De ce doar Edi

• Am câștigat multe la Euro. Ce am putea pierde fără Iordănescu
• Selecționerul e cel care a creat această Generație de Suflet. Și, chiar dacă Edward Iordănescu spune că echipa poate continua singură de acum, nu poate. Nu va fi la fel fără el. 

S-a încheiat Euro și vreau să vorbesc tot de naționala noastră. Nu de minunea Spania, liderul Rodri, revelația Lamine Yamal sau profesorul De la Fuente. E mult mai important ce se întâmplă la noi, mai ales acum.

Stare de spirit. Conexiune. Echipă-fani, jucători-români

Am fost mai mult de trei săptămâni în Germania în aventura continentală tricoloră și știu ce am câștigat. Nu doar un meci, patru puncte și locul 1 în grupă, calificarea în optimile de finală.

Dincolo de rezultate, am descoperit cu adevărat Generația de Suflet. O stare de spirit, o conexiune puternică între echipă și fani, între jucători și românii de pretutindeni. Oameni ieșiți în stradă să sărbătorească naționala.

La fel ca Generația de Aur. Există emoție

În fond, ce a câștigat Generația de Aur la Mondialul din 1994?! Tot o echipă, mare, o stare de spirit, mai mult decât victoriile împotriva Americii de Sud și a Americilor.

Am atins „sferturile”, nu am fost campionii lumii, dar Hagi și Popescu, Dumitrescu și Petrescu, Belodedici și Răducioiu, ei toți din acel grup, ne-au făcut să sperăm, să visăm.

De-abia așteptam meciurile, cu încredere și bucurie. Câștigam, pierdeam, emoția exista. Și acum, emoția există.

Dacă pleacă, nu va mai fi la fel. Cine vine schimbă

De ce mi-ar plăcea să continue Edward Iordănescu? Și, mai ales, de ce ar fi bine să rămână selecționer? Sau ce am pierde dacă răspunsul lui va fi negativ și nimeni nu va reuși să-l convingă ce ar însemna preliminariile de Mondial cu el alături?

Edi a spus la ultima conferință de la Euro, la Munchen, într-o seară de iulie, că echipa poate juca și singură de acum, are putere, curaj, valoare să păstreze această cale în ascensiune și cu alt antrenor. 

Nu poate, nu în acest stil, nu cu această atmosferă în vestiar. Pentru că el a avut un rol esențial în crearea Generației de Suflet.

Vine altcineva, oricât de mare, vine Lucescu sau Boloni sau Șumudică și nu va prelungi neschimbat jocul, stilul, spiritul.

Sigur va avea idei noi de testat, alți jucători pe listă. E imposibil să nu schimbe ceva. Și atunci poate schimba și drumul. Va mai fi ascensiune? Nimic nu e garantat.

Șase selecționeri într-un deceniu. Prea mulți? Foarte mulți!

Privind înapoi naționala, îmi displace ce văd. Au fost șase selecționeri în ultimul deceniu: Pițurcă, Iordănescu tatăl, Daum, Contra, Rădoi, Iordănescu fiul. Șase în zece ani.

Sunt prea mulți? Sunt foarte mulți! Ce poate face un antrenor într-un an, doi, trei? Cum ar putea duce la capăt un proiect?

Nicolae Stanciu se plângea recent că au fost prea mulți selecționeri în ultimul timp. Voia stabilitate. Asta vor toți, nu numai căpitanul.

Dacă ai încredere într-un antrenor, oferă-i contract pe termen lung, patru-cinci ani. Altfel, e aproape imposibil să păstrezi un joc, un stil, o stare. Să le ridici mai sus.

Nu doar naționala ar pierde dacă ar pleca Iordănescu. Și Edward ar pierde. Nu va găsi în multe locuri legătura creată în această vară. El-echipă-fani. Creația lui.