Publicat:
29.05.2020, ora 17:11
Actualizat: 29.05.2020, ora 21:01
Drumul spre marea performanță este pavat cu sudoare, durere și multă disciplină. Pe lângă toate acestea, lupta cu demonii interiori dă, de multe ori, măsura valorii. Simona Halep și-a împlinit visul carierei pe zgura fierbinte de la Paris, iar acum vorbește deschis despre ceea ce o motivează încă. În plus, campioana de la Wimbledon conturează alte borne importante ale vieții: retragerea, dezvoltarea emoțională și viața ca o izolare, dar nu doar pe timpul pandemiei.
Există cu adevărat o cheie a succesului?
Tenisul este un sport scump care nu îți oferă nici cea mai mică garanție că ai putea să-ti recuperezi vreodată investiția. O serie de campioni de la turneele de copii nu-și găsesc niciunde numele gravat pe vreun trofeu important.
Munca este una de Sisif care nu permite niciun moment de relaxare. Chiar și o singură zi de antrenament pierdută înseamnă enorm în cariera unui sportiv de performanță. Diferența se ascunde în cele mai mici detalii.
Și totuși, care este secretul succesului? "Dacă ești responsabil și te dedici 100%, îți dau în scris, după 24 de ani de tenis, este imposibil să nu reușești. Nu m-am gândit vreodată o secundă că voi câștiga Wimbledonul, nu am jucat un minut pe iarbă până în 2007 când m-am dus la Wimbledon la juniori" - Simona Halep, într-un Podcast lansat azi.
Între optimismul tatălui și mentalul românesc care l-a îmbrățișat deseori pe "nu pot"
Sportul momentului înseamnă pe lângă o muncă titanică și o echipă care să știe exact nevoile pe care le are sportivul în drumul său abrupt spre marea performanță. Nu există drum "asfaltat" spre victoria supremă și nici poteci mai scurte care să păcălească imaginea de ansamblu a efortului.
Și tutuși, sportivii din România plătesc tribut unui mental colectiv în care "nu pot" este îmbrățișat de la vârste fragede. "Nu poți să faci aia", "Nu ești în stare", "Nu poți să ajungi numărul unu", "Nu poți să câștigi un Grand Slam".
Dacă a existat un om care să creadă necondiționat în visul Simonei? Da, răspunsul este un "da" cât se poate de apăsat. Îl cheamă Stere Halep și a fost la nevoie tată, psiholog în copilărie, sfătuitor în adolescență și stâlp al optimismului în întreaga carieră. "A crezut 100% în fiecare moment în mine", a spus Simona făcând referire la tatăl său.
Pălăria, trabucul și visul unei zile de vară
A câștigat în Franța un turneu rezervat copiilor, iar tatăl i-a spus că la prima finală de Grand Slam va veni în tribună cu pălărie și trabuc. Timpul avea să-i dea dreptate, iar în vara lui 2014 pe "uriașul" Philippe Chatrier exista în tribune un tată cu pălărie pe cap și cu fiica disputând finala pe zgura fierbinte a Parisului. I-a lipsit trabucul, iar asta doar pentru că Simona i-a interzis să facă acest lucru. După două momente dureroase (2014 și finala din 2017), Halep a ridicat trofeul deasupra capului în 2018.
Fratele, deschizător de drumuri
Drumul spre tenis i-a fost deschis Simonei de fratele său. Mai mică decât fileul la acea vreme, sora îl însoțea pe Nicolaie la antrenamente. Nimeni nu se aștepta că tenisul va deveni marea iubire a Simonei. La 24 de ani distanță de la acel moment, sora "cea mică" încă bate marile arene de tenis în lung și-n lat.
Tenisul, matematica și momentul decisiv al carierei
A fost fascinată de matematică și de unghiuri pe băncile școlii, iar pasiunea nu s-a pierdut cu totul. Acum, Simona "închide", "deschide" și desenează unghiuri pe terenul de tenis. Victoriile mari obținute în carieră îi stau mărturie că se pricepe și că știe ce face.
Orice poveste are un moment decisiv. Care a fost în cazul Simonei Halep? O spune chiar ea: la vârsta de 14 ani s-a hotărât după o discuție cu propria-i persoană să-și dedice total viața tenisului. Spune acum zâmbind că nu regretă în niciun moment decizia.
Orice copil are modele - De la manșeta murdară și până la seriozitatea marelui Hagi
La nivel de familie, copiii îi au de obicei drept exemple pe părinți. La nivel sportiv, lucrurile se schimbă puțin (desigur, dacă părinții nu sunt ei foști mari campioni). Constănțeancă fiind, Simona l-a îndrăgit rapid pe Andrei Pavel, un campion de-al locului. Și-a dorit cu ardoare să-i depășească limitele, iar ambiția i-a fost răsplătită cu vârf și îndesat.
Nu poate uita însă cât de mult a contat manșeta "murdară și transpirată" pe care Andrei i-a dăruit-o după un meci de la Roland Garros. "Am purtat-o în termobag vreo 6-7 ani", își aduce aminte Simona.
Există și alte exemple, iar un rol important la nivel disciplinar l-a avut Gică Hagi. Fostul decar al naționalei de fotbal a fost exemplul de seriozitate pentru campioana en-titre de la Wimbledon: "În momentul în care intra pe teren nu mai exista altceva", completează Halep.
Dacă mutăm discuția pe terenul de tenis, atunci Rafael Nadal este cel care o inspiră pe Simona: "Joacă fiecare punct ca și când ar fi ultimul din viața lui" - știe sigur acest fapt, i-a spus Darren.
