Răzvan Luțac 5 detalii despre Belgia și Slovacia

• Diseară și miercuri, România joacă ultimele două meciuri din grupa E a Campionatului European de Fotbal, ediția 2024.
• Atenție: acest text NU conține calcule!

Diseară, contra Belgiei (22:00, PRO TV), întâlnim favorita grupei. O favorită care a început prost, 0-1 contra Slovaciei, poate cea mai mare surpriză a acestui turneu final.

O să încrucișez, puțin, ce ar trebui să ne bucure și ce ar trebui să ne îngrijoreze la adversara noastră de azi. Și câte puțin despre Slovacia, că tot i-am văzut și ieri la lucru contra Ucrainei (1-2).

Găurile din apărare

Pentru o echipă națională cu pretenții de faze finale, Belgia are o apărare mediocră. Culmea, cunoscut drept „comisar” în Anglia (poate nemeritat, opinie bazată mai mult pe autogolurile dintr-un meci cu Liverpool), Faes mi se pare cel mai bun de-acolo.

Omul e energic, fix ce-i lipsește unui fundaș de tip Matviienko, nu-i nici cel mai lent de la turneul ăsta european. Sigur, diferență mare între el și Kompany, fostul stoper al Belgiei. Dar nu e neapărat el buba, deși nu pot să spun că sunt mare fan.

Însă - poate și din subestimarea adversarului - am văzut o problemă în flancul stâng. De multe ori, Carrasco a fost prins în față. E și normal, omul e fotbalist ofensiv. În stânga a strâns Debast, al doilea stoper, care e mult mai lent.

E o fază definitorie prin minutul 40. O combinație în flancul drept al slovacilor, cu o preluare excelentă a veteranului Kucka, îl prinde pe Carrasco departe, aproape de mijlocul terenului. Debast e scos din joc de preluare, vine greu din margine, așa că fundașul dreapta (Castagne) strânge în centru.

Acolo e deja o mare gaură de care Haraslin, banda stângă a Slovaciei, e aproape să profite. Prinde un șut bun, Casteels scoate. Carrasco revine în careu abia în momentul șutului.

Un Man în formă diseară poate însemna mult pentru România.

De ce atacul are altă clasă

Pentru că e o banalitate, știm oricum că atacul Belgiei e peste multe de la Euro (și clar peste toate de la noi din grupă), hai să vedem și de ce e așa bazându-ne pe niște faze din meciul cu Slovacia.

Doku e imprevizibil. Îți vine și de pe stânga, și de pe dreapta (de unde s-a născut prima mare ocazie a Belgiei). Atenție la contacte și mai ales în careu.

Lukaku a fost atât de ghinionist (ghinionist? Să-i zicem ghinionist, când ai două goluri anulate de VAR e și ghinion) încât mi-e frică să nu i se întoarcă la un moment dat. Să sperăm că i se întoarce meciul următor. Nu insist cu ceea ce știm deja - că e puternic și le face loc celorlalți, vezi Trossard sau KDB.

Trossard și KDB au niște pase în profunzime de care trebuie să avem grijă. Atenție la primul sfert de oră din repriza a doua a meciului cu Slovacia, când s-a văzut foarte limpede asta.

Openda, venit de pe bancă - minus hențul minuscul de la al doilea gol anulat - e și el periculos dacă intră la un moment dat în repriza a doua. Aduce prospețime.

Onana nu e Stepanenko

Cu Ucraina, România a beneficiat de un avantaj nevăzut. Stepanenko (face 35 ani în august) s-a ars repede.

Închizătorul adversarei a fost un fotbalist excelent, cu un rol esențial la Șahtior. Dar nu mai poate. E și motivul pentru care Rebrov l-a scos din primul 11 contra Slovaciei.

Să vă aduceți aminte doar gaura de la golul doi al României, când mijlocul Ucrainei s-a spart ca o gheață subțire.

Onana e altceva. E proaspăt, vine des să ajute apărarea, aleargă relaxat înainte-înapoi.

Bulevard

Trecem puțin și la Slovacia. Atât cu Belgia, cât și contra Ucrainei, pe partea dreaptă a fost bulevard. Pekarik e în situația lui Stepanenko - joacă acolo pentru că, probabil, Slovacia nu are o variantă mai bună. Veteranul - face 38 ani în toamnă - a fost ușor depășit de Doku.

Apoi, în meciul contra Ucrainei, după un început prost al lui Mudryk, Mihailo l-a băgat în buzunar. Știu că Mudryk e-n categoria Maguire, internetul tinde să caricaturizeze ușor fotbaliștii în ziua de azi, dar a făcut o repriză secundă foarte bună ieri, cu dese coborâri până în centru pentru a culege mingi.

Mihăilă versus Pekarik (dacă mai joacă Pekarik) va fi un duel interesant.

Obosesc repede

Și, în final, o paralelă între jocurile Slovaciei: ultimele 30 de minute sunt un chin pentru ei. Și pentru că sunt cea mai bătrână „națională” de la Euro, cu medie de vârstă de peste 30 de ani.

Dar și pentru că tind să-i țină pe jucătorii experimentați pe tot parcursul jocului.

Și Kucka, și Pekarik au jucat toate minutele la Euro.