Publicat:
15.05.2025, ora 11:31
- Silvio Sims, 75 de ani, e fiul legendarului Nicolae Simatoc, cel pentru care s-au „bătut” Real Madrid și Barcelona.
- Faimosul Laszlo Kubala îi datorează cariera lui Simatoc, care l-a salvat dintr-un lagăr de concentrare.
- Fotbalistul român a fugit din țară în 1946, ajungând în Italia, prin fosta Iugoslavie, cu o dublă pneumonie.
- Mai jos, partea a doua a interviului exclusiv cu Silvio Sims.
Înainte de „intangibilii” care ne-au fermecat copilăriile, Dobrin, Balaci, Hagi, a fost Nicolae Simatoc. Sigur, și înaintea lui au fost alții, pentru că și munții sunt oameni urcați pe umerii altor oameni. Și împietriți.
Fotbalistul din Grimăncăuți, nume desprins din poveștile lui Petre Ispirescu, raionul Briceni, Basarabia, a pornit-o la drum din Timișoara, de la Ripensia, i-a pasat lui Giuseppe Meazza, simbolul celor de la Internazionale, apoi l-a dăscălit pe legendarul Kubala, la Barcelona.
Între toate acestea l-a refuzat pe marele Santiago Bernabeu, președintele celor de la Real Madrid.
Silvio Sims: „Zece kilograme mai puțin”
Pentru a afla mai multe despre acest fotbalist puțin cunoscut în România, am stat de vorbă cu Silvio Andreas Sims, fiul lui Nicolae Simatoc.
În interviul acordat în exclusivitate pentru GOLAZO.ro, primul pentru presa scrisă de la noi, Silvio a vorbit despre fuga părinților săi de teama comuniștilor, despre problemele avute de tatăl său la Milano, transferul la Barcelona și viciul care a fost aproape să-l ruineze pe Simatoc.
Domnule Sims, ne opriserăm în prima parte a interviului nostru la fuga tatălui dumneavoastră, Nicolae Simatoc, peste hotare. Ce mai țineți minte din poveștile lui?
Rușii intraseră în Ungaria, apoi în Basarabia. Mama, Etel Sztolársik, care se născuse într-o familie de nobili maghiari, era prigonită de comuniști. Așa că au decis că singura viață pe care o mai au de trăit va fi în străinătate.
Tata a fugit primul. Cu ajutorul contrabandiștilor, care nu voiau bani pentru serviciile lor, ci hrană, pentru că degeaba aveai bani dacă nu puteai cumpăra nimic cu ei, a trecut granița în fosta Iugoslavie (n.r. teritoriul actual al Croației, Serbiei, Muntenegrului, Sloveniei, Macedoniei și Bosniei și Herțegovinei).
Iar de acolo a ajuns în Italia cu acea dublă pneumonie?
Da, îmi spunea că a fost cumplit. Alături de alți cinci tovarăși de drum, au trebuit să înoate prin râuri aproape înghețate, să traverseze munții, cred că Alpii, așa că îți dai seama. Mâncau ce primeau de la oamenii de prin satelele din cale. Unuia dintre cei ce fugiseră a trebuit să-i fie un picior amputat din cauza degerăturilor.
Tata a ajuns în gara din Milano cu zece kilograme mai puțin. Și cu dublă pneumonie, așa cum avea să descopere la un spital din capitala Italiei.
Iar în gara din Milano semnează și primul său contract cu o echipă din Italia, la 27 de ani.
Roma îi plătise pe contrabandiștii care l-au adus din actuala Slovenie în Italia. Ei se angajaseră că o vor aduce și pe mama mea, Etel, după ce tata va fi în siguranță. I-au pus un contract în față chiar pe peron, iar tata l-a semnat. Numai că emisarii erau ai clubului Internazionale Milano, nu cei ai Romei.
Dar de unde știau cei de la Inter când o să ajungă în gară Nicolae Simatoc?
Cred că de la acei contrabandiști care-l ajutaseră. Probabil că Inter le-a oferit mai mulți bani, iar aceștiau au divulgat informația. Iar tata, care nu știa italiană atunci, doar română, maghiară și ucraineană, a semnat foile care i s-au pus în față.
În timp, a mai învățat germană, italiană, spaniolă, catalana și engleză. Iar Inter, ca și Roma, s-a angajat ca mama să ajungă în Italia. Și asta s-a întâmplat.
Silvio Sims: „Au dat 3 milioane de lire pe tata”
La gruparea milaneză a jucat câteva meciuri alături de Giuseppe Meazza? Legendarul italian s-a retras în acel an, 1947, când Nicolae Simatoc a ajuns la Milano.
Poate, am văzut că există și poze cu ei doi, dar nu știu sigur. Nu-mi amintesc dacă tata mi-a spus vreodată dacă a jucat cu Meazza. Dar sigur l-a antrenat. Însă ce pot spune e că italienii au dat pe tata în jur de 3 milioane de lire italiene. Nu știu cât înseamnă, astăzi, în euro, dacă faci conversia (n.r. 70.000 €). Dar atunci erau bani foarte mulți.
