Publicat:
27.03.2026, ora 08:20
Actualizat: 27.03.2026, ora 08:22
- O ratare a calificării pune lumina rece a responsabilității pe funcția de selecționer și acesta nu este scuzat de ideea că „atâtea resurse are fotbalul românesc”.
- În același timp, omul care deține demnitatea de președinte al fotbalului românesc, Răzvan Burleanu, trece netulburat printr-un nou eșec.
Câțiva jucători ai „naționalei” au mușcat la propriu din iarba amestecată cu noroi.
Nu acum, la Istanbul, ci pe 14 noiembrie 2001, când România pierdea în fața Sloveniei barajul pentru Mondialul din 2002.
Pe stadionul Ghencea arhiplin, cu 30.000 de oameni stupefiați, s-a lăsat greu liniștea.
Ne calificam de trei ori la rând
În echipă erau Contra, Dorinel Munteanu, Gică Popescu, Adi Ilie, Chivu și Mutu. Pe bancă, antrenor, Hagi. Cu atât mai dureroasă a fost ratarea.
Și, mai ales, nu eram obișnuiți. Era prima calificare ratată la un turneul final de Campionat Mondial, după trei participări succesive: 1990, 1994 și 1998. De fiecare dată, în conducerea FRF a fost Mircea Sandu. La turneul din 1990, a mers ca secretar general al Federației. La cele din ‘94 și ‘98, a fost președinte.
După barajul pierdut cu Slovenia, lui Mircea Sandu i s-a cerut demisia pe milioane de voci, deși echipa fusese la trei turnee finale de CM.
Astăzi, când Răzvan Burleanu își consolidează contraperformanța de „președinte fără niciun turneu final de Campionat Mondial”, aproape că nici nu se pune problema responsabilității șefului FRF.
Președinte la FRF sau președinte în Excel?
Va pleca, desigur, Mircea Lucescu. Dar dacă zicerea „n-are cu cine să se califice, atât poate fotbalul românesc” i se aplică antrenorului, cum de am ajuns imuni când e vorba să ne gândim și la sarcina președintelui acestui fotbal?
E ca și cum a fi președinte nu mai are nicio legătură cu performanța sportivă, ci doar cu indicatorii financiari.
Dar Răzvan Burleanu nu a candidat pentru poziția de președinte al Excel-ului în care e pus bugetul FRF. Sau exact pentru asta a candidat?
Ratarea calificării României vine într-un moment în care apare tot mai clar erdoganizarea fotbalului nostru. Burleanu se va realege ori de câte ori va candida. Nimeni nu-l concurează în mod real și electoratul s-a obișnuit cu ce avem.
Momentul lui Hagi de la Istanbul
În acest timp, gloria se manifestă în jurul nostru, dar nu în curtea noastră. E ca în imaginile memorabile transmise de la Istanbul de către colegii mei de la GOLAZO.ro.
Firesc pentru un președinte de țară, Recep Tayyip Erdogan a venit la meci cu o limuzină blindată, în timp ce Gică Hagi a făcut drumul spre stadion pe jos, în uralele mulțimii. Aceasta este manifestarea excelenței la nivel global.
Din păcate pentru fotbalul nostru, FRF nu reușește să puncteze peste categoria din care facem parte.
Iar Răzvan Burleanu pare mai degrabă pasionat de propriul proiect de a se stabiliza în structurile UEFA și FIFA decât de a aduce cu adevărat strălucire fotbalului și performanță suporterilor și jucătorilor.
Războaie și incertitudini peste tot, dar și o siguranță
La FIFA, Burleanu a fost reales în Consiliu până în 2029. Cad bombe peste tot. Nimeni nu știe care va fi harta lumii sau prețul benzinei peste două luni de acum înainte.
Dar Răzvan Burleanu știe cam care vor fi funcțiile sale până cel puțin în 2029.
Sigur, o condiție există. E nevoie ca el să fie președinte al FRF ca să poată continua la FIFA. Dacă un lider se uită pe geam la victorii și în oglindă la eșecuri, în cazul lui Burleanu e mai simplu: important e doar să țină ochii strâns închiși până trece șocul.
