Cristian Geambașu Samurai Gâlcă

• Antrenorul Rapidului și-a pus echipa să joace fotbal și refuză să scandeze trivialități alături de galerie.
• Pentru prima faptă va fi iertat, pentru a doua însă va da socoteală.

Costel Gâlcă face o treabă excelentă în Giulești. Echipa lui a căpătat echilibru, joacă eficient, mai nou și frumos.

Fotbalul ofensiv etalat la victoria cu 4-1 în fața Unirii Slobozia arată că de la echilibru se poate trece spre spectacol fără a sacrifica siguranța defensivă.

La egalitate de puncte cu FC Botoșani în fruntea clasamentului, Rapid propune acum imaginea atipică a unei echipe care nu se mai hrănește doar din materia improbabilă a farmecului vieții.

Christensen, Petrila, Dobre, Keita, Aioani și ceilalți se simt bine pe teren împreună. O simt și adversarii.

Război războiului civil

Concluzia? Este nevoie și de un pic de liniște pentru a realiza ceva. Nu poți construi în stare de război civil, în care sudiștii se păruie cu nordiștii și esticii se ciomăgesc cu vesticii. Iar la acest capitol, cel de peacemaker (făcător de pace în traducere mot-a-mot, dar și termenul asimilat pentru stimulator cardiac), Costel Gâlcă este maestru.

Gâlcă a adus pacea în jocul echipei lui, reglându-i discret ritmul cardiac. Are fostul mijlocaș al naționalei ceva din autoritatea tăcută și vag amenințătoare a unui samurai. Minus tentația seppukului.

Costel nu este omul gesturilor extreme, al reprezentațiilor de stand-up comedy și hands-up tragedy.

Nu putea el, Șumudică, dar Gâlcă!

Poate că de aceea, Costel nu este în grațiile galeriei rapidiste. Nu poate, sigur. Nu putea el Șumudică, histrionul, să mulțumească toți ultrașii și toate facțiunile, darămite un tip introvertit cum este Costel.

Când a glumit și el că bronzându-se pe marginea terenului a ajuns să arate mai bine în vișiniu, a fost luat la refec de fundamentaliștii spiritului giuleștean. Adică ce a vrut să spună, iar s-a referit la acea etnie? Bineînțeles că nu, dar viermele bănuielii declanșează alarmele și la prima pală de vânt.

Dovadă că Gâlcă e tolerat în Giulești sunt aplauzele timide la prezentarea dinaintea meciurilor de pe teren propriu. E o realitate curentă, care se repetă mecanic. Vă dați seama, cum ar zice nemuritorul Ovidiu Popescu, ce atmosferă va fi acolo la vreo înfrângere.

Refuzul

Antrenorul-samurai a refuzat să participe la festivalul de obscenități al galeriei la finalul partidei cu Unirea Slobozia.

Gâlcă a salutat oamenii și a plecat, făcând un gest explicit că nu ia parte la așa ceva. În virtutea unui protocol subînțeles, jucătorii au rămas să salute suporterii. Și să asiste, în tăcere totuși, la ritualul revărsării lăturilor verbale în capul rivalilor istorici sau ocazionali.

De data asta, a fost rândul lui Dinamo (ce noutate!) și al lui Mirel Rădoi.

Sper că tăcerea jucătorilor e un prim pas spre desolidarizarea de mizeriile împroșcate de ultrași.

Mai am convingerea că fix Gâlcă va fi considerat responsabil pentru noua atitudine a băieților. Că el îi va fi îndoctrinat să nu mai fie bărbați și în loc să dea o m..e sănătoasă dușmanilor, au asistat ca niște momâi în păpușoi la spectacol.

Normalitatea trebuie aplaudată într-o lume în care anormalitatea se întinde ca o ciupercă otrăvitoare. Bravo, Costel Gâlcă!