Cei de la Inter știau ce poate tatăl dumneavoastră.
Cred că da. Avea 8 selecții la naționala României, ieșise campion al Ungariei cu CAO Oradea (n.r. numită Nagyvaradi, din cauza ocupației Austro-Ungariei din Ardeal). Chiar dacă nu exista internet, fotbaliștii buni se cunoșteau dintre ei. Ziarele erau foarte citite la acea vreme.
După rezolvarea greutății și a pneumoniei, debutează foarte bine la Inter. 7 meciuri și 3 goluri.
Tata era înalt, în jur de 1,90 cm, dar foarte tehnic. Juca mijlocaș ofensiv, număr 10, iar pasele sale de gol erau, mi-a spus Kubala, uimitoare. Nu era atât un marcator, cât un creator. Dar în acel timp de abia se numărau golurile, îți dai seama pasele de gol...
În al doilea an la Inter ce s-a întâmplat?
A avut o accidentare la genunchi, în debutul sezonului, care i-a marcat toată cariera sa fotbalistică ulterioară. Poate menisc, poate ceva la rotulă, nu știu. Așa că a ales că meargă la Brescia, în Serie B, unde pretențiile erau mai mici, pentru a se pune pe picioare. Acolo m-am născut eu.
Pe lângă faptul că a avut un sezon foarte bun, a mai făcut ceva deosebit. A pus bazele unei echipe, Hungaria Roma, formată din refugiați politic din Europa de Est și Centrală. Printre jucători era și tânărul Ladislau Kubala. Era într-un lagăr de concentrare și aștepta să fie trimis în America. El, alături de alți fotbaliști, aveau nevoie să joace, pentru că în Italia nu-i lăsau. Tata cunoștea oameni cu bani, așa că au format această echipă cu care plecau prin Europa pentru meciuri amicale.
Silvio Sims: „L-a vrut Santiago Bernabeu”
Și așa ajung în Spania.
Da. Aici joacă un amical cu Real Madrid, iar marele Santiago Bernabeu e încântat de Simatoc și de Kubala. Vrea să-i ia pe amândoi la Real. Dar există un om, Chilag. Probabil unul dintre primii impresari de fotbaliști. Un ungur. Și cum tata și Kubala nu vorbeau spaniolă la acea vreme, el intră pe fir și-i deturnează pe amândoi spre Barcelona.
Brescia apoi Barcelona. Exact ca Gică Hagi.
Un alt uriaș fotbalist pe care l-am admirat mult.
Nicolae Simatoc semnează cu Barca, în 1950, primește numărul zece și începe să-i uluiască pe suporterii catalani.
Dacă tata nu ar fi avut problema la genunchi din Italia și 30 de ani, cred că s-ar fi vorbit despre el ca despre Kubala. Ladislau era cu 7-8 ani mai tânăr decât tata și se uita la el ca la un zeu. Mi-a spus la un moment dat: «Silvio, în prima zi când am jucat cu Nicolae, în aceeași echipă, pe același teren, nu mi-a venit să cred. El a fost eroul adolescenței mele». Pentru că tata câștigase campionatul Ungariei cu Nagyvaradi (n.r. CAO Oradea).
Iar debutul pentru catalani e unul de poveste.
Da, tata dă un gol și trei pase de gol. Ți-am spus că era un creator. Bat la diferență mare (n.r. 8-2) pe Real Sociedad, cred. Era deja titular, chiar și cu genunchiul acela care-i mai crea probleme. Iar, după câteva etape ,Barcelona, cu Simatoc, mă rog, de fapt Szegedi, pentru că așa i-au spus și în Italia, și în Spania, învinge Real Madrid. Tot la scor.
Silvio Sims: „Mai tehnic decât Messi și Maradona”
7-2, așa scriu cronicile vremii.
Da. Barcelona câștigă Cupa Spaniei, Cupa Latină, (n.r. destinată echipelor din Franța, Spania, Italia și Portugalia, precursoarea Ligii Campionilor) Cupa Eva Duarte (n.r. actuala Supercupă a Spaniei). Și știm că regimul Franco era suporter al celor de la Real Madrid. A fost fotbalistul care a avut cele mai multe minute din lotul Barcelonei în acel prim an.
Ce v-au spus cei care au jucat sau l-au văzut pe tatăl dumneavoastră la Barcelona?
Că a fost cel mai tehnic jucător din istoria clubului! Știu, o să spui că exagerez, dar mi-au zis asta oameni de fotbal, jurnaliști, jucători. Știu că au trecut mari fotbaliști pe la Barcelona, ca Maradona, Cruyff, Messi, dar așa mi-au spus. Iar eu, când am crescut și jucam cu el și alți copii fotbal în parc... Cum atingea mingea, care ajungea întotdeauna unde voia el... Cred că l-aș compara cu Ronaldinho ca talent.
Apoi, după un an fulminant, al doilea a fost nereușit.
