Radu Naum Gruia a luat-o la vale

• Trei și jumătate. Asta e media golurilor încasate în ultimele 6 meciuri de CFR, echipa apărării de oțel până nu demult.
• Csikszereda, ultima din Superligă, o formație pregătită de prima divizie așa cum românii sunt pregătiți să meargă pe Lună, are o medie de doar trei.

La CFR nu mai este despre fotbal, deși mulți spun că are un lot slab. O fi, dar nu într-atât. E o gravă problemă mentală. Și una de viziune. Și acum una de vertij.

E frumos că e încurajată de oamenii politici ai Clujului. Numai că lozici și îndemnuri pionierești de genul „Haideți, băieți, hai să mergem mai departe!” (Boc), „Nu am pierdut războiul, ci doar o bătălie, nu e un sfârșit ci începutul drumului spre o nouă victorie” (Dîncu) nu vor repara mințile, sufletele și politica acestui club.

„Bijuteria” echipei a început să-și piardă strălucirea

Și aici necazul e abisal. CFR, despre care se zvonește că va intra în insolvență, a folosit de ani de zile, cu înverșunare, până la golirea de sens, aceeași rețetă care nu a făcut decât să-i adâncească deficitul. Nu mereu în același ritm ca în anii cheltuielilor sălbatice, dar sănătatea financiară a rămas un paradis mereu pierdut.

Trâmbițarea de către patron a unei iminente vânzări a lui Louis Munteanu la un preț dincolo de orice imaginație mirosea deja a disperare. În loc să-l motiveze, telenovela ipoteticei tranzacții l-a înfundat mental pe atacant.

„Bijuteria” echipei a început să-și piardă strălucirea și să acumuleze nervi. Oameni care au stat aproape de el vorbesc despre o stare de irascibilitate și un comportament necivilizat ce denotă nu doar o problemă de caracter, ci și una de exasperare solidă.

Acum a intrat într-un soi de grevă, a fugit de la echipă, a dispărut în cel mai greu moment. E fix ce-i mai trebuia clubului după tragicomedia numită Hacken.

Nici măcar Petrescu nu a mai fost Petrescu

CFR a continuat să nu aibă, de-a lungul sezoanelor, altă idee mai bună decât Dan Petrescu ca antrenor. Povestea cu ciorba reîncălzită nu funcționează în Cluj, probabil că acolo alimentele țin mai mult în depresiunea răcoroasă a orașului, dar până la urmă expiră și conservele.

Și nici măcar Petrescu nu a mai fost Petrescu. A fost ceva între cel vechi și cel care nu poate fi, adică un creator de fotbal. El a creat doar rezultate. Succesele lui, memorabile, au stat pe organizare, rigoare, cinism, pragmatism.

Sezonul trecut CFR a fost un soi de lider la goluri primite după 30 de meciuri. Nemaivăzut. A dat și înscris mai mult ca de obicei, corect, dar a ieșit din ceea ce știa să facă de minune. A rămas într-un no man’s land pe care îl plătește acum cash.

Când regele Louis a devenit mut în fața porților adverse apărarea a continuat să gafeze. Dintr-o dată n-a mai fost nimeni care să bage sub preș mizeria defensivă.

Clubul a încercat fără succes să-și primenească lotul. Chiar dacă media de vârstă a scăzut, jocul arată tot bătrânicios, de parcă odată ajunși la CFR până și copiii se ofilesc, capătă metehne de pensionari.

Apetența pentru stranieri a rămas aceeași. Buni în condiții normale, ei își pierd reperele când e să joace cu sufletul. Sufletul lor e în altă parte.

Ar fi timpul ca lingourile vânturate de patron să iasă la interval

Clubul cel mai de succes al ultimului deceniu a mers mereu pe o sârmă subțire, echilibristică invizibilă în vremuri de glorie, când dădea senzația că gonește pe o autostradă. Dar era o aparență.

Acum presa scrie despre felul în care patronul Varga, mai mult în Africa decât la Cluj, s-a împrumutat de la Petrescu și de la Hoban pentru charterul de Suedia și salarii. Dacă asta e formula fericirii, atunci raiul din Gruia seamănă suspect de mult cu un infern.

Probabil că e momentul cel mai greu și periculos din istoria recentă a acestui club. Și la fel e și pentru fotbalul românesc, în pericol să piardă una dintre forțele sale.

Poate că ar fi timpul ca lingourile vânturate de patron să iasă la interval. Cele de aur și cele de materie cenușie. Deocamdată sunt îndoieli puternice că ar exista și unele, și celelalte.