Publicat:
19.02.2026, ora 10:04
Actualizat: 19.02.2026, ora 10:04
- Richard Fitzpatrick scoate din nou la lumină cum își dopa Helenio Herrera jucătorii la Inter Milano în anii ‘60, când nerazzurrii au cucerit două Cupe ale Campionilor Europeni.
- Sandro Mazzola, simbolul marelui Inter al acelor vremuri, a povestit ce pastile le dădea antrenorul. Fratele său mai mic, Ferruccio, a fost primul care a dezvăluit sistemul de dopaj al lui Herrera.
- Cum folosea HH juniorii drept „cobai”, ce efect aveau „micile pastile albe”, care erau jucătorii „curați” și cum păcăleau atunci controalele doping.
Helenio Herrera a fost considerat unul dintre marii antrenori ai secolului trecut.
Argentinianul naturalizat francez, inventatorul blocului defensiv catenaccio, a cucerit titluri în Spania și Italia cu Atletico Madrid (1950, 1951), Barcelona (1959, 1960) și Inter Milano (1963, 1965, 1966).
Herrera și marele Inter al lui Mazzola, Suarez și Facchetti
Anii săi de forță au fost la Inter, între 1960 și 1968, perioadă în care a câștigat succesiv două Cupe ale Campionilor Europeni:
- 3-1 în finala cu Real Madrid, în 1964.
- 1-0 în ultimul act cu Benfica, în 1965.
Sandro Mazzola era simbolul nerazzurrilor acelor vremuri, dar avea și alte legende în jurul lui. Luis Suarez, Mario Corso, Jair, Giacinto Facchetti și căpitanul Armando Picchi.
Acel antrenor atât de apreciat și acea echipă milaneză extraordinară aveau însă o față nevăzută. În spatele jocului și trofeelor, se ascundea secretul dopajului.
Amfetaminele lui Herrera, „Maestrul Artelor Întunecate”
Un jurnalist irlandez, Richard Fitzpatrick, a readus acest subiect la lumină în cartea sa, „HH: Helenio Herrera - Maestrul Artelor Întunecate al Fotbalului”.
The Guardian a prezentat un extras despre „micul spital echipat pentru dopaj” al faimosului antrenor.
Ce le dădea Herrera jucătorilor, cum se păcăleau testele doping și cum reușeau Mazzola și alți colegi să nu ia „micile pastile albe”.
Amfetaminele, incluse la categoria drogurilor de mare risc, stimulent ce înlătură temporar somnul și generează energie. Dar și cu o mulțime de efecte adverse periculoase.
Mazzola: „Le puneam sub limbă, prefăcându-mă”. Dovada: era dexamfetamină
Chiar Mazzola, 83 de ani astăzi, i-a mărturisit lui Fitzpatrick:
„În stafful lui Herrera era un maseur care-mi era prieten apropiat. Mi-a spus totul. Mi-a recomandat să nu iau acele «pastile», dar nu puteam fi văzut de Herrera că nu le luam. Le puneam sub limbă, prefăcându-mă”.
Fostul atacant a povestit că „maseurul îți dădea tabletele, însă Herrera era acolo, să se asigure că le iau toți jucătorii”.
Stăteam cu pastila sub limbă fără să fac nimic. Cum pleca, o puneam într-una din ghetele mele. Întotdeauna aveam patru perechi de ghete la mine, pentru orice tip de teren. Duceam toate pastilele acasă Sandro Mazzola, legendă a Interului
Și-a amintit că „obișnuiam să merg la alt maseur, în Como, Ferrario, care mă ajutase să scap în trecut de o problemă musculară. Am continuat să-l văd pentru masaje.
Odată, aveam pastilele la mine. L-am întrebat: «Le poți verifica, te rog? Vreau să știu ce conțin. Poate că nu e nimic»”.