Din același motiv ca și la Inter. A recidivat problema la genunchi. Când eram mic știu că puteam apăsa pe genunchiul lui și simțeam că rotula se mișca foarte ușor. Așa că tata a plecat la Oviedo, tot club de primă ligă spaniolă, sperând că aici o să se refacă precum în etapa Brescia. Dar nu a mai putut, așa că s-a retras.
Ați păstrat fotografii, ziare, contracte, legitimații din acel vremuri?
Din păcate, nu prea. Mama le depozita în casa ei, dar a fost o inundație la un moment dat, iar cele mai multe dintre amintiri au fost distruse. În plus, pe vremea aceea, nu se prea făceau fotografii. Dar îmi amintesc de contractul său de la Barcelona. O să-l caut. Sper să-l mai găsesc. Să știi că e pe numele Simatoc, dar în presa îi spuneai Szegedi.
Silvio Sims: „Trei case la semnătură”
Vă dați seama că sunt curios să știu câți bani se câștigau atunci, mai ales știind sumele amețitoare de astăzi.
Tata a luat 300.000 de pesetas (n.r. 147.000 €), la semnătură, de la Barcelona. Cred că era prețul a 3-4 case în 1950. Foarte mulți bani. Iar salariul lui era de 8.000 (n.r. 4.000 €) de pesetas, în timp ce o remunerație lunară bună în Barcelona era de 600-700 de pesetas.
Domnule Sims, am ajuns la bani și nu aș vrea să ocolesc unele întrebari poate incomode. Bani, faimă, talent, dar tată dumneavoastră avea o mare problemă.
Da, pokerul. Și rummy. Dar acesta din urmă e mai mult un joc social. Pokerul era doar despre bani, bani, bani. I-a cauzat mari probleme în viață. Și familiei. Banii apăreau și dispăreau ca într-un spectacol de iluzionism. Și acum îmi amintesc cum, într-o dimineață, mi-a arătat 3 automobile parcate în fața casei. Le câștigase, noaptea, la poker. Apoi, după câteva zile, mama mi-a spus că le pierduse pe toate, plus al lui.
Comportament tipic de dependent de jocuri de noroc.
Da. E o boală asta. Câtă vreme a fost jucător, a putut ține sub control asta. Apoi, când a devenit antrenor, acest viciu l-a consumat. A început să întârzie la antrenamente, să nu mai fie concentrat la munca lui.
Probleme cu oamenii de la care împrumuta bani?
Da, au fost și astfel de întâmplări. Dar norocul lui cred că a fost că pierdea mai rar decât câștiga. Familia a trăit din acest viciu după ce s-a lăsat de fotbal. A devenit un jucător de poker profesionist. Și a făcut bani, pentru că toți oamenii bogați din Sydney voiau să joace cu el. I se dusese faima și așa.
Știu că înființase și un cazinou.
Da, dar nu era legal. Funcționa sub tutela poliției. Iar apoi Australia a adoptat legea care le-a făcut ilegale. Puteai fi arestat dacă dețineai o astfel de afacere. Așa că l-a închis. Eu nu joc cărți, nu mi-a plăcut niciodată. Nu merg la cazinouri.
Silvio Sims: „Nu l-am revăzut niciodată”
Relația dumneavoastră cu Nicolae Simatoc, din câte înțeleg, a fost una cu sincope.
Da, se poate spune și așa. Nu mai contează acum, oricum. Nu a fost cea mai solidă relație și pentru că am plecat din Australia prin 1976, deci pe la 26 de ani. M-am stabilit în Spania și nu m-am mai întors niciodată acolo.
Nici când a murit tatăl dumneavoastră?
Nu. Nu l-am mai revăzut niciodată. Ah, acum zece ani am fost să-mi văd mama. Dar nici nu am mai avut timp. Am lucrat în Africa. Am călătorit mult. Aproape 80 de țări de pe toate continentele.
Legenda spune că Nicolae Simatoc a decedat la o partidă de poker.
Nu, nu e adevărat. A murit la 57 de ani jucând rummy. Era la un club al evreilor din Sydney. Nu era evreu, dar se simțea foarte bine în prezența lor. Oricum, să știi că a avut succes și în viciul ăsta al lui.
Cum s-a comportat cu dumneavoastră, având în vedere copilăria și adolescența sa, ambele foarte dificile?
Foarte bine, nu era strict, foarte relaxat. Mereu bucuros să ne vadă, pe mine și pe fratele meu Șant, Dumnezeu să-l odihnească! Jucam toți trei, în fiecare duminică, fotbal împreună.
Și-mi mai amintesc că râdeam mereu pentru că tata, când schimba echipele, mai reducea un an, doi, din vârstă. La 30 de ani, zicea că are 25. Așa că mama, mai tânără decât el, ajunsese să fie mai bătrână. Și ne amuzam copios pe treaba asta. Mai ales că atunci nu aveam documente, doar hârtiile de la Crucea Roșie. Acte oficiale am avut de abia în Australia. Ce viață a avut și tata...
Podcast nou: TOP LEVEL
GOLAZO.RO lansează podcastul TOP LEVEL, realizat de jurnaliștii Cătălin Țepelin și Dan Udrea. Primul invitat: Mircea Lucescu
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
.jpg)
