Publicat:
05.02.2025, ora 09:16
Actualizat: 05.02.2025, ora 09:49
- Cristiano Ronaldo tocmai a împlinit 40 de ani, miercuri, 5 februarie, încă joacă și e deja un simbol al istoriei fotbalului. CR7, marca legendei.
- Portughezul, singurul care a înscris goluri la cinci ediții de Mondial și cinci de Euro, poartă tricoul lui Al-Nassr după o carieră la cea mai mare înălțime: Manchester United, Real Madrid, Juventus. Țintește CM 2026 și golul 1.000. A ajuns la 923.
- Lansat în lumea profesionistă de Loți Boloni, în 2002, la Sporting, Ronaldo a crescut cu sufletul răvășit. A aflat că „a fost un copil nedorit” și a suferit din cauza tatălui alcoolic, care a murit când Cristiano era doar un tânăr de 20 de ani.
„M-am născut să fiu cel mai bun”. Aceste cuvinte descriu cel mai fidel viața lui Cristiano Ronaldo. Nu a vrut să joace fotbal, a vrut să fie primul. Și nu doar un an, o generație, ci numărul 1 al tuturor timpurilor.
A reușit? Unii cred că da, alții nu, însă toți sunt de acord că e printre cele mai strălucitoare figuri ale istoriei, influențând sportul, parte din legendă.
Golgheterul golgheterilor. Omul-record. Talent și ambiție. Și nu renunță
La 40 de ani, de-abia împliniți astăzi, 5 februarie, dorința lui, să câștige meciuri, trofee, nu s-a diminuat niciun strop.
Are toate recordurile lumii la națională, peste 200 de selecții, mult peste 100 de goluri, și e la fel de atras de tricoul Portugaliei.
Încă un Euro, în Germania 2024, al șaselea turneu continental. Va fi și al 6-lea Mondial, anul viitor, în SUA-Canada-Mexic? Deocamdată, numai el a înscris la 5 ediții de CE și CM.
O carieră de aproape 23 de ani, cu 5 Baloane și 4 Ghete de Aur, 33 de trofee, dincolo de 900 de goluri și peste 1200 de partide la club și selecționată, cele mai multe întâlniri (183), reușite (140) și assisturi (42) în Liga Campionilor, cel mai prolific jucător în campionatele Angliei, Spaniei, Italiei. Golgheterul golgheterilor. Și primul fotbalist care a depășit miliardul de euro.
Nici la 40 de ani, nu se gândește să cedeze, să renunțe. Extraordinarul atacant a evoluat un sezon la Sporting Lisabona, șase la Manchester United, nouă la Real Madrid, trei la Juventus, altul la United și, din ianuarie 2023 e la Al-Nassr, în Arabia Saudită. Nu mai e în vârf la club, totuși continuă să impresioneze.
Ceea ce a făcut singur, antrenamentele individuale, pregătirea în plus la sală și pe teren, mereu și mereu mai mult, un mare talent și o ambiție și mai mare, toate l-au dus atât de sus.
Peste ani, acronimul CR7 va rămâne la fel de puternic. Și faimosul SIII o marcă înregistrată a celebrării golurilor.
Mama lui a mărturisit: „Am vrut să avortez când eram însărcinată cu Ronaldo”
A ieșit la lumină pe 5 februarie 1985, la Funchal, capitala insulei Madeira, al patrulea și ultimul copil al familiei Aveiro, după un băiat și două fete.
Jose, tatăl, era muncitor în construcții, dar și grădinar și magaziner la o mică echipă locală, Andorinha. Maria, mama lui, bucătăreasă.
Încă de la naștere s-a văzut semnul destinului. Mama voia să avorteze, pentru că nu aveau bani.
Nu a făcut-o, în cele din urmă, și a povestit ce s-a întâmplat într-un film documentar lansat în 2015: „El a fost un copil nedorit, însă mi-a oferit multă bucurie. Tot ce am îi datorez lui”.
