Publicat:
14.05.2025, ora 09:14
Actualizat: 14.05.2025, ora 11:54
- Silvio Sims, 75 de ani, e fiul legendarului Nicolae Simatoc, primul român care a îmbrăcat tricourile unor echipe legendare din Europa, precum Inter și Barcelona.
- Viața lui Nicolae Simatoc, născut Șmatoc, este una de film. Cazinoul ilegal, prietenia cu Kubala, semnarea contractului cu Inter în gara din Milano, toate vor putea fi citite pe GOLAZO.ro.
- Mai jos, prima partea a interviului exclusiv realizat de reporterul special Cristian Munteanu.
Silvio Andreas Șmatoc Simatoc Szegedi Stolársik, cu numele schimbat în Sims, din momentul în care familia a ajuns în Australia, fiul marelui fost fotbalist Nicolae Simatoc, a acordat primul său interviu pentru presa scrisă din România.
În exclusivitate pentru GOLAZO.ro, acesta a povestit multe întâmplări neștiute din viața familiei sale.
Silvio Sims: „A refuzat naționala Spaniei”
Mister Sims e supărat. S-a accidentat la un genunchi, acum opt luni, și nu mai poate juca fotbal. Are 75 de ani.
Asta-mi amintește de legenda care spune că tatăl său, Nicolae Simatoc, fugind din țară, a trebuit să traverseze înot un râu și a făcut dublă pneumonia. A dus-o pe picioare, pentru că în gara din Milano îl aștepta... nu, nu destinul, ci o echipă italiană. Destinul fusese negru, scosese fum și venise într-o zi cu cerul pergament din satul Grimăncăuți, raionul Briceni, Basarabia.
Bună ziua, domnule Sims. Sau să vă spun pe numele tatălui?
Care dintre ele? (n.r. râde) El s-a născut Șmatoc, apoi i s-a spus Simatoc, italienii îi ziceau Szegedi, iar numele mamei era Stolarsik. Când am ajuns în Australia, ne-am schimbat numele în Sims. Eu sunt cetățean australian, dar când familia mea a ajuns pe acest continent, eram fără stat, doar cu pașapoartele Crucii Roșii.
Dar italienii sau spaniolii nu au vrut să vă dea cetățenie?
Ba da, spaniolii au dorit. Voiau ca tata să joace în naționala țării lor. Dar era la putere regimul fascist al lui Franco în Spania anilor ‘50. Iar mama, care fugise toată viața din calea comuniștilor, care-i omorâseră frații și surorile, nu a vrut. Vedea ce fac poporului oamenii lui Franco. Același lucru ca și comuniștii. Așa că nu era atât de important pentru noi să avem această cetățenie.
Kubala a acceptat, pentru că el era mai tânăr și voia să joace în naționala Spaniei. Părinții mei au decis să plece în altă parte, pentru că era clar că vom avea probleme după ce am refuzat cetățenia, așa că am ajuns în Australia. Tata a primit oferte de peste tot, Israel, Cuba, America, Germania. Dar tot mama a zis că Australia e o țară bună pentru noi, cu un pașaport puternic.
Pare că mama dumneavoastră, Etel Sztolársik, a fost o femeie cu o personalitate foarte puternică.
Așa e. Mama venea dintr-o familie de aristocrați unguri. Ea era figura dominantă în casă. Ținea la disciplină, la reguli. Dar pe tata îl iubea atât de mult încât l-a acceptat fără a încerca să-l schimbe. A trăit până la 78 de ani, mult după ce tata murise.
- Ladislau Kubala a jucat ca pentru Ferencváros, Slovan Bratislava, Barcelona și Espanyol, printre alte cluburi.
- Considerat unul dintre cei mai buni jucători din istorie, Kubala, maghiar prin naștere, a deținut și cetățenia cehoslovacă și spaniolă, și a jucat pentru echipele naționale ale celor trei țări.
- Kubala a marcat 280 de goluri, în 345 de apariții, pentru Barcelona.
Silvio Sims: „Au fugit în Italia”
M-am lăsat atras de frumusețea poveștii dumneavoastră și am omis să vă întreb începuturile tatălui dumneavoastră în ale fotbalului.
