Cristina Negrilă Ne înjurăm? Asta e întrebarea

• Nu putem ignora la infinit anormalitatea de a-ți abuza verbal jucătorii.
• Indiferent de prețul biletului, nu ai dreptul să jignești un fotbalist într-un asemenea fel cum a pățit Alex Dobre, aseară, pe Giulești.

„Ne înjurăm?”. Asta a strigat Dobre către suporteri. S-a mai întrebat cineva dacă asta e calea? Indiferent de ce se întâmplă pe teren, sa-ți înjuri propriii jucători nu poate fi nicicând o soluție. Nici să-i înjuri pe adversari, dar asta e deja altă discuție.

Rapid își creează de ani de zile mici sau mai mari implozii. Uneori din lojă, alteori din tribună, câteodată și de pe teren. Alteori, nici jucătorii nu sunt niște sfinți, dar nu e cazul să fie tratați în felul în care s-a întâmplat duminică seara.

Episodul nu e unul izolat. Doar în acest sezon au mai fost ținta insultelor atât Petrila, cât și Borza. Când îi înjuri chiar și pe cei mai răsăriți jucători ai echipei tale devine evident că există o problemă.

De la Șumudică la Măldărășanu, nimeni n-a scăpat de gura unora dintre fanii giuleșteni. Măldă a fost jignit când era jucător, deşi era unul dintre cei mai constanţi (constant bun, ca să fie clar) și e acum jignit ca antrenor pentru că-şi face meseria.

Eh, e normal să te mai înjure... Păi, m-au înjurat și ca fotbalist, d-apăi acum ca antrenor al adversarei… Marius Măldărășanu, după meciul cu Rapid

Nu, Măldă, nu e normal să te mai înjure, dar sunteți atât de obișnuiți cu lucrurile de genul ăsta încât nu vă mai vine să înfierați anormalitatea!

Când, la conferința de prezentare la Rapid, Constantin Gâlcă a spus că suporterii giuleșteni „sunt mai civilizați acum”, mulți dintre aceștia l-au înjurat. Nici nu fusese bine instalat că i se cerea plecarea pentru că avusese „tupeul” să spună ce crede.

Bravo, Alex Dobre!

Un fotbalist merge către tribună și nu-și poate ascunde uluiala: „Băi, tu trebuie să fii alături de noi! Noi ne chinuim aici, mă! Venim să ne înjuri tu, mă?! Băi, tu trebuie să susții echipa asta!”.

Remarcați că nu răspunde înjurăturilor cu alte înjurături. E căpitanul echipei și face cinste banderolei și în aceste momente, nu doar pe teren, unde e golgheter și, de departe, cel mai bun jucător. Cere susținere într-un moment dificil, la PRIMUL eșec din acest sezon, și cere respect. Apoi pleacă.

De pe gard se aud înjurături grele la adresa unuia dintre puținii fotbaliști care nu s-au temut să meargă în fața suporterilor în momente dificile. Și care nu a cerut aplauze, ci susținere într-un astfel de moment.

Sub umbrela sacralității de a fi fan se pornește un tir de înjurături la adresa jucătorului, a familiei, ba chiar a morților.

Când nu vii cu capul plecat în fața tribunei, dispus să asculți înjurături reprobabile, ești catalogat imediat drept inamicul numărul 1 al propriei galerii.

Respectați-vă fotbaliștii!

Fanii vin, plătesc bilet, fac eforturi să fie alături de echipă „la bine și la rău”, nu contestă nimeni asta. Dar nu putem ignora la infinit anormalitatea de a-ți abuza verbal jucătorii! Indiferent de prețul biletului, nu ai dreptul să jignești un jucător într-un asemenea fel.

La 4 ani de la revenirea în prima ligă, cu o situație financiară la care alte cluburi doar visează, Rapid are nevoie mai mult decât oricând de fani. Nu de fani care să îndure orice, dar cu siguranță de fani care măcar să-și respecte fotbaliștii.

Dacă Rapidul vrea să facă pași spre performanță și spre civilizație, răspunsul tribunei ar trebui să fie ferm: „Nu, nu ne înjurăm!”.