Era numai începutul mărturisirii. „Am vrut să fac avort când eram însărcinată. Dumnezeu a respins ideea mea, nu m-a pedepsit, m-a binecuvântat. Uneori, Ronaldo râde de mine: «Nu voiai să mă nasc! Iar eu vă ajut acum pe toți». Ne amuzăm în familie”.
Sunt o persoană retrasă, știu ce e mai bine pentru mine. E mai bine să vin acasă, să mă desprind de restul lumii, de presă, de televiziune, de fotbal. Îmi place liniștea, vreau să fiu în lumea mea Cristiano Ronaldo, starul Portugaliei
Suferința lui Ronaldo: „Tata era beat aproape zilnic”
Maria mai avea un motiv pentru care nu ar fi vrut al patrulea copil. Soțul ei era alcoolic și nu o sprijinea aproape deloc. Se ocupa singură de casă.
Un tată dependent de alcool l-a afectat mult pe Cristiano. Și mai mult l-a lovit moartea lui în septembrie 2005, victima cirozei. Avea 53 de ani. Ronaldo, doar 20.
Jucătorul își dorea un alt Jose. „Tata era beat aproape zilnic. Nu era ușor să discutăm, să-l cunosc mai bine. Nu mi-am cunoscut părintele cu adevărat, n-am putut fi sincer cu el. Nu știu de ce a devenit alcoolic, poate era supărat pe viață”.
Ce și-ar fi dorit? „Sunt dezamăgit, aș fi vrut un altfel de tată, mult mai prezent, care să-mi vadă realizările. Asta mă necăjește cel mai tare, că nu a văzut ce succes am avut ca fotbalist, ca om, ca tată”. O concluzie amară: „M-am descurcat și fără el…”.
L-a iubit însă pe Jose. Are în casă, pe perete, portretul lui pictat.
43 de zile de fericire. Titlul european cu Portugalia și a doua Ligă la Real
Cristiano a depășit durerea, frustrarea, furia. În iarbă, nu a mai simțit absența tatălui, suferința din copilărie, adolescență. A marcat multe goluri, a câștigat multe meciuri, trofee. Fotbalul i-a adus fericirea.
În 2016, fericirea s-a concentrat într-o lună și jumătate. În 43 de zile, Ronaldo a cucerit cele mai importante cupe ale sale.
Pe 28 mai, a jucat finala Ligii Campionilor, la Milano, împotriva lui Atletico, marea rivală madrilenă.
Cu doi ani înainte, o învinsese pe Atletico în ultimul act de Champions, 4-1 în prelungiri, era prima lui cupă cu urechi mari la Madrid, La Decima pentru „los blancos”, al doilea triumf al lusitanului în Ligă, după cel din 2008 cu Manchester.
Ramos a deschis scorul, Griezmann a ratat un penalty în repriza secundă, dar Carrasco a egalat spre final. La loviturile de departajare, eroul a fost Ronaldo. El a transformat al 5-lea la 11 metri. Decisiv. Pentru victorie. La Undecima!
Pe 10 iulie, CR7 era în fața celei de-a doua finale de proporții în două lunii. Portugalia putea câștiga primul trofeu important, întâiul său Euro.
Turneul din Franța a fost unul al suferinței. Ibericii au făcut trei egaluri în grupă, 1-1 cu Islanda, 0-0 cu Austria și 3-3 cu Ungaria, Cristiano reușind o „dublă” în ultimul, meci în care lusitanii au fost conduși de trei ori.
S-au calificat de pe locul 3, apoi au trecut barieră după barieră, la fel de dificil.
- 1-0 în prelungiri împotriva Croației în „optimi”.
- 1-1, 5-3 la penaltyuri cu Polonia în „sferturi”.
- 2-0 în fața Țării Galilor (Cris, 1-0) în semifinale.
În finală, Franța era favorită, gazda competiției, mai ales că Ronaldo s-a accidentat în minutul 25. Dar colegii lui tot au câștigat, 1-0 în extra time într-o partidă în care el s-a transformat în al doilea antrenor, ajutându-i pe cei din teren cu mai multe sfaturi decât selecționerul Santos.