După o săptămână, Ferrario m-a căutat: «Slavă Domnului că nu le-ai luat. E Simpamină. Ai fi putut leșina în timp ce alergai. Are efecte secundare foarte puternice, e periculoasă». De atunci, nu am mai luat nimic altceva Sandro Mazzola, fost mare jucător italian
Simpamina era numele dexamfetaminei (stimulent al sistemului nervos central), vândută în Italia anilor ‘60.
Efectele „pastilelor” lui Herrera: „Se cățăra pe pereții vestiarului”
Fitzpatrick scrie că Herrera folosea drept „cobai” jucătorii de la echipa de tineret pentru experimentele cu droguri.
Totul a fost dezvăluit prima oară de Ferruccio Mazzola, fratele mai mic al lui Sandro, care lucra în acele vremuri la centrul de juniori al clubului.
Ferruccio a scris și el despre „micile pastile albe” în biografia sa. „Pot descrie efectul”. Le-a testat.
Tot corpul îmi tremura. Arătam ca un epileptic. Eram speriat. Efectul a durat zile întregi și a fost urmat de o oboseală bruscă, teribilă Ferruccio, fratele lui Sandro Mazzola
Ferruccio susținea că mulți membri ai formației de seniori le aruncau. Sfătuiți de aceștia, și unii juniori făceau același lucru. „Doar că Herrera nu se lăsa ușor păcălit. Le dizolva în cafea sau în suc”.
Dintre juniori, Pierluigi Gambogi și Marcello Giusti au înghițit pastilele. „Erau ca niște bombe. Îți dădeau un impuls puternic”, a afirmat Gambogi. Fitzpatrick evidențiază ce i s-a întâmplat lui Giusti.
Se cățăra pe pereții vestiarului și saliva ca un câine turbat. Se purta atât de ciudat încât colegii au crezut că glumește Richard Fitzpatrick, jurnalist irlandez
Egidio Morbello, care a evoluat la Inter între 1960 și 1963, zicea simplu: „Herrera ne încuraja să luăm amfetaminele”.
Cum păcăleau controlul: „Presai un pic și urina «curată» umplea flaconul antidoping”
Franco Zaglio, patru sezoane la nerazzurri, 1960-1964, i-a povestit lui Fitzpatrick că „existau o mie de moduri de a scăpa nepedepsiți la testele doping”, introduse de federația italiană în 1961-1962.
De obicei, trimiteau un jucător „curat”, care nu luase amfetamine. Rezervele folosite rar erau „curate”.
Fitzpatrick a inclus în cartea sa și dezvăluirea lui Carlo Petrini, ex-atacant la Genoa și Milan în anii ‘60.
Ce făcea Genoa: „Înainte de meci, urina «curată» a unor jucători aflați pe bancă era pusă în cinci fiole.
Maseurul ascundea fiolele într-un buzunar dublu din interiorul halatelor noastre de baie, capătul ieșind printr-o fantă a halatului.
Era suficient să presezi un pic și urina «curată» umplea flaconul antidoping. Ușor, pentru că nu exista niciun control în camera antidoping”.
Fratele lui Mazzola: „Dacă aș fi vrut să rănesc Inter, aș fi vorbit despre trucarea meciurilor”
Ferruccio Mazzola a ajuns la tribunal cu Inter Milano, când și-a lansat autobiografia (2004) ce includea și dezvăluirile despre dopajul lui Herrera în deceniul în care echipa a cucerit două Cupe ale Campionilor.
Clubul l-a dat în judecată în 2005, pentru calomnie, au fost chemate în instață vedetele acelei perioade, scrie Fitzpatrick, potrivit The Guardian.
Dar avocații lui Inter nu au putut demonstra că probele prezentate în carte de Ferruccio erau false. Judecătorul a respins acuzațiile și a închis cazul.
Ferruccio Mazzola, care s-a stins din viață în 2013, era convins că sistemul de dopaj nu era folosit doar de Inter.
Odată scăpat de proces, el a întors și mai mult cuțitul în rana Herrera:
„Dacă aș fi vrut să rănesc Inter în carte, aș fi vorbit despre trucarea meciurilor și despre arbitrii mituiți, mai ales în partidele de cupă”.
Citește și
