate au avantaje și dezavantaje. La ligamentele hibride, avantajul cel mai mare este că împreunează avantajele de la ligamentoplastia clasică și avantajele de la ligamentoplastia artificială. Practic, asta înseamnă un ligament hibrid, un complex între ligamentul artificial și tendonul recoltat pentru ligamentoplastia clasică.
Avantajele unui ligament hibrid
Să numim trei avantaje pe care le are față de tratamentul clasic?
Eu, în cabinet, prezint pacienților toate posibile. În ultimii ani, m-am axat foarte mult pe ligamentoplastie artificială și hibridă pentru că are net niște avantaje în ceea ce privește recuperarea. Recuperarea este mult mai rapidă, pacientul poate călca a doua zi după intervenție și nu mai există o recuperare complexă în ceea ce privește sistemul musculo-ligamentar periarticular, cum este cea în varianta de ligamentoplastie clasică, în care pacientul trebuie ținut șase săptămâni în cârje, apar atrofii severe. Pacientul trebuie să facă, pe lângă recuperarea articulară post-operatorie, și recuperarea musculo-ligamentară și această situație se întinde pe parcursul a 7-8 luni minim, spre deosebire de celelalte variante în care este integrat ligamentul artificial, când se reduce la două luni. Deci sunt niște avantaje nete, iar filozofia ortopediei moderne este reintegrarea socioprofesională rapidă a pacientului, nu prea mai avem timp să stăm 7-8 luni, un an de zile să ne recuperăm după o accidentare de genul ăsta.
Ce are nevoie să știe pacientul în cazul ligamentului hibrid? În cât timp e pe picioare 100% și se poate reapuca de ce făcea înainte și cum e în tratamentul clasic, în varianta tradițională?
Să le luăm prin comparație. În varianta clasică pacientul stă, cum am spus mai devreme, șase săptămâni obligatoriu în cârje pentru că are nevoie de osteointegrarea ligamentoplastiei. Dacă ar pune piciorul mai repede … Deși sunt voci care forțează pacienții să calce mai repede de aceste șase săptămâni, eu nu sunt de acord pentru că ligamentoplastia se va deteriora mult mai repede decât timpul ei. De exemplu, o ligamentoplastie clasică trebuie să reziste undeva între șase și opt ani, nu rezistă pentru totdeauna. Ligamentoplastia hibridă sau artificială nu pune pacientul șase săptămâni în cârje, îl pune să calce imediat. La nivel teoretic, am avut pacienti care după o săptămână puteau merge și la serviciu! Și ajungeau să facă și recuperare, și serviciu în același timp.
Există anumite riscuri, dezavantaje pentru pacienți în privința procedurii de ligament hibrid? E ceva ce trebuie să știe înainte de această procedură?
Există un risc de refuz al organismului să accepte această grefă artificială. Dar acest risc este mai mult teoretic pentru că eu, practic, nu am întâlnit pe nimeni să aibă așa ceva. Materialele din care este făcut acest ligament hibrid se folosesc și în chirurgia generală la plasele pentru abdomen în herniile diverse, iar mai nou este folosit și în stenturile cardiace. Și eu pot să transmit un mesaj pacienților, să le spun că dacă merge și la inimă, merge și la genunchi.
Care sunt cele mai frecvente greșeli pe care le fac pacienții în recuperare și care pot pune în pericol rezultatul operației?
Recuperarea este primordială. Dacă un pacient ocolește recuperarea, ajunge să aibă recidivă de ruptură de ligament încrucișat anterior, că despre asta vorbim astăzi, și atunci lucrurile se complică și trebuie să treacă printr-o altă procedură care înseamnă revizia ligamentoplastiei, care este iarăși mult mai complexă decât prima, cu bătăi de cap mai mari, costuri mai mari și așa mai departe. În ortopedie e greu să nu pot să repar ceva, dar întotdeauna există costuri și umane, și profesionale, și financiare, și nu văd de ce ajungem în situațiile astea când am putea să facem lucrurile foarte simplu.
Dacă vrei să faci sport o oră, o oră și jumătate, ai nevoie de minim 20-30 de minute de încălzire. Nu poți să zici că ai făcut 5 minute încălzire. Aia e o păcăleală. dr. Gabriel Ștefănescu, medic primar Ortopedie-Traumatologie
Există această temere, domnule doctor, „dacă am ruptură de ligamente sau dacă fac operația, nu o să mai fiu ca înainte, nu o să mai ating nivelul sportiv pe care îl aveam înainte”. E adevărat?
Treaba asta este și adevărată, și falsă în același timp. Ce este adevărat este că ligamentul nativ este cel mai bun ligament pe care îl putem avea. Orice aș face eu nu este la fel. Eu pot să tind către 100%, dar niciodată nu pot să ating 100%. Iarăși mai intervine o situație, de exemplu, sportivii de performanță. Există multe cazuri celebre, pe unii îi și știu personal, care nu au mai reușit să mai ajungă la performanțele sportive de dinaintea accidentării. Și asta nu din cauza ligamentoplastiei, ci din cauza fricii. Pentru că omul a trecut printr-o traumă, a stat într-un stres chirurgical, a stat ulterior în stresul post-operator și în stresul recuperării. Și nu-i mai vine să bage piciorul la minge cum îl băga înainte. Dar asta nu e din cauza ligamentoplastiei. Există niște studii pe situația asta. De exemplu, energia cinetică la care se poate rupe un ligament nativ este de 1.500 N, pe când forța unui ligament hibrid sare de 2500 N. Recent am operat un boxer profesionist care trebuia să aibă următorul meci pentru titlu mondial. Și-a rupt ligamentul înainte de acel meci, a fost operat la începutul anului. Mi-a dat mesaj că e foarte fericit și că i se pare că genunchiul e mult mai stabil decât îl avea înainte.
Deci, a învins frica.
Sunt cazuri rare.
Vorbim, domnule doctor, și despre cei care amână o operație. Ce risc există dacă ignori o ruptură de ligament?
Este o mică-mare problemă. Vreau să vă povestesc un principiu înainte. Există principiul microstabilității care este dat de ligamentele interne ale unei articulații, indiferent de ce articulații vorbim. Și este principiul macrostabilității care este dat de musculatura din jurul articulației. Din punctul meu de vedere și real vorbind, niciuna nu poate exista fără cealaltă. Dacă pacientul stă doar în macrostabilitate fără microstabilitatea dată de ligamentele interne articulare, atunci există un mic joc al articulației care duce la o degradare lentă, dar sigură, a celorlalte structuri din articulație. Cartilaje, meniscuri, labrum, alte structuri care mai există, alte ligamente interne. Și asta duce la o degradare a articulației care apoi duce către artroză secundară. Artroza secundară este un lucru foarte rău. Un pacient tânăr, de exemplu, la 30 de ani, care își rupe ligamentele și stă 10 ani fără microstabilitate, va dezvolta la 40 de ani o artroză destul de importantă și părerea mea că nu va împlini 45-50 de ani și va ajunge să-și protezeze articulația.
Există o limită până la care poți amâna o vizită la medic?
Din punctul meu de vedere, aceste leziuni nu trebuie amânate. Ar trebui făcute cât mai repede posibil. Nu sunt o urgență clară, cum e o fractură osoasă, dar nu trebuie amânate, nici măcar săptămâni. Adică ar trebui luat în discuție un termen de o săptămână - două să rezolvăm problema.
