- Potrivit motivării, Tribunalul București l-a achitat pe Mircea Sandu, considerând că acuzațiile DIICOT nu au fost dovedite prin probe concrete, ci s-au bazat pe interpretări și presupuneri ale procurorilor.
Mircea Sandu (73 de ani) a fost achitat în „dosarul Buftea”, iar motivarea Tribunalului București arată de ce instanța a considerat că acuzațiile nu pot fi susținute de probe.
Motivarea achitării lui Mircea Sandu în „dosarul Buftea”
Fostul președinte al FRF era acuzat că și-ar fi însușit 2.324.377,76 de lei, echivalentul a 548.473,95 euro, din patrimoniul Federației, în interesul lui Ziv Tetelman și al fiicei sale, Raluca Sandu, care la momentul demarării anchetei DIICOT era căsătorită cu omul de afaceri israelian.
Alături de Sandu au fost achitați Ziv-Asher Tetelman și Bogdan-Gabriel Petculescu.
Cei trei fuseseră trimiși în judecată, în 2020, pentru constituirea unui grup infracțional organizat, acuzații de delapidare și spălare de bani, în legătură cu construirea Centrului Național de Fotbal de la Buftea.
„Banii nu au ajuns la Mircea Sandu sau Tetelman”
Pentru Mircea Sandu, miza principală a dosarului era acuzația că, în calitate de președinte al FRF, a aprobat plata a 16 facturi despre care procurorii susțineau că includeau lucrări supraevaluate.
Tribunalul a ajuns însă la concluzia că acuzația nu poate fi demonstrată. Punctul central al motivării este reprezentat de traseul celor 2,32 milioane de lei.
Potrivit anchetatorilor, suma reprezenta diferența dintre valoarea reală a lucrărilor și banii plătiți de FRF.
Tribunalul a verificat însă documentele și a constatat că banii nu au ajuns la Mircea Sandu, Ziv Tetelman sau fiica fostului președinte FRF.
„Suma nu a fost achitată către SC ##### ####### SRL sau către Telelman Ziv ##### sau către Tetelman (#####) ######, suma a fost evidenţiată în contabilitatea FRF şi reprezintă plăţi pentru lucrări şi servicii prestate de alte entităţi”.
Instanța a mers mai departe și a analizat direct acuzația de delapidare formulată împotriva lui Mircea Sandu.
„Probatoriul administrat în cauză nu a demonstrat dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul ##### ###### și-a însuşit suma de bani imputată de acuzare”.
Tribunalul a motivat soluția astfel: „Câtă vreme elementul material, respectiv acţiunea de însuşire nu există, în sarcina inculpatului ##### ###### nu se poate reţine săvârşirea unei infracţiuni de delapidare”.
Judecătorii au contestat modul de calcul al prejudiciului
Judecătorii au criticat și modul în care procurorii au calculat prejudiciul.
Conform judecătorilor, expertiza tehnică folosită în anchetă stabilise o diferență de 2.056.877,48 de lei pentru prima investiție și de 267.500,28 de lei pentru cea de-a doua. Cele două valori au fost adunate și au devenit prejudiciul imputat FRF.
Tribunalul a ajuns însă la o concluzie diferită. Pentru prima investiție, instanța a reținut că suma plătită firmei care a executat construcția a fost de 13.953.676,74 de lei.
La această valoare, menționează instanța, trebuiau adăugate și alte cheltuieli necesare realizării investiției, efectuate de alte societăți: proiectare, avize, pregătirea licitației, racordări, lucrări conexe și alte servicii. Acestea însumau 1.247.540 de lei.
Prin urmare, se arată în motivare, valoarea rezultată era de 15.201.216,74 de lei, practic aceeași cu valoarea la care investiția fusese înregistrată în contabilitatea FRF: 15.201.217,5 lei.
Tribunalul: Nicio probă pentru acuzația de supraevaluare a lucrărilor
De aici, concluzia instanței: calculul procurorilor compara valoarea totală a investiției cu doar costul lucrărilor de construcție, fără să includă și celelalte cheltuieli necesare finalizării proiectului.
„Nicio probă administrată în cauză nu a stabilit că lucrările efectuate de SC ##### ####### SRL ar fi fost supraevaluate, astfel încât în cauză nu se poate reține dincolo de orice dubiu rezonabil existența unui prejudiciu.
