CRISTIAN GEAMBAȘU Consumismul în sport

• Am încheiat un an plin de evenimente, a început un altul care se anunță cel puțin la fel. Se joacă de Crăciun, de Revelion, tenisul se pregătește pentru Australian Open. Nu e timp  de pauză. Dar telecomanda și telefonul sunt în mâinile noastre

Novak Djokovic, singurul supraviețuitor al Big Three, Sfânta Treime a tenisului (Federer-Nadal-Djokovic), se pregătește pentru un nou sezon.

Nole are 37 de ani, 24 de titluri de Grand Slam în palmares, 428 de săptămâni în fruntea ierarhiei ATP (echivalentul a peste 8 ani de domnie), performanță atinsă de-a lungul carierei în 13 ani diferiți.

Acum, Nole se pregătește pentru al 25-lea trofeu de Grand Slam, pe care speră să îl câștige la Australian Open, turneul lui preferat, pe care și l-a mai adjudecat de 10 ori. Și putem săpa mult și bine prin statistici, enumerând recordurile marelui sârb.

Statistic vorbind, Nole este cel mai mare jucător de tenis al tuturor timpurilor. Poate că nu doar statistic, dar asta e o chestiune de gust. Lumea se află încă sub fascinația eleganței lui Roger sau a determinării lui Rafa.

Sceptrul și prinții

Ce poate fi mai frumos? Am fost contemporanii unei vârste de aur a tenisului, dar care va continua ca în povești, umbrită puțin de previzibila retragere a lui Nole. Că va fi anul acesta, că va fi în 2026, nu știm.

Ne consolează gândul că sceptrul regatului va fi disputat de prinții pretendenți la sceptru, unul spaniol, celălalt italian, care mai talentat (Carlito Alcaraz), care mai muncitor (Jannik Sinner).

Glorioasa caravană merge mai departe, așa după cum nici în tenisul feminin timpul nu s-a oprit în loc după retragerea Serenei Williams.

Bubuie și acolo mingile peste fileu de zici că mănâncă jar fetele. Iga Swiatek, Aryna Sabalenka și Coco Gauff își dispută supremația ca niște amazoane moderne în ceea ce poate deveni un Big Three al tenisului fetelor. 

Atunci când surogatul bate originalul

Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea lor. A mea contează puțin spre deloc. Dincolo de frumusețe și emoție veritabilă, în sportul de astăzi, nu doar în tenis, găsești însă la tot pasul marfă contrafăcută vândută la suprapreț.

Neprevăzutul și spontanul au devenit marfă prohibită. Pentru că lumea vrea să fie mințită frumos, cu talent, pentru că oamenii au nevoie de eroi, de ființe invincibile, de supraoameni care nu obosesc nici nu mai contează că surogatul substituie originalul.

Contaminarea, cuvântul magic

Pe cine interesează că Sinner și Swiatek s-au dopat, fiind făcuți scăpați apoi exact de organizațiile care au menirea să păstreze sportul curat?

Agenția Mondială Antidoping (WADA), Agenția de Integritate (ITIA) au înghițit fără apă pilula servită de apărările sportivilor. Contaminarea. Faci un masaj, îți intră clostebolul (un steroid anabolizant) în sânge. Cazul lui Sinner.

Cumperi melatonină din farmacie pe post de supliment și te trezești pozitiv la trimetazidină, substanță interzisă folosită glorios de înotătorii chinezi înainte de JO de la Tokyo. Cazul Igăi, fost lider mondial și triplă campioană de la Roland Garros. Cine crede lucrurile astea?

Alergătorul de la Marathon

Cine trebuie, așa cum am spus deja. Cine nu le crede? Vreun rebel ca Nick Kyrgios, pe care sistemul nu îl ia în serios. Sau câțiva ziariști care au impresia că sportul curat s-a oprit acum 2.500 de ani cu Fidipide, alergătorul de la Marathon, care potrivit legendei și-a dat sufletul după ce a alergase 42 de kilometri ca să vestească victoria grecilor în fața perșilor. Astăzi, Fidipide făcea o frecție cu unguentul lui Jannik și mai alerga 100 de kilometri.

Arenele pline spun o poveste

Audiențele evenimentelor sportive contrazic peisajul neliniștitor pe care tocmai l-am descris. Încă o dată, lumea nu dorește să se cufunde în depresii chiar și atunci când merge la stadion sau vede un meci la televizor. Prevalează apetitul pentru divertisment.

Marile arene gem de oameni acum la început de an, așa cum au gemut și pe final de an. La TV poți vedea acum nu doar Champions League, ci și meciuri din ligile inferioare ale marilor națiuni fotbalistice. Meciuri de cupă cu echipe din diviziile regionale.

Un pic de abstinență?

Deocamdată, supraexpunerea nu acționează ca o indigestie. De sărbători, și dacă mâncăm peste măsură, sunăm la 112, vine ambulanța, ne face o spălătură stomacală și o luăm de la capăt.

Capul cred că funcționează la fel, nu își dă seama când e prea mult. Până la urmă, e o problemă de opțiune, de priorități. Un pic de abstinență nu strică, simți altfel gustul mâncării. Al unui meci mare.

De ce nu, poate ar fi nevoie să existe și nutriționiști ai consumului de sport. Mai ales de fotbal. Cât și ce dimineața, cât și cum la prânz, dar mai ales seara, la ore de Champions League.

Un Real-Liverpool care se termină după miezul nopții nu prea seamănă cu o cină cu o salată de rucola stropită cu cei verde de Ceylon.

P.S. Novak Djokovic tocmai a fost învins în 2 seturi de americanul Reilly Opelka, numărul 293 ATP!, în optimile de finală ale turneului de la Brisbane. O surpriză uriașă, care spune ceva despre previzibila retragere a marelui sârb.