Publicat:
06.01.2026, ora 15:35
Actualizat: 06.01.2026, ora 15:40
- Bogdan Țîru este unul dintre primii fotbaliști pe care Gică Hagi i-a avut la Academie de la început de drum
- Fundașul ajuns la 30 de ani vorbește despre cum e să crești într-un sistem construit pentru performanță.
- * "Dream big: fotbal, adolescență și educație" powered by OMV Petrom este o serie editorială care pătrunde în lumea tinerilor de la Academia Hagi. Acolo unde nu doar fotbalul contează, ci tot ce se întâmplă în spatele lui: gânduri, frici, prietenii, examene, antrenamente, corpuri în transformare.
- Proiect comercial GOLAZO.ro X Academia Gheorghe Hagi
Bogdan Țîru a intrat pe poarta Academiei Hagi în 2009, când proiectul abia prindea contur, și a devenit parte a primei generații care a pus bazele modelului de formare imaginat de Gheorghe Hagi. A învățat acolo primele exerciții de coordonare, a descoperit ce înseamnă disciplina, munca, respectul și a fost martor direct la transformarea unui vis într-o academie care avea să schimbe fotbalul românesc.
Pentru el, Academia nu a fost doar locul unde s-a format ca fotbalist, ci mediul în care a crescut, și-a modelat mentalitatea, și-a înțeles potențialul și a primit șansa de a ajunge în fotbalul mare. A debutat pentru echipa de seniori, a trecut prin momente bune și dificile, și a învățat că perseverența, sacrificiile și caracterul sunt la fel de importante ca talentul.
Este povestea unui copil care a intrat timid în fotbalul de performanță și care, prin muncă și consecvență, a ajuns să își trăiască visul.
Bogdan, ești de la începutul acestei academii, din 2009 adică. Îți mai aduci aminte cum erau primele zile?
Îmi aduc aminte că prima ședință am avut-o la Iaki. Domnul Hagi, lângă care mai erau domnul Pavel Peniu și alți câțiva antrenori, ne-a spus ce vrea să facă și ne-a explicat conceptul. Apoi cred că am făcut niște antrenamente în balon la Iaki pentru că nu eram foarte mulți jucători și ulterior am plecat în Antalya. Asta era prin ianuarie - februarie 2009, adică acum 17 ani.
Ce te-a motivat și surprins plăcut pe lângă ideea că ești aproape de Hagi?
Cred că aici am învățat să fac coordonare pentru prima dată. Chiar dacă făceam fotbal la Constanța la un club privat, cum era atunci, nu făcusem genul acela de antrenamente, cu scărițe, de coordonare. Unii colegi râdeau de mine pentru că nu știam să mă coordonez bine. Mai era și pasul cu stângul. Acum copiii le fac la 6-7 ani mult mai ușor. Asta m-a impresionat. Chiar dacă aveam 14 ani, mi-am dat seama că atunci am început să cunosc fotbalul cu adevărat.
Cât crezi că te-a ajutat pe tine tot ce s-a întâmplat la Academia Hagi?
Foarte, foarte mult! Dacă nu eram aici, nu știu care era traiectoria mea sau cum se dezvolta fotbalul în Constanța ca să pot să ajung la un club de liga a II-a sau liga I. Academia și Viitorul, cum era atunci, mi-au dat o șansă să cresc și am o mentalitate bună, să prețuiesc ce am și pentru a da totul pentru a ajunge undeva. S-a dovedit cu timpul că a fost o alegere bună ca să mă ia. N-a fost selecție, am avut un antrenor în Constanța care a venit să ne ia și a spus să mergem cu el la academie să vedem cum este. Au urmat niște perioade de probe și evaluări și într-un final am rămas.
Pentru tine adolescența a însemnat Academia Hagi. Cum a fost acest parcurs?
Au fost multe școli schimbate pentru a face față programului. Au fost colegi noi mereu, lucruri noi de văzut. Nu am avut colegi cu care să-mi petrec timpul. Au fost întotdeauna cei din academie cu care am crescut. Pe Gabi Iancu îl știu din perioada aia. Am fost colegi și prieteni încă din 2009, amândoi am venit de la început.
Care a fost cea mai importantă lecție?
Să nu mă dau niciodată bătut. Au fost colegi poate mai talentați decât mine, poate mai buni în acea perioadă, n-am fost la nivelul lor. În timp ei n-au mai jucat fotbal, dar eu încă sunt aici.
Cât de mult te învață o astfel de academie să-ți gestionezi emoțiile, anxietățile, presiunea performanței?