A zâmbit Cristiano la sfârșit confruntării de pe Stade de France. A zâmbit și la sfârșitul anului. Al 4-lea Balon de Aur. În 2017 a venit al 5-lea. Ultimul.
Singur la Lisabona, la 12 ani. „Plângeam în fiecare zi, îmi era dor de familie”. Operat la inimă!
Începutul a fost dificil pentru băiatul din Madeira. Trei ani la Andorinha (1992-1995), unde lucra și tatăl său, alți doi la Nacional, formația-emblemă din Funchal.
În 1997, la 12 ani, a luat testul de la Sporting și s-a mutat la Lisabona. Alb-verzii aveau o superacademie încă de atunci, dar nu a fost deloc ușor pentru copil să plece de acasă și să trăiască singur în capitală.
„Îmi amintesc despărțirea. Mama și frații plângeau. Tata era emoționat”, nu a uitat Ronaldo. Maria a încercat să explice decizia: „Am riscat trimițându-mi fiul la Lisabona la 12 ani. Parcă îl abandonam. Am avut motive să fac asta. Am muncit din greu să-mi cresc copiii”.
El a dat timpul înapoi. „Plângeam în fiecare zi, îmi era dor de familie. Tata îmi zicea: «Dacă e ceea ce îți dorești, rămâi acolo, încearcă și vedem ce va fi». Oamenii nu știu cât am suferit, cât am sacrificat”.
În 2000, la 15 ani, pericol când nici nu se lansase în carieră. La Lisabona s-a descoperit că Ronaldo suferă de tahicardie și a fost supus unei intervenții chirurgicale la inimă. Operație care a rezolvat situația, afecțiunea a dispărut, el a continuat să joace. Tot mai bine.
Boloni: „Cristiano era atât de mândru că se pregătește cu profesioniștii”
La cât de rapid progresa, promovarea la seniorii lui Sporting nu părea îndepărtată. Dar Ladislau Boloni a grăbit lucrurile.
Campion al Portugaliei chiar în primul sezon cu „leii”, 2001-2002, antrenorul l-a descoperit pe Cristiano la juniori. A fost vrăjit de calitățile adolescentului.
„L-am văzut prima oară la un joc-școală între echipele U16 și U18 ale clubului, am decis că o să-l iau cât de curând. Momentul a venit când selecționata lusitană a jucat două meciuri și a trebuit să-mi completez lotul cu tineri pentru a acoperi plecarea internaționalilor”, a declarat Loți într-un interviu pentru site-ul FIFA.
„L-am chemat pe acest băiat de 16 ani, fără a-mi imagina că-l voi păstra permanent. După primul antrenament, mi-a fost limpede: «Nu mai renunț la el»”.
Tehnicianul, azi în vârstă de 71 de ani, a continuat: „Vorbeam deja puțin portugheză și nu cred că mai aveam nevoie de translator în discuția noastră. Oricum, nu a fost prea dificil să vorbesc cu el, nu a trebuit să-i spun multe.
Era atât de zâmbitor și atât de mândru că se pregătește cu profesioniștii. L-am anunțat pe directorul tehnic Carlos Freitas că îl păstrez în lot. M-a privit lung, întrebându-mă: «Ești sigur? Știi că nu poate intra în prima ligă?». Nu știam, însă i-am răspuns: «Da. Se antrenează și joacă amicale cu noi»”.
Ador presiunea. Când nu voi mai simți presiune, o să pun ghetele-n cui și o să-mi închei cariera Cristiano Ronaldo, starul Portugaliei
Ronaldo, primul gol la profesioniști. Cu Loți pe banca lui Sporting
Pe 14 august 2002, la 17 ani și șase luni, Boloni i-a oferit șansa debutului. O partidă importantă, cu Inter Milano (0-0) la Lisabona, în turul 3 preliminar al Ligii Campionilor.
