- În 2009, Urziceniul trăia un miracol: devenea campioana României și scria o poveste de Champions League născută într-un orășel mic din Bărăgan.
- Astăzi, stadionul care vibra la golurile lui Rusescu sau Varga e doar o umbră, cu scaune pătate, buruieni crescute printre tribune și tăcerea ruptă de câțiva porumbei sau de meciurile echipe FC Urziceni, o formație mediocră de Liga 4.
- Între gloria europeană și uitarea de acum s-a născut o poveste amară, dar plină de simboluri. Imagini și detalii surprinse de GOLAZO.ro la Urziceni, la 16 ani de la una dintre cele mai mari surprize din fotbalul românesc.
În vara lui 2009, stadionul din Urziceni vibra. Tribunele pline ochi, echipa lui Dan Petrescu câștiga titlul de campioană a României, iar peste doar câteva luni numele Unirii Urziceni avea să răsune în Europa, pe marile arene din Champions League.
Era povestea incredibilă a unui orășel din Câmpia Bărăganului, cu doar vreo 20.000 de locuitori, care reușise să scrie istorie în fotbalul românesc. Să apară apăsat pe harta României și să nască curiozitatea Europei. Cine e această echipă?
Din lumina Europei în întunericul uitării
Astăzi, același stadion pare mai degrabă un muzeu al uitării. Din imaginile actuale, locul care cândva fremăta de entuziasm poartă urmele timpului și ale nepăsării. În tribune, scaunele albastre și albe, numerotate odinioară cu grijă, sunt acum decolorate, multe dintre ele pătate și acoperite de mucegai sau rugină.
Printre ele răsar buruieni și flori sălbatice, simbol al trecerii timpului și abandonului.
Gardurile și structurile metalice sunt ruginite sau cu vopseaua scorojită. Pe ici-colo se arată fragilitatea unui loc care a cunoscut gloria.
Tribuna oficială, vopsită și îngrijită strident cândva, e acum doar relicva care amintește de o altă epocă. Cea a lui Dumitru Bucșaru, Dan Petrescu, George Galamaz, Raul Rusescu, Dacian Varga, Pablo Brandan și mulți alții.
Acoperișurile scorojite și pereții cojiți dau senzația unei infrastructuri abandonate, departe de standardele europene în care Unirea a jucat contra lui Rangers, Stuttgart sau Sevilla. Ce-i drept, atunci echipa abandonase casa pentru a veni la București, în Ghencea.
De la campioana României la un teren comunal
Deși încă se mai joacă fotbal pe el, gazonul arată modest, cu petice uscate și improvizații de irigare. Porțile par fragile, iar împrejurimile terenului sunt marcate de praf și pământ, mai degrabă amintind de un teren comunal decât de campioana României din 2009. Mai degrabă un fost stadion transformat din când în când și în depozit.
Peisajul e doar o umbră palidă a ceea ce a fost, fără ca Urziceniul să fi avut vreodată vreun mare și ultramodern stadion. Totuși, ceea ce întâlnești azi acolo e departe și de ceea ce a fost în urmă cu 15 ani.
De la Dan Petrescu la Răzvan Farmache
Dacă atunci, pe bancă, „Super Dan” făcea minuni, azi echipa locală se află în Liga a 4-a - Ialomița, în mijlocul clasamentului, o formație de amatori. Antrenor-jucător este Răzvan Farmache, fost fotbalist la Sportul Studențesc sau Farul, ajuns acum aproape de 47 de ani, care încearcă să țină vie flacăra fotbalului în Urziceni.
Contrastul este dureros. În 2009, Unirea cucerea titlul și scria o poveste europeană incredibilă, fiind poreclită „Chelsea de Ialomița” datorită lui Petrescu și organizării surprinzătoare.
Acum, echipa joacă meciuri anonime prin satele din județ, iar stadionul arată ca un loc părăsit. Iar de la titlul din 2009 și meciuri cu granzi ai Europei, azi arena mai e vizitată doar de cluburi precum FC Rovine, Înfrățirea Jilavele, Abatorul Slobozia, Real Cosămbești sau Stăruința Broșteni.
În timp ce echipa se mai bucură doar la trofee locale nesemnificative, Cupa și Supercupa de la nivel județean.
Un stadion ca o fantomă a gloriei
Prezentul e crunt la Urziceni, iar în viitor e puțin probabil să se schimbe ceva: scaune goale, tribunele goale, stadionul pustiu, doar câțiva porumbei își mai fac veacul pe gazonul unde odinioară fluierul arbitrului dădea startul unor partide decisive pentru campionatul României, cu Dinamo, Steaua sau Rapid. Mai e și un domn ce se îngrijește ca suprafața să mai poată fi folosită măcar la nivel de amatori.
În 2009, Urziceniul a trăit un miracol. În 2025, trăiește doar nostalgia acelui miracol. Stadionul și echipa au devenit istorie, în urma lor român poveștile.
Campioana României de altădată mai adună gloria doar la nivel de județ, iar fotbalul nu mai e azi de performanță ci mai degrabă un motiv de mișcare în aer liber. Traseul crunt al unei foste campioane, Unirea Urziceni.