În trecut nu cred că ne confruntam cu aceste probleme, de anxietăți. Ne bucuram foarte mult de fotbal, de noi, de prieteni. Acum totul s-a schimbat și în afară de fotbal mai sunt și alte lucruri extra, care poate nu te fac să fii sută la sută la antrenament. Atunci nu știam de telefoane, tablete, eram cu gândul la antrenament. Televizoarele de atunci nu erau așa performante, nici măcar nu era playstation. Aveam doar fotbal, școală, acasă și atât.
După câteva zile, domnul Hagi nu doar că ne știa deja pe nume, dar ne știa și calitățile, și defectele. Era un lucru mare de la o așa legendă să știe numele meu, un copil mic. M-a făcut să mă simt nu neapărat important, dar mi-a dat un zvâc Bogdan Țîru
Un cuvânt al unui om ca Gică Hagi contează. Te poate pune pe gânduri și a doua zi și a treia zi. Cât contează la juniori?
Contează mult. Dacă el crede în tine, înseamnă că el vede ceva. Apoi tu trebuie să te lupți cu tine ca să ajungi în timp la un nivel bun. Dacă el ți-a dat o șansă, asta înseamnă ceva.
Academia Hagi a fost definită printr-un stil de joc. Cât contează pentru un copil să facă ceea ce a făcut la junior duce mai departei și la seniori?
Contează, crescând într-un sistem de 4-3-3 automat mi-a fost ușor să mă integrez mai mult cu colegii când am făcut pasul la echipa mare. Sistemul era același și știa fiecare cum să se miște în teren. E ușor să te integrezi, dar mai departe ține de tine să evoluezi, cât îți dorești și cum vrei să fie ascensiunea ta.
Pentru tine cum a fost debutul?
La Turnu Severin, am jucat ultima etapă. Nu a fost prea bine pentru că am luat bătaie 4-3. După, în următorul sezon, am plecat la Voluntari în liga a III-a. Mi s-a spus apoi să merg la seniori pentru a juca mai mult și pot spune că a fost cel mai bun pas pentru mine.
Care e trofeul care are cea mai mare însemnătate la copii și juniori în perioada academiei?
Toate au fost importante! Am jucat un turneu la Constanța, care se numea Talent Cup, unde au fost Real Madrid, Inter și o echipă din Japonia. Atunci am luat primul loc și am fost cel mai bun fundaș. Ne-am dat seama atunci că putem lupta de la egal la egal cu orice echipă.
Una dintre cele mai mari bucurii pentru mine a fost debutul la națională, chiar dacă n-am rămas în circuit. Am rămas fericit și fiecare copil are un vis de a debuta la națională Bogdan Țîru
Cum te-a pregătit academia ca om în afara terenului?
Educația e foarte importantă. În afară de fotbal, e important să respecți oamenii din jurul tău, să spui ”bună ziua” cuiva. Asta s-a pierdut în ziua de azi. Și mai sunt și alte lucruri pe care le-am învățat în școală. în clasă eram doar nouă copii, din generația mea. Am învățat să fim aproape, să fim uniți. Să-ți respecți colegul și să-l ajuți când are nevoie. Au fost chestii de viață și de fotbal.
Ce sfat i-ai da acum copilului Bogdan Țîru dacă ar intra pe poarta academiei?
Să facă același lucru. Nu am niciun regret în tot ceea ce am făcut.
Cum se diferențiază un copil crescut la academia Hagi și unul de la un club mic de juniori care n-are aceste pretenții?
E grea întrebarea! Sunt multe condiții importante, începând cu alimentația. E foarte important pentru un copil la început să aibă trei mese pe zi. Contează mult odihna, terenul și antrenamentele foarte bune. Nu știu ce condiții au ceilalți, dar cele de aici sunt foarte bune pentru performanță.
Dacă Bogdan Țîru ar intra într-un vestiar de copii, care ar fi primele sfaturi pe care le-ar da legate de sacrificii, educație?
Să fie corecți cu ei. În afară de fotbal, normal că fiecare puști și adolescent își trăiește viața. Dar trebuie să fie conștient că fără sacrificiul de a pune fotbalul pe primul loc, nu cred că va ajunge undeva. Fiecare, în creierul lui, trebuie să pună fotbalul și sportul pe primul loc. Sportul te educă și te disciplinează și pe viitor îți poate aduce liniștea de care ai nevoie. Dacă ești disciplinat, respecți lumea, chiar dacă nu ajungi la un nivel bun, tot îți rămân valorile acestea în minte și te vor ajuta pe viitor.
Citește și
