- Edwin van der Sar (54 de ani) s-a uitat la finala de pe 7 mai 1986, când Steaua a învins Barcelona după loviturile de departajare.
- Olandezul și-a dorit să aibă și el un moment glorios într-o finală de Liga Campionilor, precum Helmuth Duckadam.
- Van der Sar și Duckadam s-au întâlnit în 2013, la București, atunci când Steaua a eliminat Ajax Amsterdam din Europa League.
„Apără Duckadammmm! Suntem finaliști! Am câștigat cupaaa!”. Vocea lui Teoharie Coca-Cosma e ghemul făcut de palmele gigantului Duckadam și oferit nouă, îmbolnăviților de fotbal.
Fostul portar al Stelei a decedat ieri, la doar 65 de ani, dar mărturiile despre cât de mult a însemnat în fotbalului românesc și mondial continuă să curgă.
Unul dintre cei mai mari portari din istoria fotbalului, olandezul Edwin van der Sar a acordat, în exclusivitate pentru GOLAZO.ro, un interviu în care a povestit de ce și-a dorit să-l cunoască pe Helmuth Duckdam. Și ce a însemnat portarul român pentru el.
Van der Sar: „L-am admirat pe Duckadam”
Olandezul avea 16 ani și apăra pentru echipa de tineret a celor de la VV Nordwijk în 1986. Patru ani mai târziu semna cu Ajax Amsterdam, iar de acolo ajungea la Juventus, Fulham și Manchester United.
Însă, totul a început cu dorința lui Van der Sar de a avea și el un moment de glorie precum Duckadam în seara zilei de 7 mai ‘86.
Bună dimineața. Foarte puțină lume știe că regretatul Helmuth Duckadam a fost unul dintre portarii pe care i-ați apreciat atunci când ați făcut primii pași în fotbal.
În primul rând vreau să transmit condoleanțe familiei și românilor. Este o pierdere grea. Da, așa este. Dacă-mi amintesc bine, îl știam pe Duckadam încă înainte de a semna cu Ajax Amsterdam. Cred că prima dată l-am văzut într-un meci Steaua - Roma, dacă nu greșesc. (nr. – în sezonul 1984/1985, Steaua a jucat cu Roma în Cupa UEFA, fiind eliminată în primul tur cu scorul general de 1-0). Mi-a atras atenția stilul său atletic.
Iar apoi ați văzut meciul definitoriu pentru cariera lui Duckadam.
Da, finala Cupei Campionilor Europeni din 1986. Eram un portar aflat la început de drum și țin minte că m-a motivat și inspirat ceea ce a reușit el la loviturile de departajare. Îți dorești să faci și tu așa ceva pe parcursul carierei tale. Să ai un asemenea moment. Să plutești deasupra tuturor. A fost fantastic ce a reușit. A hipnotizat un stadion întreg.
Știu că, în 2013, la meciul dintre Steaua și Ajax, v-ați întâlnit cu dumnealui. Ne puteți dezvălui ce i-ați spus?
Da, la acea dublă din Europa League, pe care Ajax a pierdut-o la lovituri de departajare. Eram șeful diviziei de marketing. Am vrut foarte mult să-l cunosc și, chiar dacă nu a fost prezent la dineul oficial, am avut această posibilitate înaintea partidei. I-am zis că-l admir foarte mult pentru ce a reușit în acea finală. Și nu numai. Păcat că a fost nevoit să se retragă atât de devreme. Era un portar impunător, cu un dram de nebunie și curaj, ca Oliver Kahn. Am stat de vorbă despre cum s-a schimbat rolul portarului de-a lungul vremii.
Van der Sar, despre Duckadam: „Are un statut legendar”
Singurul portar din istoria fotbalului care a apărat 4 penalty-uri într-un meci. Se mai poate repeta această performanță?
Să aperi atâtea lovituri de la 11 metri, consecutive, într-o finală de Liga Campionilor sau Campionat Mondial… Nu cred că se va mai întâmpla vreodată. E un record care nu va fi atins, după părerea mea. Pentru că, dacă-și închipuie cineva că a fost noroc greșește. Sunt ani de pregătire de experiență, de fler, de valoare. Duckadam i-a dominat psihic pe toți jucătorii Barcelonei care au executat penalty-uri.
Cât de greu e să aperi un penalty într-o finală de Champions League? Dumneavoastră ați reușit asta în 2008. Dar patru, cum a reușit Duckadam?
Așa e, am reușit să parez și eu unul când eram în poarta celor de la Manchester United și am câștigat trofeul. Dar patru... E o performanță incredibilă. Este extrem de greu, pentru că în acele momente soarta partidei depinde de tine mai mult decât în minutele de joc propriu-zis. Presiunea e fantastică. Să-ți menții calmul și concentrarea e foarte greu. Ce a reușit Duckadam este prețuit în lumea portarilor.
Ce senzații are un portar care apără penalty într-o finală și echipa sa câștigă? Duckadam spunea, după finala din 1986, că „începe să se simtă ca un erou”. Acesta e sentimentul?
Cred că nici chiar cuvântul „erou” nu descrie exact ce a reușit el. A fost mai mult. A făcut diferența în acea partidă, a câștigat trofeul pentru echipa sa. Tot respectul pentru cum și-a menținut stăpânirea de sine. Colegii trebuie, și cred că așa s-a întâmplat, să-i fie recunoscători pentru câștigarea Ligii Campionilor.
În România, după finala din 1986, toți copiii care ieșeau în parc, la fotbal, voiau să stea în poartă, să fie Duckadam. Este acesta cel mai frumos omagiu pentru un portar?
Este cel mai frumos și bun lucru care se poate întâmpla. Să inspiri copiii să joace fotbal. Să-și dorească să fie Cruyff, Messi, Ronaldo sau portar ca Duckadam. E un omagiu perfect pentru statutul său legendar pe care și l-a câștigat în acea perioadă de timp și care-i va însoți numele întotdeauna.