În minutul 58, cel înlocuit a fost Tonito. Așa a apărut Ronaldo. Îi avea printre coechipieri pe Marius Niculae (21 de ani) și pe Quaresma (nu împlinise 20). Adversari, Zanetti, Cordoba, Materazzi. Cu numărul 28, puștiul nu se temea de nimeni!
O lună și jumătate mai târziu, pe 29 septembrie, la Braga - Sporting, start și în campionat, schimbându-l pe Marius Niculae în repriza secundă. Meci pierdut, 2-4.
Peste nouă zile, pe 7 octombrie, 3-0 acasă în fața lui Moreirense, întâia victorie cu el pe teren, titular aripă stânga, și primele sale goluri. Unul pe repriză.
Cursă fulminantă, sprint vertical, a rezistat tacklingului unui adversar, a fentat în plină viteză și a finalizat elegant, cu o ușoară „scăriță” pe lângă portar. Acesta a fost golul numărul 1 al lui Cristiano Ronaldo în fotbalul profesionist. Cu Loți Boloni pe bancă.
În prelungirile acelei întâlniri, a doua reușită, cu capul, după o fază fixă. Puștiul jubila.
La Manchester s-a născut CR7. George Best: „E un compliment pentru mine”
La sfârșitul acelei stagiuni, Boloni a părăsit Sporting. În vara ce a urmat, și Ronaldo. Pe 6 august 2003, noul stadion Jose Alvalade a fost inaugurat cu un test de elită, 3-1 împotriva lui Manchester United. I-a amețit pe „diavoli” cu driblingurile lui.
La întoarcere, în zborul spre casă, mai mulți veterani ai lui United i-au cerut lui Alex Ferguson să-l cumpere pe numărul 28 de la Sporting. Managerul insularilor era și el fascinat de tânărul portughez, dar voia inițial să-l mai lase un an împrumut la Lisabona.
Insistența propriilor jucători l-a convins, s-a răzgândit. Pe 12 august, s-a transferat la Manchester, pentru 12,24 milioane de lire sterline, echivalentul a 17,1 milioane de euro la acea vreme.
Jorge Mendes, agentul său, a reliefat ce i-a transmis Sir Alex: „Dacă vine la mine, îți promit că va juca minimum 50% din meciuri”.
Pe Old Trafford, nu mai avea 28. I s-a dăruit 7, numărul purtat în trecut la United de George Best și Eric Cantona. Lumea îl cunoștea pe CR7.
După primele partide, Best declara, sedus de proaspăta extremă: „Au mai fost jucători numiți noul George Best, însă acum e un compliment pentru mine”.
La opt zile după ce a semnat pentru clubul englez, a debutat și la națională. Pe 20 august 2003, 1-0 cu Kazahstan, amical în care l-a schimbat pe Luis Figo după pauză.
A mai trecut un an, a jucat la Euro, marcând primul gol în tricoul roșu. Nu a fost cu noroc, gazda Portugalia a pierdut, 1-2 în grupă în fața Greciei. În finala turneului, alt eșec cu Grecia, 0-1. A plâns Cristiano. Avea 19 ani.
Alex Ferguson a fost tatăl meu în sport, unul dintre cei mai importanți și influenți oameni ai carierei mele Cristiano Ronaldo, starul Portugaliei
Primele goluri în Liga Campionilor, împotriva lui Chivu. 2008, de aur
Nici la Manchester nu a fost doar bucurie. În 2006, în „sferturile” Mondialului, Rooney a fost eliminat pentru că l-a călcat pe Carvalho, Portugalia a învins Anglia la penaltyuri, Ronaldo transformând lovitura victoriei.
Presa britanică l-a acuzat pe Cristiano că a forțat acel cartonaș roșu al lui Rooney, protestul său vehement nu a fost uitat și nici faptul că le-a făcut cu ochiul colegilor de pe banca de rezerve după ce englezul a fost trimis la vestiare.
Întors la club după scandalul „Rooney”, a cerut să fie trecut pe lista de transferuri. Ferguson nu a acceptat. Inspirat, scoțianul!
