Publicat:
19.07.2026, ora 11:16
Actualizat: 19.07.2026, ora 11:16
- În ziua finalei Spania-Argentina, toate privirile sunt pe Messi. Înaintea lui au fost alții: ce au trăit Pele și Roberto Baggio în momente asemănătoare.
Spania - Argentina e un afiș spectaculos, o încununare a unei competiții lungi, dificile și spectaculoase.
Cum trăim în epoca deficitului de atenție, meciul poate fi rezumat astfel: Messi versus naționala care oferă definiția jocului colectiv.
Definită printr-un mare sportiv, Argentina, campioana Americii de Sud și campioană mondială de acum 4 ani, întâlnește Spania, campioana europeană, echipă în care se oglindește forța echipei.
Cum trăiesc argentinienii Mondialul nu o face nimeni
Toată planeta așteaptă ultima reprezentație a lui Messi la acest nivel, în vreme ce pentru zecile de milioane de argentinieni meciul e dincolo de ce putem noi, europenii, să înțelegem.
Echipa națională și rezultatele de la Mondiale sunt pentru argentinieni aproape ceva de viață și de moarte. Nu mai e vorba despre un meci de fotbal, despre un trofeu, despre mândria de a fi fan al campioanei mondiale.
Imaginile care au rulat din Argentina, din finalurile meciurilor cu Capul Verde, Egipt și Anglia arată că acolo, oamenii ar fi în stare, probabil, să facă orice sacrificiu pentru a vedea Argentina câștigând. Orice!
În fața acestei iubiri fără restricții, fanatice, cât poate să reziste un fotbalist?
Scenele senzaționale ale lui Messi imediat după finalul cu Anglia
Messi nu mai are ce câștiga, nici ca trofee, nici ca bani. Sau, mai corect spus, nu mai are ce demonstra, pentru că de aroma puternică a victoriei nu te vindeci niciodată. Dar nu mai e obligat să demonstreze.
Să ne gândim puțin. Cu sau fără această finală, Messi rămâne foarte mare. Într-un moment în care toți îi comandă victoria, Messi poate doar să piardă, dacă îmi permiteți licența.
Și semne există, Niciodată nu l-am văzut pe Messi având reacția pe care a avut-o imediat după fluierul final al semifinalei cu Anglia. Un tip introvertit, care niciodată n-a avut ieșiri incontrolabile, s-a dezlănțuit: a îngenuncheat. Cu privirea înșurubată în gazon, starul celebra de unul singur, cu gesturi largi, lovind repetat aerul cu pumnii.
Era descătușarea unui om care știa că poartă pe umeri visul a peste 45 de milioane de argentinieni.
Ce duce pe inimă
Apoi a mers în fața peluzei unde erau fanii argentinieni, s-a așezat pe gazon și a stat să privească liniștit bucuria acelor oameni. În privirea lui se putea citi perfect ceea ce în România cunoaștem ca „i s-a luat o piatră de pe inimă”.
Un mare gazetar român, Ioan Cupen, avea o vorbă: „Fotbaliștii ne duc pe toți în spate, iar noi îi ducem pe ei pe inimă”. În cazul lui Messi, el duce Argentina în spate, dar o susține și pe inima lui mare.
Tocmai de aceea, Messi e într-o situație de risc sportiv. Și de risc psihic. Au trăit așa ceva marii lui înaintași.
Pele a cedat emoțional chiar la ultimul să meci la Mondiale
Pele a povestit ceva răvășitor de-a dreptul în documentarul de pe Netflix, despre ce a trăit în ziua finalei Campionatului Mondial din 1970, Brazilia - Italia.
„Să știți că și cei mai buni au emoții. Și nu doar uneori, ci tot timpul. Eram în autocar, plecasem spre spre stadion, când am ajuns aproape de arenă m-am uitat pe geam: toți fanii brazilieni aveau steaguri și scandau Brazilia și numele meu: Pele, Pele!
În acel moment am cedat, am izbucnit în plâns. Voiam să mă opresc și efectiv nu reușeam”, spune el.
„Eram cel mai bătrân jucător din lot, m-am ferit de colegi, nu voiam să mă vadă și să mă întrebe de ce plângeam. Eram copleșit, a fost un val de emoții cum nu mai trăisem. Am început să mă rog, era tot ce îmi mai rămăsese: Doamne, e ultima mea Cupă Mondială, îți cer ajutorul, nu mă lăsa acum, pregătește-mă pentru acest meci…”.
Retrăind acele secvențe, Pele s-a oprit din povestit și a început să plângă în fața reporterului care îl intervieva pentru documentarul Netflix.
Emoția nu dispare nici la 50 de ani distanță. Dimpotrivă, ea se distilează. „Îmi cer scuze… n-am putut să mă abțin”, a fost tot ce a mai adăugat Pele în film despre drama de dinaintea finalei câștigate în fața Italiei.
În 1970, Pele era pentru Brazilia ceea ce e Messi astăzi pentru Argentina, dacă nu chiar mai mult. Și cu toate acestea, a cedat emoțional. E drept, în finală a marcat și apoi a câștigat al treilea său titlu mondial.
Drama vieții lui Roberto Baggio a plecat de la un penalty la Mondial
În 1994, la Mondialul american, un alt mare fotbalist a traversat un episod care l-a marcat pe viață.
Roberto Baggio a fost un fotbalist colosal, câștigător al Balonului de Aur. A fost liderul creativ al naționalei Italiei. Dar, în 1994, a ratat ultimul penalty din finala cu Brazilia și din acel moment, viața lui, a conținut o rană care nu s-a închis niciodată.
„Lumea mea se prăbușise complet, după ce toată Italia și italienii vedeau în mine, la acel turneu final, salvatorul națiunii. Multe nopți în anii care au urmat n-am putut să dorm, fiindcă îmi revenea faza în minte. Nu mi-am imaginat niciodată că voi trăi o așa dramă”, a povestit el.
Baggio nu se dusese la acel Mondial să demonstreze că e mare, tocmai câștigase Balonul de Aur cu 6 luni mai devreme, era un nume imens la acel moment. Și cu toate acestea, un penalty ratat i-a produs sechele pentru totdeauna.
Rezistă umerii lui Messi?
Astăzi e ora lui Messi. E iubit și respectat de o planetă întreagă. Doar fotbalul poate să facă acest lucru.
Dar tot fotbalul are și această putere negativă, de a-i copleși și pe cei mai mari dintre cei mari.
Să ne bucurăm de o finală care se anunță pentru povestea frumoasă a fotbalului, dar, când îi analizăm fiecare fază, să ne gândim că se mișcă un pic mai greu pentru că ține pe umeri peste 45 de milioane de argentinieni. Și pe inimă.
