Dan Udrea Ceaușescu nu mai e, Lucescu o poate bate liniștit pe Austria cu 4-0

• Mircea Lucescu va întâlni iarăși Austria, după mai bine de 38 de ani de la momentul în care, deși o umilise cu 4-0, familia Ceaușescu l-a îndepărtat de la națională doar fiindcă începuse să fie incomod pentru Steaua

Am avut noroc. De fapt, corect ar fi cum zice tribuna: "am avut un bulan imens" astăzi, la tragerea la sorți pentru preliminariile CM 2026. Austria, România, Bosnia, Cipru și San Marino pare mai degrabă o grupă de Divizia B a Ligii Națiunilor decât una care va trimite sigur o echipă la primul mondial cu 48 de echipe.

Dar nu despre noroc e vorba în acest text, ci despre destin. Și despre cum le așază destinul pe toate în sport și în viață. Mai devreme sau mai târziu.

Mircea Lucescu va fi iarăși adversarul Austriei, în calitate de selecționer al României. Iarăși, pentru că s-a mai întâmplat.

Pentru cei mai tineri, să refacem tabloul: acest lucru s-a petrecut acum mai bine de 38 de ani. În preliminariile Europeanului din 1988. Și atunci, fiindcă era o altă lume, una de tristă amintire, în ciuda a ceea ce susțin unii în zilele noastre, s-a comis una dintre cele mai mari nedreptăți din istoria fotbalului românesc.

Cu Lucescu, România a bătut Austria 4-0

Mircea Lucescu a fost dat afară de la națională, după ce a umilit-o pe Austria la București, chiar în debutul acelor preliminarii, în septembrie 1986.

4-0 scor final, goluri Iovan (2), Hagi și Lăcătuș, într-un meci disputat în Ghencea, cu jumătate din primul 11 de la Steaua: Moraru (Dinamo) - Iovan (Steaua), Bumbescu (Steaua), Belodedici (Steaua), Klein (Corvinul) - Rednic (Dinamo), Mateuț (Dinamo), Boloni (Steaua), Hagi (Sportul) - Cămătaru (Dinamo), Pițurcă (Steaua).

După acel meci însă, Lucescu a fost demis. Și înlocuit cu Emeric Ienei, care a plecat din funcția de principal de la Steaua pentru a fi numit selecționer, iar Iordănescu avea să preia ca A1 echipa din Ghencea. Mutarea a fost decisă la nivel înalt, de familia Ceaușescu, cu Valentin în prim-plan. 

De ce familia Ceaușescu l-a dorit pe „Il Luce” out de la națională

Steaua și cei care se aflau în spatele echipei simțeau la acel moment o amenințare tot mai mare din partea lui Lucescu, care era și pe banca lui Dinamo, principala rivală pentru Steaua în privința supremației pe plan intern.

Iar familia care susținea clubul Armatei nu dorea ca Lucescu să aibă pe mână și Dinamo, dar și echipa națională, tocmai pentru a nu-i spori puterea și sfera de influență. Așa că s-a realizat rocada: un stelist să fie în acest rol, adică Ienei, iar Lucescu să continue doar în Ștefan cel Mare.

Cu 3 luni înainte de acel moment al debarcării lui „Il Luce” de la națională, se disputase finala Cupei României: Steaua - Dinamo. Meciul a avut loc la doar câteva săptămâni după ce Steaua cucerise Cupa Campionilor, dar în ciuda acestui lucru, Lucescu a învins-o, scor 1-0, gol Damaschin și i-a luat trofeul proaspetei campioane a Europei.

Steaua a avut în teren garnitura standard, cea din finala de la Sevilla, la care s-a adăugat Tudorel Stoica. Chiar și înainte de finala CCE, Lucescu o învinsese pe Steaua, 2-1 în meciul de campionat disputat la final de martie 1986. Au fost momentele care i-au demonstrat lui Valentin Ceaușescu că Mircea Lucescu poate construi la Dinamo o echipă mai puternică decât Steaua.

Cu Ienei, România a făcut doar 0-0 cu Austria și a ratat Euro ‘88

Campania pentru preliminariile CE 1988 s-a terminat cu un eșec pentru tricolori. Care, cu Ienei pe bancă, au terminat pe locul 2, în spatele Spaniei și au ratat accesul la turneul final din RFG.

În ultima etapă, România avea nevoie de succes cu Austria, în deplasare, pentru a merge la Euro. Am făcut doar 0-0 la Viena, împotriva unei reprezentative pe care Lucescu o spulberase cu 14 luni înainte. Iar echipa de start suferise doar două modificări: au jucat Ungureanu și Lăcătuș, în locul lui Rednic și Pițurcă.

Acum, ca un arc peste timp, lui Lucescu îi iese iarăși în cale Austria. Vremurile sunt, din fericire, altele. E adevărat, selecționerul nu mai are dublu rol, cum avea atunci, însă nici nu vom mai trăi timpuri în care o echipă de club să aibă atâta forță, politică în primul rând, pentru a decide îndepărtarea unui selecționer doar pentru că el e văzut ca o amenințare.

Ar fi o reparație morală

Și foarte probabil, deși atunci n-a fost suficient, acum, un succes cu 4-0 împotriva Austriei, ar însemna într-o proporție de peste 95% calificarea la Campionatul Mondial. Unde fotbalul românesc n-a mai fost de aproape 30 de ani.

Ar fi și o reparație morală pentru o nedreptate care i s-a făcut lui Lucescu în toamna lui 1986. Doar pentru că așa a vrut atunci o familie. Una de tristă amintire pentru România, în ciuda faptului că a creat la acea vreme o echipă de fotbal care timp de 4 sezoane europene a bifat un trofeu, o finală și o semifinală, toate în Cupa Campionilor, plus câștigarea Supercupei.

Nedreptatea a fost la 41 de ani. Revanșa ar veni la 80!

Când a fost demis de la națională, Lucescu avea doar 41 de ani. Era practic la începuturile carierei lui de antrenor. Care s-a dovedit a fi una gigantică. Experiența formidabilă e pusă azi în slujba unei naționale care, cândva, l-a gonit, doar pentru că niște dictatori deveniseră prea pasionați de fotbal.

Să-i urăm baftă lui nea Mircea. Și să stea liniștit: Ceaușescu nu mai e, o poate bate liniștit pe Austria cu 4-0!