Silviu Tudor Samuilă Nu ne-au plecat valorile

• Toată Europa a stat cu ieri cu emoții până în miez de noapte așteptând finalul perioadei de mercato a campionatelor mari. Toată, mai puțin România.

Noi eram liniștiți, resemnați cu ideea că nici Louis Munteanu nu se va mai transfera pe optsprezece milioane de euro în Franța, nici lui Borza nu îi va plăti vreo echipa din Italia clauza de reziliere și nici vreun fotbalist al FCSB-ului nu se va clinti din lot. Gigi Becali poate sta liniștit, are în continuare de unde alege.

Ne-am obișnuit ca nimeni să nu ne caute și e dramatic, iar problema nu e doar la fotbaliști, deși ei sunt primii care ar trebui să se uite atent în oglindă.

Avem impresari extrem de slabi, printre cei mai modești din Europa. Se îmbracă bine, vorbesc frumos, rostogolesc elegant cifre amețitoare, aruncă pe piață oferte inexistente și, când tragi linie, nu sunt în stare să vândă pe nimeni acolo unde contează. Acolo unde toate țările din jurul nostru și-au transferat fotbaliști, mai puțin noi.

A fost o vară în care planeta s-a înfruptat dintr-o halcă de peste ȘAPTE MILIARDE DE EURO! 6,9 dintre aceste au au fost cheltuite doar de cluburile din Top 5 campionate, care nu s-au zgârcit absolut deloc, aruncând în stânga și în dreapta cu bani, transferând de pe toate meridianele globului.

Față de aceeași perioadă a anului trecut, suma pusă la bătaie de cele 96 de echipe din Anglia, Italia, Germania, Spania și Franța a crescut cu mai bine de 1.5 miliarde, ceea ce este enorm.

Știți cât din acești bani a reușit să atragă Superliga? Fix zero! Niciun eurocent!

S-au țesut povești demne de romanele polițiste în jurul transferului fictiv al lui Louis Munteanu în Franța. Se înghesuiau Lille, Nice să-l cumpere pe golgeterul campionatului trecut și autorul celui mai frumos gol de la Euro U21.

Băiatul ba venea la antrenamente, ba se revolta că nu e lăsat să plece și trăgea chiulul. Când nu era ostenit de la numărarea lingourilor de aur, patronul său anunța iminența plecării și când a bătut miezul nopții trecute, ce să vezi? Munteanu a rămas în curtea CFR-ului, rugându-se probabil să sune turcii sau arabii să-l facă scăpat.

Borza, la fel, doar că în cazul lui nu a apărut nimeni să plătească o clauză de reziliere mai degrabă modică, patru milioane de euro. Discutăm de un tânăr care la nici 20 de ani are deja un titlu de campion, meciuri ca titular la Europeanul de tineret și care tocmai a fost chemat de Mircea Lucescu la națională.

De trupa FCSB-ului ce să mai zicem? Au spulberat tot prin țară în ultimii doi ani, au avut cele mai multe meciuri în sezonul trecut la nivel european, și-au măsurat forțele și nu au fost cu nimic mai prejos decât grecii, danezii sau chiar nemții, și niciunul dintre oștenii lui Gigi Becali nu a intrat pe măcar una din cele 96 de liste de fotbaliști transferați.

Și ce e dureros, de abia acum vine! Superliga este singurul dintre campionatele de nivelul nostru, care nu a reușit să facă măcar un transfer extern de care să fim mândri!

Că sârbii, croații, cehii, slovacii, polonezii, și ucrainenii vând, să zicem că e de așteptat. Unii au dovedit în timp că odată cumpărați, se și înșurubează în competițiile mari, alții au granițe cu Occidentul.

Dar nouă ni se pare că le suntem superiori ungurilor sau bulgarilor, dar până și ei au reușit un amărât de transfer în Top 5! Iar dacă stai să te gândești că Liverpool are trei maghiari în lot, te deprimi de tot.

Iată că într-o Românie care se plânge constant că-i pleacă valorile, fotbalul face notă discordantă, doar că în acest domeniu tocmai asta îți oferă prestigiu și bani, exportul valorilor.

Cred că pe agenda lui Răzvan Burleanu, cel care nu pierde prilejul de a se lăuda cu numărul tot mai mare de practicanți ai fotbalului de la noi din țară, ar trebui să fie subiectele valorii îndoielnice a acestora, dar și acela al credibilității lor și a impresarilor care îi reprezintă.