Publicat:
15.10.2026, ora 06:30
Actualizat: 15.10.2026, ora 06:30
- În mijlocul cartierului Berceni, ascuns între case, blocuri și străzi înguste, unul dintre stadioanele cu istorie ale Capitalei pare încremenit în timp.
- E vorba despre Stadionul Rocar, locul în care s-a jucat fotbal de primă ligă și unde au evoluat nume importante ale fotbalului românesc, poartă astăzi urmele trecerii anilor.
GOLAZO.ro a trecut pe acolo și surprins imaginile unei arene îmbătrânite, pentru care a fost anunțat un proiect de modernizare de aproximativ 10 milioane de euro.
La un an și jumătate de la prezentarea planurilor, transformarea promisă nu se vede încă la fața locului.
Stadionul uitat al Bucureștiului!
În Berceni, printre casele înghesuite unele în altele, blocurile ridicate în ultimele decenii, dar și cele mai vechi, și străzile pe care mașinile abia își mai găsesc loc, există o bucată de București care pare să fi refuzat să țină pasul cu orașul. Și cu vremurile.
De sus, stadionul Rocar se distinge imediat. Un dreptunghi verde pătat, încadrat de tribune metalice, același cunoscute de microbiștii mai în etate, în mijlocul unei zone rezidențiale în care fiecare metru pătrat pare să conteze.
De jos, doar din dreptul porții principale sau dacă cunoști zona îți dai seama că acolo e un stadion.
Construit în 1960 pentru echipa Autobuzul, înființată șapte ani mai devreme sub tutela producătorului de autobuze Rocar, stadionul a traversat mai bine de șase decenii de istorie.
A prins fotbalul muncitoresc, anii de glorie ai echipei Rocar, meciurile din prima ligă și, în cele din urmă, dispariția clubului. Azi arena a rămas pe loc. Doar că timpul nu a avut deloc grijă de ea.
Rugina a pus stăpânire pe tribune
Privit de aproape stadionul își dezvăluie toate problemele. Tribunele metalice care în trecut puteau găzdui aproximativ 15.000 de spectatori sunt măcinate de rugină. Structurile de susținere, balustradele și scările de acces poartă urmele anilor, iar pe alocuri vegetația a început să se strecoare printre elementele construcției.
Scaunele albastre, galbene și albe ale tribunei oficiale încă mai păstrează culorile unei alte epoci. Unele sunt decolorate, altele murdare, iar în spatele lor se ridică o clădire cu pereți îmbătrâniți și un acoperiș metalic pe care rugina a lăsat urme evidente.
Deasupra locurilor în care altădată se așezau spectatorii, tabla acoperișului și structura metalică spun, poate, cel mai bine povestea acestui stadion.
Nici suprafața de joc nu arată mai bine. Gazonul natural este neuniform, cu porțiuni întinse de iarbă îngălbenită și petice de pământ vizibile. Din imaginile de sus terenul pare o suprafață alcătuită din mai multe nuanțe de verde și maro, departe de aspectul unui gazon destinat fotbalului de performanță. Nici nu sunt bani pentru așa ceva spun cei ce cunosc zona și situația de acolo.
Aspectul denivelat al suprafeței e sugerat de zonele degradate, deși diferențele de nivel nu pot fi stabilite cu precizie doar din fotografii.
Băncile de rezerve sunt și ele o imagine a trecutului: o construcție simplă, cu scaune albe și vișinii, protejate de un acoperiș vechi, în fața unor gradene metalice puternic afectate de trecerea timpului.
De sus sau de jos, concluzia e identică: un stadion uitat
Stadionul Rocar nu e o arenă izolată la marginea orașului. E prins aproape complet între locuințele cartierului Berceni. Case cu acoperișuri roșii, construcții noi, blocuri și străzi asfaltate înconjoară baza sportivă din toate direcțiile.
Contrastul e evident mai ales în imaginile surprinse de la înălțime. În jurul stadionului, cartierul s-a schimbat, au apărut locuințe moderne, panouri fotovoltaice pe acoperișuri și străzi reamenajate. În interiorul bazei tribunele și clădirile au rămas aproape captive într-o altă perioadă.
La exterior una dintre tribune este mărginită de un șir de porți metalice vechi, ce par a fi garaje sau locuri de depozitare, vopsite în roșu, cu suprafețe ruginite și inscripții graffiti. Deasupra lor se întinde structura îmbătrânită a gradenei, cu balustrade și panouri metalice afectate de coroziune.
Într-un alt colț al bazei se află o clădire mică, cu acoperiș puternic ruginit, lângă care sunt vizibile instalații, cabluri și suprafețe degradate. Nici aici nu există indicii vizibile ale unui șantier de amploare.
Singurele suprafețe care contrastează cu gazonul îmbătrânit sunt terenurile sintetice de dimensiuni reduse, amenajate lângă una dintre tribune. Păstrează un verde mult mai intens decât terenul principal și sunt delimitate de garduri și plase de protecție. Par totuși și ele destul de tocite, uzate.