Din câte-mi amintesc de la el, l-au văzut jucând pe un tăpșan în satul său natal din Basarabia de atunci, Grimăncăuți. A coborât un domn dintr-o mașină și l-a întrebat unde stă. Apoi a mers acasă și i-a zis bunicii mele, Anastasia, că e priceput la fotbal și că l-ar lua la Timișoara. Avea vreo 12-13 ani, așa că a mers cu mama lui acolo. Tatăl, Axentie, se prăpădise. Așa a ajuns la Ripensia, la grupele de copii. După ce a jucat la echipa mare o perioadă, a ajuns la Carmen București. Cea mai bună echipă din capitală după ce a fost preluată de magnatul acela al cărui nume nu mi-l mai amintesc.
Ionel Mociornița.
Da. Să nu uităm că am 75 de ani, iar unele detalii le-am pierdut (n.r. râde). Tata joacă apoi pentru Oradea, dar când avea nume unguresc (n.r. Transilvania de Nord se afla sub ocupație austro-ungară). Câștigă și campionatul cu ei. În 1946, după terminarea războiului, se decide să fugă din țară.
Dar știți de ce?
Mama, pe care o cunoscuse în Ungaria și cu care se căsătorise în 1945, provenea, așa cum am zis, dintr-o familie de aristocrați. Ori și ei fuseseră prigoniți după venirea comuniștilor. Așa că nu mai puteau rămâne, în siguranță, în România. Se decid să fugă în Vest. Ajung la Milano.
Domnule Sims, cu voia dvs., aș dori să păstrăm aventura Inter – Barcelona pentru partea a doua a interviului. V-aș întreba despre catalani. Am avut El Clasico acum câteva zile. Ce se întâmplă în La Masia de ies periodic jucători extraordinari?
Caută peste tot în lume jucători talentați. Nu-i cumpără la 25 de ani. Îi formează de mici, îi cresc în spiritul și valorile Barcelonei. Așa a apărut Messi. Dar și talente locale, precum Xavi sau Iniesta. La Masia e impresionantă. Nu vorbesc neapărat despre condiții, ci despre atenția și grija acordată fiecărui jucător. Altă filosofie decât Real Madrid.
Silvio Sims: „Mbappe nu e genial. Yamal, da”
Vă întreb imediat și despre Real, dar înainte vreau să-mi spuneți dacă Lamine Yamal vi se pare impresionant, mai ales că l-ați văzut pe Messi.
Da, fără îndoială. Are și el sclipirile de geniu ale lui Leo. Dacă nu va avea probleme cu accidentările, nu am niciun dubiu că va ajunge cel mai bun fotbalist din lume. E uimitor ceea ce poate face la 18 ani. Ce maturitate are, ce încredere. Iar soluțiile pe care le găsește uneori... uimitoare.
Spuneați de altă filosofie la Barca decât la Real Madrid.
Da. Ei fac greșeli aducând nume mari în detrimentul fotbaliștilor utili. Sigur, faima vinde, iar încasările lui Real din comercializarea de tricouri, etc. Dar nu iau în calcul și cât de mult întăresc echipa. Uite, Mbappe. Nu cred că era necesar la Real Madrid. Poate cu banii pe care i-au dat lui, agenților, puteau face 2-3 transferuri mai utile echipei. Îl au pe Vinicius, pe Rodrigo, pe Bellingham. Iar englezul este un fotbalist care marchează. E foarte bun pe faza defensivă. Dar el nu se apără la fel de bine. Însă trebuie să facă asta, pentru că are trei superstaruri în fața lui. La fel și Valverde. Fotbaliști care sunt ținuți în umbră de Mbappe. Trebuie să-i pasezi lui, nu?
Dar a dat trei goluri în El Clasico, nu?!
Așa e, dar câte a luat Real pentru că echipa nu e echilibrată? Nu mă înțelege greșit, cred că Mbappe e un fotbalist excelent. Dar nu e genial. Nu poate destabiliza o altă echipă decât cu sprijinul celorlalți.
Silvio Sims: „Aș fi vrut să-l salut pe Hagi”
Apropo de Barcelona și de Real Madrid, domnule Sims, Hagi rămâne singurul român ce a evoluat pentru ambele echipe. Cum vi s-a părut ca fotbalist?
