Publicat:
28.12.2025, ora 19:30
Actualizat: 28.12.2025, ora 19:34
- Cum e pregătit fizic, cum e dezvoltat și cum se maturizează un tânăr fotbalist în Academia Hagi?
- Discuție cu unul dintre preparatorii fizici din Academia Hagi despre etapele pe care fiecare junior le urmează, atenția la detalii și principalii inamici din aceste vremuri în dezvoltarea unui copil.
* "Dream big: fotbal, adolescență și educație" powered by OMV Petrom este o serie editorială care pătrunde în lumea tinerilor de la Academia Hagi. Acolo unde nu doar fotbalul contează, ci tot ce se întâmplă în spatele lui: gânduri, frici, prietenii, examene, antrenamente, corpuri în transformare.
* Proiect comercial GOLAZO.ro X Academia Gheorghe Hagi
Seriozitatea pregătirii fizice este unul dintre pilonii pe care se construiește performanța la Academia Hagi. Dincolo de talent, drumul unui copil spre fotbalul mare este atent planificat, etapizat și adaptat fiecărei vârste.
Robert Pîslaru, preparator fizic al AGH, explică filosofia de lucru, de la primii pași făcuți din joacă până la rigorile aproape identice cu cele ale seniorilor dinainte de pragul majoratului.
„Totul începe în joacă”
Primul contact al copiilor cu pregătirea fizică este gândit astfel încât fotbalul să rămână o plăcere, nu o obligație. Accentul cade pe bucurie și pe atracția pentru joc, esențiale în formarea inițială.
„Procesul începe de așa natură încât să le placă. Totul este făcut în joacă, cel puțin în etapa de inițiere. Copiii trebuie să se bucure. De asta vin la fotbal. Vin să se joace și apoi trec în cealaltă etapă, la specializare”.
După această introducere relaxată, urmează o structurare clară a etapelor de dezvoltare, fiecare cu obiective precise și adaptate vârstei copilului:
„Mai întâi, avem etapa de 6-9 ani unde accentul se pune mult pe joc, coordonare, deprinderi motrice de bază. Apoi trecem la 10-12 ani, care e numită și perioada de aur a dezvoltării lor. Mai ales a înțelegerii și a percepției în ceea ce privește dezvoltarea fizică. După perioada de aur începe, la 13-14, ani o perioadă importantă și foarte grea. Este vârful accelerării de creștere a copiilor și trebuie să avem grijă cu periodizarea antrenamentului, scăzând volumul și intensitatea. Asta deoarece intervine un risc mare de accidentare pentru că un copil are o perioadă de 12-18 luni poate chiar și 24 în care se dezvoltă foarte rapid. Crește lungimea oaselor și trebuie să fim foarte atenți cu copiii. În această perioadă putem lucra doar zona CORE (n.r. mușchii abdomenului, ai spatelui și ai bazinului, care stabilizează coloana vertebrală) și partea de mobilitate”.
Tehnica alergării și tehnica de bază sunt etape pe care nu trebuie să le sară niciun sportiv. El trebuie creat ca un atlet. Trebuie să fie coordonat și disciplinat, altfel la seniorat ajunge un jucător incomplet Robert Pîslaru, preparator fizic al AGH
Când începe individualizarea pregătirii fizice
Un alt aspect esențial este individualizarea pregătirii, care nu apare prea devreme, ci doar atunci când dezvoltarea copilului o cere cu adevărat.
„Se recomandă ca de la 6-12 ani să nu se folosească această individualizare. Nu e chiar necesară. Poate doar 15 minute pentru fiecare acasă undeva în zona CORE și mobilitate. Apoi când vorbim de la 12-15, chiar 16 ani, se recomandă să se lucreze individual. De la 17 ani, asta este obligatoriu”.
Diferențele dintre copii nu țin doar de anul nașterii, ci mai ales de stadiul biologic, un detaliu care influențează decisiv modul de lucru.
„Există diferențe între vârsta cronologică și cea biologică. Se poate observa și cu ochiul liber. Copiii devin necoordonați și chiar robotici. Se poate vedea ușor că sunt mai moleșiți. Trebuie gestionată foarte bine partea de forță și trebuie create anumite grupe. Rămân cei care au trecut de PHV (n.r. Peak Height Velocity, momentul în care adolescentul crește cel mai mult în înălțime). Acolo putem lucra forță și viteză. În schimb, cu cei care sunt în acest vârf de creștere lucrăm cu foarte mare atenție pe ce calități motrice au ei.
La 17 ani, ca la seniori
Pe măsură ce jucătorii se apropie de finalul junioratului, antrenamentele capătă o intensitate și o structură apropiate de cele ale fotbalului mare, tocmai pentru a obișnui organismul cu rigorile seniorilor.
„Trecerea la seniori se face undeva la 17-18 ani. Au trecut de vârful de creștere, deci putem realiza cu ei câte două antrenamente de forță pe săptămână. Un antrenament pentru un copil de 17-18 ani e foarte apropiat de cel al seniorilor pentru a pregăti următoarea etapă și următorul pas”.
Graba și telefoanele, principalul inamic
În procesul zilnic de pregătire, apar și greșeli frecvente, mai ales legate de lipsa de răbdare a tinerilor sportivi.
„Cea mai frecventă greșeală? De cele mai multe ori, ei se grăbesc să termine. Ei sunt încântați de fotbalul pe teren, cumva abia așteaptă să iasă și să se bucure efectiv de joc. Trebuie să stai cu ei și să le explici și să le demonstrezi, asta e cel mai important. Doar prin demonstrație pot replica unu la unu o execuție corectă și eficientă.”
Pregătirea nu se oprește însă la terenul de antrenament, ci continuă printr-un stil de viață atent controlat, unde alimentația, somnul și disciplina joacă un rol major.
„Nutriția ocupă un loc foarte important la fel cum sunt și somnul și hidratarea. Apropo de tot ceea ce înseamnă jocurile video și ecranele care ne încurcă groaznic pentru că apar aceste probleme de reacție, care nu ni le dorim.
Apar probleme de concentrare din cauza telefoanelor. Cum combatem asta? Real, trebuie să fie niște reguli clare și stricte. E nevoie și de o comunicare clară cu părinții. Copiii își petrec mult timp și acasă, trebuie să-i convingem să folosească acest telefon maxim o oră pe zi. Toți suntem dependenți de acest ecran”.
Citește și
