Publicat:
28.11.2024, ora 10:13
Actualizat: 28.11.2024, ora 10:13
- Martin Schmitt, 46 de ani, a fost cel mai bun produs, alături de Sven Hannawald, al școlii germane de sărituri cu schiurile din anii 1990-2000.
- Schmitt și-a ales favoriții și eventualele surprize pentru sezonul de sărituri cu schiurile din acest an.
- Cupa Mondială de sărituri cu schiurile a început pe 22 noiembrie și poate fi urmărită integral pe Eurosport și Max.
Nu în fiecare zi un triplu câștigător de medalii olimpice, una de aur și două de argint, îți spune că nu acestea sunt cele mai importante victorii ale carierei sale.
Martin Schmitt, unul dintre cei mai cunoscuți „Icari” moderni, a acceptat, în exclusivitate pentru GOLAZO.ro, un interviu în care povestește care e triumful cel mai aproape de sufletul său, despre începuturi și banii câștigați din acest sport.
Acum expert Eurosport, neamțul este un fin cunoscător al săriturilor cu schiurile.
Martin Schmitt: „Să fii cel mai bun într-un sezon”
Salut, Martin. Îți e dor de sărituri cu schiurile?
Chiar dacă o să surprindă, nu îmi e. Ultima oară am sărit acum mai mult de zece ani, așa că acum mă simt bine în rolul meu de expert. Sigur, îmi place mult, în continuare, să mă uit la acest sport, dar nu simt dorința de a sări din nou.
Te-am întrebat pentru că, de curând, Linsday Vonn și-a anunțat revenirea în schiul de performanță.
Da, am văzut și eu. Știu cât de greu ar fi. Săriturile cu schiurile par atât de simple, dar munca din spate e una enormă. Primele dăți când aș sări ar fi foarte ok, dar atunci când aș vrea cu adevărat să fac o treabă serioasă, lucrurile s-ar complica. Acum am 46 de ani, sunt satisfăcut cu ce condiție fizică am, dar nu ar fi suficient pentru a mă reapuca, nici măcar pentru fun. Îmi place să păstrez și să rămân cu victoriile pe care le am, decât să trec prin momente neplăcute.
Să te îndrăgostești de fotbal sau de tenis e simplu, pentru că le vezi toată ziua la tv. Cum se descoperă pasiunea pentru sărituri cu schiurile?
Să știi că și eu am jucat și fotbal, și tenis. Și-mi plac în continuare ambele. Dar am avut mai mult talent la săriturile cu schiurile. Eu tot la televizor am văzut acest sport, și pentru că avem o tradiție bogată în acest sport, și m-a fascinat. Cred că aveam șase ani când am încercat prima dată. De fapt, fratele mai mare deja sărea și așa am ajuns și eu acolo. Dar, pentru că familia mea locuia lângă munte, deja eram un schior bunicel și-mi plăcea să sar peste mici aglomerări de zăpadă. Așa că saltul la sărituri cu schiurile nu a fost atât de mare pentru mine. M-am îndrăgostit de senzația de zbor pe care și-o dă acest sport și am rămas cu el.
Ai câștigat două cupe mondiale, patru campionate mondiale și o medalie olimpică de aur. Care victorie e cea mai aproape de sufletul tău?
Dacă vorbesc cu oamenii, ei mereu își amintesc de medalia olimpică. Pentru ei e foarte importantă, pentru că valoarea acesteia nu scade niciodată. Și toată lumea înțelege ce înseamnă. Dar eu am vrut mereu să fiu câștigător de Cupă Mondială. Asta înseamnă că ești cel mai bun săritor cu schiurile din lume, iar asta era esențial. Și nu numai într-o zi, la un concurs, ci per total, să fii cel mai constant și bun în mai multe întreceri. Așa că, cel puțin doi ani, am fost cel mai bun săritor cu schiurile. Așa că, pentru mine, Cupele Mondiale sunt cele mai importante.
Ce simte un săritor cu schiurile atunci când sare de plăcere în contrast cu presiunea unui concurs important? Sau, mai bine spus, sare și de plăcere un schior?