În sezonul următor, deși a fost mult timp fluierat în Premier League, tânărul din Madeira a jucat extraordinar. A fost campionul Angliei, iar pe 10 aprilie 2007 a înscris primele două goluri în Champions, la al 30-lea meci.
Și ce meci, 7-1 cu AS Roma în returul „sferturilor”! A punctat pentru 4-0 șutând din fața lui Cristi Chivu. Imediat după pauză, 5-0!
În vară, i s-a prelungit contractul, salariul a ajuns la 9,2 milioane de euro. Consecința: cea mai bună perioadă la Manchester. Triumf în Ligă, Balonul și Gheata de Aur în 2008. Numai premiere scânteietoare.
Steaua lui Real. „Mă simțeam ca un actor la Hollywood”
Ofertele roiau în jurul lui. Era dificil să reziste și nici nu voia. După 0-2 cu Barcelona în finala CL 2009, Jorge Mendes, „Cristiano Ronaldo al impresarilor”, cum îl alinta jucătorul, l-a dus la Real Madrid.
94 de milioane transferul, 11 milioane salariul anual, un miliard de euro clauza de reziliere a acordului.
A fost prezentat pe „Santiago Bernabeu” în fața a 80.000 de spectatori. „Mă simțeam ca o stea a muzicii, ca un actor la Hollywood”, a povestit în documentarul biografic.
„Mi-am împlinit un vis din copilărie, să joc la Real. Hala Madrid!”, le-a zis atacantul de 24 de ani.
Președintele Florentino Perez era acolo. Alfredo Di Stefano i-a dăruit tricoul. Nu era numărul 7, ci 9. Raul, simbolul blanco, purta 7. În 2010, când Raul a părăsit „Casa Albă”, 7 s-a întors pe spatele lui Cristiano.
Era Ronaldo începea, cea mai spectaculoasă a istoriei clubului, una dintre cele mai frumoase ale istoriei fotbalului.
Nouă ani cu o mulțime de recorduri, mai multe goluri (450) decât meciuri (438), 4 Baloane de Aur, 3 Ghete de Aur și 15 trofee cu echipa. Mai ales cele patru Ligi ale Campionilor.
Într-o finală, nu contează dacă joci bine sau rău, important e să câștigi. Peste zece, douăzeci de ani, doar câștigătorul va fi cunoscut Cristiano Ronaldo, starul Portugaliei
La Decima și încă trei Champions. Și foarfeca ovaționată de fanii lui Juventus
În 2013, salariul său a crescut încă o dată, la 17 milioane anual net, și în 2014 a cucerit Champions, La Decima, a zecea mare cupă continentală a madrilenilor, așteptată de 12 ani.
O finală extrem de grea. Atletico a deschis scorul la Lisabona până la pauză, se profila un fiasco pentru Real. Când puțini mai sperau, Sergio Ramos a egalat în al treilea minut de prelungire. 1-1 și extra time.
„Muriserăm, dar am renăscut. Dumnezeu ne-a mai dat o șansă”, și-a amintit Ronaldo. Real s-a dezlănțuit în prelungiri. Încă trei goluri, ultimul al portughezului. 4-1. Carlo Ancelotti era antrenor atunci. Zinedine Zidane, secund.
În toamna lui 2015, la distanță de 35 de zile, a mai bătut două recorduri.
- Pe 12 septembrie, a înscris golul 230 la Real în campionat, cel mai prolific jucător all-time al grupării, depășindu-l pe Raul.
- Pe 17 octombrie, golul 324 în toate competițiile. Altă performanță a lui Raul cădea.
Între 2016 și 2018, perioada incredibilă. Cu Zidane pe bancă, Ronaldo și „los blancos” au realizat un hattrick de Champions. Trei trofee la rând!
În ultimul sezon, moment unic. Pe 3 aprilie 2018, Madridul a spulberat Juventus, 3-0 pe arena bianconera.