10 milioane de euro pentru un nou complex sportiv. Un an și jumătate mai târziu, proiectul nu se vede pe teren
În urmă cu aproximativ un an și jumătate, Profit.ro anunța un proiect ambițios pentru transformarea completă a bazei sportive Rocar.
Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport (UNEFS), instituția care administrează complexul, înaintase autorităților un proiect care prevedea demolarea majorității construcțiilor existente și amenajarea unui complex sportiv modern.
Investiția estimată era de aproximativ 10 milioane de euro, o sumă comparabilă cu cea investită în Berceni Arena, patinoarul construit în același sector al Capitalei.
Planurile prevedeau înlocuirea vechiului teren de fotbal cu unul nou, cu gazon natural, având dimensiunile de 95x45 de metri. Lângă acesta urma să fie amenajată o pistă de atletism pentru antrenament, cu patru culoare din tartan și groapă de nisip.
Proiectul era însă mult mai amplu. Universitatea propunea construirea unor facilități pentru mai multe discipline sportive, inclusiv o sală de gimnastică, una de judo, terenuri de tenis și baschet, dar și un bazin didactic de înot cu o capacitate de 30 de persoane.
Căminul studențesc existent urma să fie păstrat, reabilitat și extins cu două corpuri noi. Capacitatea de cazare ar fi crescut de la 22 la 54 de locuri, iar complexul ar fi inclus șase săli de curs, fiecare cu o capacitate de 30 de persoane, și spații administrative.
Numai că, la un an și jumătate de la prezentarea acestor planuri, imaginile surprinse de GOLAZO.ro nu indică începerea lucrărilor de transformare. Tribunele sunt în continuare la locul lor, terenul vechi nu a fost desființat, iar construcțiile care ar urma să dispară încă domină baza sportivă.
O bază de 17.405 metri pătrați închisă publicului
Baza sportivă Rocar ocupă o suprafață de 17.405 metri pătrați și se află în proprietatea statului român. Din 2003, complexul este administrat de UNEFS, în baza unui drept de administrare acordat de Ministerul Educației și Cercetării.
În prezent, arena este destinată activităților de pregătire ale studenților universității, fără acces public general, potrivit informațiilor prezentate odată cu proiectul de modernizare.
Pe lângă terenul principal de fotbal, baza dispune de două terenuri sintetice de minifotbal, teren de tenis, vestiare, cabinet medical, centru de recuperare, sală de forță, mini-cantină, spații de cazare și administrative.
E practic o suprafață sportivă importantă, aflată într-un cartier dens populat al Bucureștiului. Un loc cu potențial pentru activități sportive și educaționale, dar ale cărui construcții principale arată, în imaginile actuale, cât de necesară a devenit modernizarea.
De la Autobuzul la Rocar și povestea echipei care a ajuns în prima ligă și a jucat o finală de Cupă
Istoria stadionului începe în 1960, când arena a fost construită pentru Autobuzul București, echipa înființată în 1953 și legată de uzina de autobuze din Capitală.
Clubul a devenit ulterior cunoscut sub numele de Rocar București și a cunoscut cea mai importantă perioadă a existenței sale la sfârșitul anilor '90 și începutul anilor 2000.
Formația galben-albastră a evoluat două sezoane consecutive în prima ligă, între 1999 și 2001, și a reușit să ajungă până în finala Cupei României din 2001. A pierdut atunci cu 2-4 în fața lui Dinamo, dar performanța a rămas unul dintre momentele de referință ale clubului.
De-a lungul anilor, pe la Rocar au trecut nume importante ale fotbalului românesc: Lucian Bălan, Daniel Prodan, Iulian Filipescu, Cosmin Pașcovici, Victoraș Iacob, Dani Coman, Adrian Pitu, Romulus Buia, Bogdan Vrăjitoarea, Dan Alexa, Zoltan Ritli sau Giani Kiriță.
Pe banca tehnică s-au aflat antrenori precum Mihai Stoichiță, Aurel Țicleanu, Gigi Mulțescu și Dumitru Dumitriu. Tot la Rocar și-a început cariera de antrenor Marius Șumudică.
Clubul avea să dispară definitiv în 2009, lăsând în urmă amintirea unei echipe care a reușit, pentru o perioadă scurtă, să pună Berceniul pe harta fotbalului mare.
Au trecut 66 de ani de la construirea stadionului Rocar. Bucureștiul s-a extins, cartierul Berceni s-a transformat, iar în jurul vechii arene au apărut generații noi de clădiri și locuitori.
Stadionul a rămas însă aproape neschimbat în ceea ce privește structurile sale îmbătrânite. Cu tribune ruginite, un gazon peticit și clădiri care poartă urmele deceniilor, baza continuă să existe într-un peisaj urban care a evoluat în jurul ei.
Citește și
VIDEO: cele mai noi imagini din sport