Ce a reușit să schimbe Darren Cahill
Dacă tot a venit vorba despre antrenorul care i-a schimbat cursul carierei Simonei, acesta este "responsabil" pentru una dintre cele mai importante îmbunătățiri din viața sportivă a fostului lider WTA. Darren a învățat-o să vadă în ansamblu, întreg tabloul, nu să-și propună lucruri doar pentru ziua de mâine.
Care este scopul? Diminuarea stresului prin toate formele în care acesta se poate manifesta. "Încerc azi o scurtă pentru că știu că s-ar putea să mă ajute peste trei luni. Nu o fac pentru a-mi ieși mâine și pentru a pune o presiune mare în legătură cu acest lucru", precizează Simona Halep.
Se poate pierde un meci înainte să fi început de fapt?
Da, Simona ne asigură că un meci poate fi pierdut încă de la vestiare. Totuși, cum e posibil așa ceva? Mentalul este cel care te poate ridica pe valul victoriei, dar și cel care te va face să simți că ai pierdut un meci înainte ca acesta să fi debutat măcar.
În acest sens, Simona dă exemplu trei meciuri jucate împotriva Elinei Svitolina. Jucătoarea din Ucraina a obținut victorii lejere, iar acest lucru tocmai pentru că Halep se epuizase mental încă dinainte ca meciul să înceapă.
"90% din meciuri se câștigă înainte de partidă, la nivel mental. La cele grele, strânse, se câștigă pe teren, e adevărat. Acolo un moment de inspirație poate face diferența. Finalele de Grand Slam se cam câștigă înainte" - Simona Halep.
Campioană la Paris în 2018, Simona ne prezintă și exemplul invers: a fost intangibilă emoțional în finala de anul trecut de la Wimbledon, iar acest lucru s-a văzut. "Am fost surprinsă de propria persoană", spune râzând Simona.
Cât de important este norocul în viața unui sportiv de performanță?
"Este foarte important", ne asigură Simo. Și totuși, cum se manifestă acest noroc? O minge cu banda fileului, o ploaie venită când ești "în corzi?"
Halep are o altă explicație: norocul se manifestă atunci când în carieră ai oameni potriviți la locul potrivit. "Fiecare om te ajută profesional cu ceva, iei de la ei tot ce este pozitiv".
Viața ca o izolare, dar nu doar pe timpul pandemiei
Simona mărturisește că pentru ea izolarea din perioada Covid-19 a fost ideală. Cum așa? A avut timp să-și pună ordine în gânduri, să-și permită unele mici "plăceri nevinovate" și să aibă grijă și de dezoltarea personală, nu doar de cea profesională.
"Ultimii șase ani au fost pentru mine o carantină totală, însă ei m-au ajutat să devin numărul unu mondial". Recunoaște însă că momentan lucrează la a vedea că există și alte bucurii în viață în afară de tenis.
Bucuria de a vedea cum înverzesc copacii
Pauza luată de circuitul profesionist din cauza pandemiei de coronavirus a ajutat-o pe Simona să observe transformările prin care trece natura atunci când îmbracă hainele noi ale primăverii. Verdele cu care s-a înfrumusețat pământul nu putea fi observat într-o viață împărțită între terenuri, hoteluri și aeroporturile lumii.
Nu există o limită fixă în viață
Cunoscută ca fiind foarte exigentă cu propria-i persoană, Simona a ajuns la concluzia că nu există o limită fixă în viață, ea poate fi făcută mai elastică. Într-o viață dusă pe repede înainte, sportivul de performanță trebuie să-și reinventeze mereu țelurile.
Când ești cu adevărat numărul unu?
Răspunsul la această întrebare a fost mereu unul cunoscut de Simona. "Nu ești numărul unu mondial cu adevărat dacă nu ai câștigat un Grand Slam. Tenisul este egal Grand Slam".
Cum va fi revenirea de după izolare?
Simona ne asigură că pentru toți va fi grea revenirea, lipsa meciurilor oficiale simțindu-se la orice sportiv profesionist. În sprijinul afirmațiilor sale, Halep aduce aminte de cea mai lungă pauză din ultimii ani: 3 săptămâni.
După aceste trei săptămâni, Simona a simțit cum și-a pierdut ritmul, concentrarea. "Fizic dacă nu faci nimic o săptămână, ai pierdut jumătate de an de muncă".
S-a gândit la retragere, dar și la al treilea Grand Slam
Vine un moment în viața oricărui sportiv de performanță când gândurile despre retragere intră tot mai adânc în minte. Este și cazul Simonei, sportiva precizând că gândurile "sunt acolo".
"Am obosit, au fost ani grei. M-am gândit și la retragere, dar încă mai pot mult. Sunt motivată să merg înainte pentru al treilea Grand Slam. Atunci când voi ieși din TOP 10 cred că voi trage pe dreapta. Dar, mai am doi-trei ani, iar eu zic că mai pot să joc" - Simona Halep.
Citat după care și-a ghidat cariera: "Simona, măsura e cea mai importantă în viață - Stere Halep. Completarea campioanei vine imediat: "Dacă știi măsura în viață, poți să fii fericit".
Dacă ar avea ocazia, ar urma același traseu în viață?
"Și dacă m-aș mai naște încă o dată, același lucru aș face. Poate chiar mai bine în unele momente" - Simona Halep, într-un Podcastlansat azi de Banca Transilvania.
* articol publicat inițial pe Hotnews.ro