În minutul 64, Cristiano a reușit foarfeca perfectă, lovind mingea la 2,31 metri deasupra pământului. Fanii torinezi s-au ridicat în picioare pentru a-l aplauda pe eroul adversarilor. Era prea frumos golul, a fost ovaționat de întregul stadion.
După nouă ani pe „Bernabeu”, ar fi vrut să continue. Neînțelegerile apărute în relația cu președintele Perez l-au îndepărtat de Real și Spania.
„Rivalitatea cu Messi a fost creată de presă”. Fiul cel mare al lui Leo e fan Ronaldo
Pe Leo Messi îl înfruntase prima dată într-un duel esențial în finala Ligii, pe 27 mai 2009, la Roma. A fost ultimul său meci la United și s-a despărțit de roșii cu un eșec. Messi și jucătorii Barcelonei le-au fost superiori (0-2).
Sosit în Spania, Ronaldo a deschis o luptă feroce cu Messi, marea rivalitate a fotbalului în deceniul 2010, intrată în legendă. El Clasico a fost confruntarea lor, CR7 vs LM10.
Cât timp au evoluat amândoi în Pensinsula Iberică, la Madrid și Barcelona, 2009-2018, argentinianul a câștigat mult mai multe trofee interne, 17 față de cele 6 ale portughezului. Însă Cristiano l-a întrecut în competițiile internaționale, 9-8 raportul cupelor, mai ales în Champions League: 4-2.
Ronaldo nu a văzut acest joc contra lui Messi drept un război. În ianuarie 2015, când se întâlneau la Zurich pentru FIFA Ballon d’Or 2014, primit de el, spunea: „Rivalitatea e creată de presă. Relația a fost mai bună în ultimul an. Am vorbit mai mult despre noi, m-a întrebat despre accidentare (n.r. Cristiano jucase la Mondial cu o leziune la genunchi, riscându-și cariera), despre familie…”.
Nu îl consider un rival pe Messi, ci un om care mă impulsionează să fiu un jucător mai bun, cum sunt și eu pentru el. Dar amândoi ne-am străduit să vedem care e primul Cristiano Ronaldo, în 2015
La aceeași ceremonie, fiul său cel mare, Cristiano jr., care avea patru ani, a făcut ochii mari când l-a observat pe Messi.
Leo s-a apropiat, l-a îmbrățișat și l-a pupat. „Ce faci, totul e bine?”, l-a întrebat. Văzându-l pe copil că se rușinează, i-a zâmbit: „Ești timid?”. Ronaldo i-a zis: „Nu-i vine să creadă că e Messi”.
Și sud-americanul a dezvăluit la un moment dat, într-un interviu pentru Mundo Deportivo, că Thiago, primul lui băiat (cu doi ani mai mic decât Cristiano jr.), e fan Ronaldo și îi pune multe întrebări despre atacantul portughez.
Ronaldo, gol de la 2,57 m la Juventus!
Conflictul cu Florentino, la Madrid, l-a împins spre Juventus, în vara lui 2018. Transfer de 100 de milioane, salariu 31 de milioane.
Nu a fost cea mai bună idee să semneze cu bianconerii. Cristiano păstrase în suflet reacția fanilor juventini după foarfeca lui. Totuși, nu mai avea aceiași coechipieri ca la Madrid, deși pretențiile erau foarte mari și la Torino.
A cucerit cinci trofee, dar nu s-a mai apropiat de Ligă. Maximum, „sferturi”, în primul sezon italian. În a doua stagiune, a lăsat însă o impresie puternică după alt gol ieșit din comun.
Pe 18 decembrie 2019, la 2-1 cu Sampdoria în Serie A, a înscris cu capul de la o înălțime de 2,57 m. Mai sus decât bara transversală!
Dezastrul întoarcerii la Manchester
Credea că va rămâne mai mult la Juve. După trei ani, s-a ivit ocazia Manchester. Reunirea cu Pep Guardiola la City nu s-a concretizat, s-a întors la United.