L-am văzut jucând aici, dar nu m-am dus niciodată să-l salut. Mi-a fost rușine, să știi. I-aș fi zis că tata a fost Simatoc, eu sunt român, dar nu aș fi putut vorbi în limba lui. Hagi a fost imens. Unul dintre uriașii jucători care au fost la Barcelona. Cruyff l-a plăcut foarte mult, dar a avut ghinion pentru că pe vremea aceea nu aveau voie decât cu trei extracomunitari în teren.
Iar aceștia erau, de obicei, Romario, Koeman și Stoichkov.
Da, iar Barcelona avea mai multă nevoie atunci de Stoichkov. Pentru că era un luptător. Hagi era mai mult un fotbalist de creație. Însă n-aș vrea să-l uităm pe Gică Popescu. Un lider, un jucător esențial în Barcelona acelor vremuri.
Știu că și dumneavostră ați jucat pentru Barcelona, echipa veteranilor.
Da, cred că am strâns puțin pentru 50 de meciuri. Jucasem la una dintre echipele lor de copii, când locuiam în Spania, iar când m-am întors, după ce am călătorit în aproximativ 80 de țări din toate continentele, m-au cooptat. Kubala, care era președintele echipei de veterani, mi-a pus o vorbă bună la președinte. A avut grijă de mine ca un al doilea tată. Eu am jucat fotbal profesionist în Australia, dar acolo nu era atât de dezvoltat. Tata antrena la George Saints, iar eu evoluam pentru North Sydney Inter.
De ce nu ați jucat pentru formația antrenată de Nicolae Simatoc?
Pentru că nu am vrut să spună cineva că joc pentru că tata pregătește echipa. Am vrut să reușesc, cât am putut, pe puterile mele. Am vrut să fiu independent. Dar, pe de altă parte, fotbalul nu a fost o pasiune extraordinară pentru mine. Mi-a plăcut să învăț. Dacă aș fi jucat în Europa, da, atunci aș fi făcut din fotbal cel mai important lucru din viața mea.
Silvio Sims: „Azi, fotbalul e un carnaval”
Și totuși, deși spuneți că fotbalul nu a fost atât de important pentru dvs., ați continuat să-l jucați până la 74 de ani.
În 2016 am pus bazele walking-football. Am fost mereu activ, așa că m-am gândit că o mișcare nu strica niciodată. Cât am putut juca la modul mai serios, chiar și la veterani, ne antrenam de două ori pe săptămână și jucam în weekend. Același post ca tata, mijlocaș ofensiv, iar când eram mai tânăr jucam libero. Dar acum 7-8 luni m-am oprit de tot. Mi-am rupt ceva la genunchi și sunt prea bătrân ca să mă mai operez. Dar voi fi la Oradea în curând, pentru că se organizează acolo un meci cu Ferencváros. Tot de veterani. Le-am spus că nu mai pot juca, dar vor să merg oricum. Așa că mă voi duce.
Domnule Sims, până la urmă iubiți fotbalul sau nu?
Jocul în sine, foarte mult. Agenții de jucători, directorii de cluburi, presa, nu prea. Nu știu cum e în România, dar aici e război. Oamenii se urăsc. Par că ar vrea să se omoare între ei. În Spania e o emisiune oribilă.
Cumva El Chiringuito?
Da, exact. Mie-mi place terenul, mirosul gazonului, mingea. 11 contra 11. Dar ceilalți unsprezece sunt colegii mei. Suntem în aceeași branșă. Îi respect și îi protejez, pe cât pot. Nu sunt inamicii mei, pentru că nu suntem la război. Dar sunt prea mulți bani în joc, iar asta pervertește sportul.
Sunteți un iubitor al fotbalului pur, romantic, al anilor ‘50-‘70.
Da, așa cred și eu. Astăzi, fotbalul a devenit un carnaval.
În partea a doua a interviului, care va fi publicată mâine pe GOLAZO.ro, fiul lui Nicolae Simatoc dezvăluie pasaje importante din viața familiei: fuga din țară, transferurile la Inter și la Barcelona, prietenia cu Kubala, dependența de jocuri de noroc.
Citește și