Sigur, de-a lungul unui an de pregătire sunt antrenamente unde te distrezi. Ele sunt menite să mai mai reducă un pic din stres. Lucrezi mai mult la tehnică, la postura din timpul zborului, deci lucrurile sunt mai relaxate. Dar, în general, ești foarte critic, tu și echipa ta, cu performanțele tale, ca să le poți îmbunătăți ulterior. Însă trebuie să fii foarte atent ca această componentă, de fun, să existe în antrenamentele tale. Pentru a reduce din tensiune. Deci, pentru a-ți răspunde direct la întrebare, ar trebui să sărim și pentru plăcerea de a face acest sport, dar lucrurile nu stau așa întotdeauna. Satisfacția vine mai mult din săriturile bune, din a câștiga.
Martin Schmitt: „Apar mereu noi oportunități”
Duelurile tale cu unul dintre cei mari rivali ai tăi, Adam Malysz, sunt celebre. A fost polonezul cel mai dificil adversar pe care l-ai avut în carieră?
Da, Adam a fost cel care mă provoca mereu să fiu și mai bun. În 2001, atunci când am avut cel mai incins sezon, eu eram în cea mai bună formă sportivă a carierei, iar el m-a învins în Turneul celor Patru Trambuline. Am câștigat prima etapă, dar apoi el a devenit din ce în ce mai puternic. Trebuie să accepți aceste momente, deși sunt grele. Iar Adam e un tip foarte corect, un om plăcut, un mare atlet, așa că duelul dintre noi a fost mereu corect și prietenos. În 2001 eu am ieșit campion mondial, iar revanșa asta a însemnat foarte mult pentru mine.
Cum câștigi împotriva înfrângerii? Cum te ridici deasupra acestor momente?
În primul rând trebuie să accepți că ai pierdut. Nu mai poți schimba nimic. Singurul lucru la care poți lucra este acum, în acest moment, nu în trecut. E dureros, greu, pentru că muncești din greu pentru a-ți atinge țintele, iar apoi cineva e mai bun decât tine și te învinge. Trebuie să analizezi, accepți, înveți și apoi să uiți. Te concentrezi pe ce urmează. Lucrezi la punctele slabe pe care le ai. În sport, unul dintre lucrurile bune este faptul că mereu apar noi oportunități, noi competiții. În viață, dacă pierzi ceva, câteodată nu te mai întâlnești cu aceeași situație.
Oamenii se întreabă dacă un săritor cu schiurile, poate vedetă la el în țară, câștigă suficienți de mulți bani încât să stea liniștit după terminarea carierei sportive. Așa cum se întâmplă în alte sporturi.
Nu câștigăm, fără îndoială, ca jucătorii de baschet, tenis sau fotbal. Dar e important și cât cheltui (n.r. – râde). S-ar putea să nu mai ai așa mulți buni după ce ai terminat cu săriturile cu schiurile. Sigur că am câștigat bani frumoși, dar nu sunt suficienți să merg tot anul în vacanțe, să joc golf și să mă relaxez până la sfârșitul vieții. Trebuie să lucrez în continuare, dar îmi și place să muncesc. Sigur, trăiesc o viață confortabilă. Dar nu e deloc ca în tenis, fotbal sau baschet.
Cine crezi că este favorit în acest an pentru Turneul celor Patru Trambuline? Anul trecut a câștigat Ryoyu Kobayashi, deși nu a triumfat în nicio etapă.
Cred, și sper, că anul acesta vine rândul lui Andreas Wellinger. Compatriotul meu a câștigat prima etapă de anul trecut, iar acum cred că e favorit la această competiție. Deși Kobayashi a câștigat trei Turnee în ultimii cinci ani, deci experiența e de partea sa.
Pe cine vezi surpriza acestui sezon de sărituri cu schiurile?
Asta e mai greu. Cred că aș miza pe Marius Lindvik. El ar fi din garda tânără. Iar un tip mai experimentat care să facă surprize… aș merge pe Gregor Deschwanden. Și să nu uităm echipa Austriei. Și de acolo ar putea veni surpriza.
Ce s-a schimbat în acest sport de când concurai tu?
Cred că cea mai mare este la nivel de costume de ski. Și, de asemenea, sistemul de prindere al schiurilor s-a schimbat mult. Iar asta face ca aerodinamica să fie alta. E diferit, da. Materialul de concurs face ca acest sport să fie unul mai sigur decât în vremea mea. Ești mai stabil atunci când zbori.