Trecuseră 12 ani de la separare. „Red Devils” au plătit 12,85 milioane de lire sterline pentru el. 610.000 de pounds în plus față de 2003, când îl cumpărase Alex Ferguson de la Sporting. Numai că valoarea banilor s-a schimbat între timp. În 2021, echivalentul în euro era mai mic, 15 milioane.
Revenirea a fost cum nu se aștepta. Teribilă. După un prim sezon fără niciun trofeu pe Old Trafford, al doilea a fost cel mai rău al carierei.
Întâi a vrut să renunțe la tot, vara, în mercato. Nu s-a dus în turneul din Thailanda și Australia al „diavolilor”, invocând probleme în familie. Fereastra de transferuri s-a închis, iar el purta tot tricoul roșu. Nu pentru multă vreme. S-a declanșat un scandal de proporții.
Contra lui Tottenham, managerul Erik ten Hag l-a lăsat rezervă la start. Apoi, când tehnicianul olandez i-a cerut să dea jos treningul și să intre în joc, spre final, Ronaldo a considerat planul lui Ten Hag cel mai mare afront. Nu doar că a refuzat să evolueze, s-a dus direct la vestiare și, de acolo, acasă. Partida nici nu se terminase.
Interviul acordat jurnalistului Piers Morgan, prezentat în două episoade, pe 16 și 17 noiembrie 2022, a distrus definitiv relația cu Manchester United.
A susținut că Ten Hag l-a trădat, a acuzat șefii clubului că s-au îndoit de explicația sa pentru a motiva absența din Thailanda-Australia (unul dintre copii se îmbolnăvise), a criticat United pentru lipsa evoluției la centrul de pregătire, la stadion, la echipă, afirmând că patronilor, frații americani Glazer, nu le pasă de soarta grupării.
Era ultima picătură la Manchester. Pe 22 noiembrie, contractul a fost reziliat.
Un Mondial plin de nervi și transferul-șoc: Al-Nassr, 500 de milioane salariu!
Ronaldo era deja în Qatar, pentru Mondial. Afectat de sfârșitul poveștii din Anglia, nu s-a putut concentra la turneul final.
Nervos că a fost schimbat la ultima partidă din grupă, pierdută în fața Coreei de Sud (1-2), s-a certat cu Fernando Santos și selecționerul l-a pus rezervă în ambele jocuri din eliminatorii. Și la 6-1 cu Elveția, în „optimi”, și la 0-1 cu Maroc, în „sferturi”.
Din cauza rezultatelor, dar mai ales din cauza conflictului cu Ronaldo, Santos a fost demis după opt ani ca antrenor al Portugaliei.
Nici nu se încheiase anul și Cristiano stabilea noua destinație, noul club. I-a surprins pe toți când a rupt colaborarea cu Jorge Mendes, agentul pe care îl numea în trecut „fratele meu mai mare”.
A șocat anunțând că, după două decenii la vârf în Europa, la Sporting-Manchester-Real-Juventus, a ales să evolueze la Al-Nassr. De la 1 ianuarie 2023, s-a mutat în Arabia Saudită. Avea cel mai mare salariu al planetei-fotbal, 500 de milioane în total pentru doi ani și jumătate de contract.
A deschis poarta saudită pentru mari vedete, precum Benzema, Neymar ori Mane, a continuat să marcheze goluri. Însă au apărut și semne de frustrare, gesturi obscene către fanii adverși care îl ironizau strigând Messi sau un pumn îndreptat spre arbitrul care tocmai îl eliminase.
Țintele lui Cristiano
A repetat de multe ori că vrea să fie pe teren și după 40 de ani. Iată-l acum la 40 de ani! Și contractul cu Al-Nassr se încheie pe 30 iunie 2025.
Se așteaptă ca el să joace și la CM 2026. Ar fi al șaselea Mondial, la 41 de ani.
Se mai așteaptă și să depășească bariera celor 1.000 de goluri în carieră. Deocamdată, are 923 la club și națională. Încă 78 și va avea 1.001.
Pentru Cristiano, chiar nimic nu este imposibil.
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
