Publicat:
19.02.2026, ora 23:01
Actualizat: 19.02.2026, ora 23:01
- Victor Osimhen, 27 de ani, e printre golgheterii lumii. Vârful nigerian al lui Galatasaray, campionul și golgheterul Serie A în 2023, la Napoli, a avut însă o copilărie cumplită, plină de obstacole. A crescut cu sufletul marcat de durere.
Victor Osimhen este în ultimii ani unul dintre cei mai buni atacanți ai lumii.
Nigerianul a fost jucătorul african numărul unu în 2023, când a cucerit titlul de campion cu Napoli, și a reușit eventul campionat-cupă cu Galatasaray în 2025.
A fost golgheterul Serie A, a fost cel mai prolific și în Super Lig, este vicecăpitanul naționalei Nigeriei și al doilea marcator all-time al „vulturilor verzi”, foarte aproape de a fi primul.
Osimhen: „Cea mai mare groapă de gunoi a Africii era curtea mea”
La 27 de ani, și-a spus povestea pe site-ul The Players' Tribune. Emoționantă. Ce a trăit e răvășitor. A îndurat mult în copilărie, a suferit și mai mult. A crescut cu sufletul marcat de durere.
De la primele cuvinte, te copleșește.
„Nimeni nu ar fi trebuit să-mi știe numele. Faptul că citești asta este dovada harului lui Dumnezeu.
Mama a murit când aveam doi, trei ani. Nu-mi amintesc decât cum mă ținea în brațe.
Eu, cei șase frați și tatăl meu locuiam în garsonieră într-o mahala din Lagos. Cartierul se numea Olusosun, poate ați auzit de el. E chiar lângă cea mai mare groapă de gunoi a Africii”, a scris Osimhen.
Se spune că 10.000 de tone de gunoi sunt aruncate acolo în fiecare zi. Deșeuri chimice. Televizoare stricate. Tot ce vă puteți imagina. Acolo era curtea mea. Victor Osimhen, vârful lui Galatasaray
Ghete de la groapa de gunoi: o Nike ruptă 42, o Puma 42,5. „Le împărțeam toți”
Acolo, în „cea mai mare groapă de gunoi a Africii”, își găsea ghete de fotbal când era copil și, mai târziu, în primii ani ai adolescenței.
„Eu și prietenii mei mergeam la groapa de gunoi și începeam să căutăm.
- «Hei, am găsit o gheată Nike ruptă! Piciorul stâng! Mărimea 8 (n.r. 42 în Europa)!».
După o oră:
- «Hei, am găsit o Puma! Piciorul drept! 9 (42,5)!»
O zi norocoasă. Aveam o pereche de ghete pe care le puteam împărți toți”.
„M-am așezat lângă o mocirlă și am început să plâng”
El și familia lui trăiau în condiții înfiorătoare. „Când eram mic, tata era șofer. După ce mama a murit, și-a pierdut slujba și spăla vase în bucătăria unei secții de poliție. Nu câștiga suficient pentru a plăti chiria.
Într-o noapte, când aveam vreo 12 ani, proprietarul își pierduse răbdarea și ne-a tăiat curentul. Noi toți într-o cameră în beznă. Am ieșit afară, m-am așezat lângă o mocirlă, literalmente, o mocirlă, și am început să plâng”.
Am privit spre cer și l-am întrebat pe Dumnezeu: «Ce viață e asta pentru un copil?». Victor Osimhen
Osimhen: „Puneam un bax cu 12 sticle pe cap și fugeam să prind semaforul pe verde”
Renunțase la fotbal în încercarea de a găsi ceva de muncă. Făcea orice.
De exemplu, vindea apă pe stradă. Surorile lui vindeau portocale.
„Pentru că traficul din Lagos e atât de aglomerat, poți sta la marginea drumului și alergi printre mașini cu mâncare și apă ca să faci bani.
Eram foarte rapid, așa că eram bun să vând apă. Puneam un bax cu 12 sticle pe cap și așteptam să mă claxoneze cineva. Apoi fugeam la mașină să prind semaforul pe verde”.
Mă gândeam: «Voi fi cel mai rapid copil pe care l-au văzut vreodată». Chiar mi-a plăcut. Era ca un antrenament. Victor Osimhen
Osimhen, fără acoperiș. Accepta orice slujbă: „Muncă murdară, frate!”
Altă perioadă grea. La un moment dat, nu mai aveau nici măcar acoperiș deasupra capului.
„Acoperișul era pe punctul de a se prăbuși. Proprietarul ne-a promis: «OK, îl voi repara, nu vă îngrijorați!».
A trimis niște oameni, au scos o jumătate de acoperiș și nu s-au mai întors niciodată”.
În acele vremuri, accepta orice muncă. „Chiar dacă mă sunai la ora două dimineața pentru o slujbă, răspundeam.
Am făcut și lucrări la puțuri de drenaj. Știți ce e aia? Nu e foarte comun în Europa. Dar în Africa, e ca o fântână seacă pe care o sapi.
Cineva trebuie să coboare în fântână cu o scară. Altul stă sus, el e «tipul de pază». Se uită în gaura întunecată și strigă: «E totul bine acolo jos, frate?». Eu nu eram «tipul de pază». Eram celălalt. Muncă murdară, frate! Victor Osimhen, vârful lui Galatasaray
„Aș fi fost și astăzi, probabil, pe fundul unei fântâni”
A dat multe probe în fotbal la juniori, a alergat și a suferit, pentru că a fost deseori respins.
La o selecție, a marcat două goluri în 15 minute, apoi i s-a spus să plece. Era convins că fusese refuzat încă o dată.
Dar doctorul echipei a trimis niște copii după el, să-l cheme înapoi. El observase că, în mulțimea de copii testați, Victor marcase două goluri într-un sfert de oră și i-a zis antrenorului.
Dacă doctorul nu ar fi făcut acel gest, n-aș fi astăzi fotbalist. Aș fi fost probabil pe fundul unei fântâni. Victor Osimhen
Campion mondial U17. Deasupra lumii, la 16 ani
Viața lui s-a schimbat total. Un an mai târziu, juca la Mondialul U17 cu naționala de juniori a Nigeriei.
A fost deasupra tuturor, marcând în fiecare dintre cele șapte meciuri, inclusiv în finală, 2-0 cu Mali.
Nu împlinise încă 17 ani și era campion al lumii.
„Actualizare. Încă sărac. Actualizare… Și cifra s-a schimbat. Un milion”
În 2017, semna cu Wolfsburg: „Rugăciunile au avut efect. Am fost binecuvântat cu mai mulți bani decât aș fi putut visa vreodată.
Îmi amintesc că actualizam constant aplicația bancară pe telefon. Actualizare. Încă sărac. Actualizare. Încă sărac. Actualizare… și cifra s-a schimbat. A crescut. Nu părea reală. Am înnebunit. Săream ca un nebun”.
Cu doi ani în urmă, vindeam apă cu 10 cenți sticla. Acum văd un milion pe ecranul telefonului. Visez? Actualizare, actualizare, actualizare. Victor Osimhen
A văzut că era totul real: „Am îngenuncheat și i-am mulțumit lui Dumnezeu”.
Citește și
