Cristian Geambașu Schimbările, schimbarea

• A fost 4-1 cu Cipru cu un final de meci cu efect de amnezic. Bătăioși, dar modești fotbalistic, adversarii nu au venit la București să admire pasele înapoi ale lui Drăgușin și cele laterale, de doi metri, ale lui M. Marin.

Schimbările lui Lucescu de după ocazia imensă ratată de Pittas au semănat cu niște pedepse pentru cei scoși. Și foarte bine a procedat.

Sigur că fanii educației cu duhul blândeții, majoritari acum pe tarlaua fotbalului nostru, se vor grăbi probabil să îl dojenească pe selecționer.

Cum adică să-i trimiți pe bancă pe marele Drăgușin și pe indispensabilul Marius Marin în văzul celor peste 45.000 de suporteri? Ba să îi mai și cerți când au ajuns la marginea terenului! Asta este o măsură punitivă, nu pedagogie. Pedagogia este mângâiatul pe creștet. Păi, nu?

Lururile bune peste cele rele

Prestația slabă din meciul cu Kosovo, obturată după cum se știe chiar de Kosovo, s-a prelungit și la întâlnirea cu mai modesta, dar bătăioasa națională a Ciprului.

Bătăioasă în sens fotbalistic, de vineri încoace precizarea devine absolut necesară, echipa antrenată de Sofronis Avgousti a înscris un gol și putea să îl înscrie și pe al doilea fără sacrificiul/inspirația lui Niță, care Niță s-a și accidentat la faza respectivă.

Lucrurile bune, circulația mingii, calitățile individuale ale unor oameni din față - Răzvan Marin, Ianis Hagi, Bîrligea au contat mai mult decât greșelile de plasament și de tehnică individuală ale lui Drăgușin, mediocritatea integrală a lui M. Marin ori apatia cronică a lui Olaru, mereu inadecvat în tricoul naționalei.

Teste reale, nu simulacre

Finalul exuberant de meci, cu încă un gol al lui Răzvan și unul al lui Florinel Coman, a curățat ca un ștergător de parbriz, vorba lui nea Mircea, impresia inconfortabilă din primele 25 de minute ale reprizei secunde.

Lucescu și naționala preluată de la demisionarul Edi Iordănescu reușesc promovarea la etajul 2 al Ligii Națiunilor și, în principiu, își asigură un loc mai confortabil în tentativa calificării la Mondialul din 2026.

Toate meciurile din această campanie de toamnă au fost teste pentru o evaluare corectă a potențialului naționalei. Matur, foarte matur, selecționerul are acum toți parametrii cunoașterii materialului uman de care dispune. 

Lucescu nu s-a ferit să afirme că este nevoie de o schimbare de stil, nu doar de suflet și de implicare. Pentru cei care îi cunosc cariera, e un paradox că un antrenor de aproape 80 de ani propune un fotbal mai ofensiv și mai curajos decât același antrenor când avea jumătatea vârstei de acum.

La Euro 1984, România a fost considerată cea mai fricoasă participantă a turneului final. Dar se calificase între primele 8 echipe naționale din Europa. Paradoxuri.