Mecanismul prin care a fost stabilit prejudiciul în cursul etapei investigative nu ține seama de modul de stabilire a valorii investiţiei totale, fiind avute în vedere doar cheltuielile făcute cu SC ##### ####### SRL, care au privit doar lucrările de construcţie, fără a avea în vedere cheltuielile suport care au permis realizarea investiţiei în totalitate”, notează Tribunalul.
O eroare de 856.000 de lei în calculul expertizei
Instanța a găsit și o eroare concretă în expertiza folosită pentru stabilirea prejudiciului.
Dintr-o factură de 6,39 milioane de lei fusese luată în calcul o valoare mai mică cu 856.116,42 de lei.
Experta a explicat în fața instanței că eliminase această parte pentru că anumite documente nu fuseseră, în opinia sa, avizate corespunzător. Ulterior, factura integrală depusă la dosar a arătat că situațiile de lucrări erau însușite de dirigintele de șantier
Tribunalul a concluzionat că eliminarea celor 856.116,42 de lei nu avea suport și că valoarea reală a lucrărilor achitate era de 13.953.676,74 de lei.
Tribunalul: Nu a fost dovedită o înțelegere cu caracter infracțional
Tribunalul a demontat și acuzația potrivit căreia Mircea Sandu, Tetelman și Petculescu ar fi format un grup infracțional pentru a scoate bani din FRF și a-i direcționa către Tetelman și Raluca Sandu.
„Materialul probator administrat în cauză nu a demonstrat un asemenea aspect, neexistând nicio probă că inculpatul ##### ###### ar fi participat la constituirea vreunui grup infracţional, la vreo întâlnire de organizare sau la vreo înţelegere prealabilă cu caracter infracţional.”
Motivarea subliniază că acuzația privind grupul a fost construită în principal pornind de la relațiile dintre cei implicați: Tetelman era soțul fiicei lui Mircea Sandu, iar Petculescu era partenerul lui Tetelman.
„Reţinerea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat s-a făcut, exclusiv, prin prisma împrejurării că inculpatul Telelman Ziv ##### avea calitatea de soț al fiicei inculpatului ###### #####, iar coinculpatul ########## ###### era partener cu Tetelman Ziv #####”.
Instanța: relația de familie nu dovedește existența unui grup infracţional organizat
Și mai important pentru Mircea Sandu: „Existența unor relații anterioare de familie sau de afinitate nu poate prezuma o asemenea situație de fapt”.
Tribunalul a apreciat că nici stabilitatea și durata unui presupus grup nu au fost demonstrate.
„Chiar dacă ar fi admisă ca ipoteză de lucru susținerea acuzării, nu se va putea reține existența unui grup infracţional organizat, nefiind îndeplinită condiţia de stabilitate şi durabilitate”, se arată în motivarea achitării lui Mircea Sandu.
A căzut și acuzația de spălare de bani
Pentru Mircea Sandu, procurorii au mai susținut că fostul președinte al FRF ar fi fost complice la spălarea banilor.
Instanța a considerat că și această acuzație rămâne fără baza necesară, pentru că presupunea existența unei infracțiuni anterioare din care să provină banii.
„Neexistând infracţiunea predicat nu se poate reţine nici infracţiunea de spălare de bani şi implicit nici cea de complicitate la spălare de bani”.
Tribunalul a reiterat apoi: „Cum în cauză nu există mijloace de probă care să demonstreze existența infracțiunii predicat, nu poate fi reținută nici infracțiunea de spălare a banilor”.
Verdictul achitărilor pentru Mircea Sandu, Ziv Tetelman și Petculescu
În final, Tribunalul București a sintetizat motivul achitărilor într-o singură concluzie:
„Materialul probator administrat nu a putut demonstra dincolo de orice dubiu rezonabil comiterea faptelor imputate de acuzare în sarcina celor trei inculpați”
Mircea Sandu, Ziv-Asher Tetelman și Bogdan-Gabriel Petculescu au fost astfel achitați pentru toate acuzațiile din rechizitoriu.
Tribunalul a respins acțiunea civilă formulată de FRF, pentru prejudiciu de 3,89 milioane de lei
FRF, care solicitase 3.895.590 de lei, aproximativ 740.000 de euro la momentul anchetei, cu titlu de despăgubiri, a rămas fără bani de recuperat.
Tribunalul a respins acțiunea civilă, apreciind că probele nu demonstrează existența și întinderea prejudiciului.
Sentința Tribunalului București nu este definitivă. Federația condusă de Răzvan Burleanu poate face apel în termen de 10 zile de la comunicare.