- Sună straniu, aproape suprarealist, dar e adevărat: Pentru prima oară, „echipa națională” are șansa ca, printr-un lider al galeriei sale, să concureze pentru cea mai înaltă poziție în statul român.
Peste o lună vom vota și, în mai puțin de două luni, România va avea un nou președinte. Sunt mari șanse ca, în turul II, în meciul decisiv, „echipa națională” să aibă un combatant. Nu dintre jucători, ci din rândul galeriei.
Țopescu președinte
La începutul anilor 90, mulțimea scanda „Țopescu președinte!”. Cunoscutul comentator fusese scos de pe post după izbucnirea de la JO de la Moscova, când reclamase că rușii o dezavantajaseră pe Nadia.
Mai apoi, Țopescu deranjase după ce pledase LIVE pentru transferul fotbaliștilor români în străinătate. Popularitatea lui era dublată de mitul disidentului de la microfon. Dar Țopescu nici măcar nu a candidat.
Hagi președinte
Mai apoi, pe valul performanțelor Generației de Aur, oamenii din stradă au cerut „Hagi președinte!”. Însă și acest slogan era, mai degrabă, o solidarizare cu valoarea uriașă a fotbaliștilor noștri decât o mișcare de contestare în bloc a politicienilor.
Astăzi, George Simion, un fost lider de galerie al echipei naționale, a ajuns să conducă al doilea partid al României și să fie favoritul pentru a accede în turul II al prezidențialelor în urma unui val de nemulțumire față de opțiunile de guvernare existente. Conducerea ineficientă a partidelor a fost percepută ca o cauză a eșecului în societatea românească, în general.


Simion președinte?
Fostul șef de galerie se află în fața unui test important pentru el, pentru electorat, dar și pentru domeniul care l-a propulsat în politică: fotbalul.
Președintele AUR are trăsăturile unui lider de tribună. Știe să coboare două rânduri mai jos și să discute cu oamenii. E singurul șef de partid căruia simpatizanții îi spun pe numele mic, „George”. Exersează energia organizatorului și, în același timp, nu-i lipsește fair-play-ul ca să admită când echipa lui joacă prost.
În același timp, are defectele micului dictator de gradenă. Simion se umflă în pene și crede că el i-a făcut pe colegii din AUR parlamentari, lucru pe care unii din partid i-l reproșează, pe bună dreptate.
Acum, caută voturi. El nu are cum să recunoască faptul că nu l-a îndrăgit și nici măcar nu l-a înțeles pe Călin Georgescu. Pentru că Simion știe că Georgescu nu vrea să câștige campionatul, ci are în plan să desființeze fotbalul.
Dar Simion ce vrea? Cum se va comporta el la finalul alegerilor, indiferent de rezultat? Și, mai ales, ce va face dacă nu le va câștiga?
Va recunoaște președintele AUR rezultatul alegerilor din mai 2025, în cazul în care scorul nu-i va conveni? Aceasta este o temă pe care George Simion nu a atins-o niciodată în intervențiile sale publice.
De ce e foarte important
O țară ruptă în două și după alegeri, unde finalul alegerilor să nu acumuleze încrederea oamenilor și un respiro de ”hai la treabă”, este visul pe care Rusia l-a declarat deja. „Orice scrutin organizat fără Călin Georgescu nu va avea legitimitate”, a spus purtătorul de cuvânt al lui Putin. Știm asta. Orice țară care nu e sub Rusia nu e o țară în regulă, după părerea lor. Indianul bun e indianul mort, țara bună e cea îngropată de Rusia.
Kremlinul, care pur și simplu nu știe ce înseamnă alegeri libere, dă lecții altora despre democrație.
Va accepta sau va submina George Simion rezultatul alegerilor? Legitimitatea noii conduceri a României e o temă fundamentală, nu o declarație de rutină care să împlinească un protocol democratic. E o chestiune de viață și de moarte a libertății, de vreme ce ultima găselniță a agresorului e să nu recunoască legitimitatea celui pe care îl agresează. Se vede clar în aceste zile.
Putin spune că nu poate face pace pentru că Ucraina nu are un președinte legitim și el vrea ca Ucraina să intre sub o administrare specială. România știe prea bine ce înseamnă ”administrarea specială” din vremea ocupației rusești de după război.
Va accepta Simion rezultatul? Răspunsul e fundamental pentru noi toți și pentru cuvântul lui. Conduita sa ne va arăta cât de autentică a fost apropierea de sport, lumea unde o etapă se încheie odată cu tabela pe care o recunosc toți, iar a doua zi o iei de la capăt, în căutarea unui rezultat meritat, mai bun.