- Anularea suspendării vedetei SUA, Folarin Balogun, definește perfect ceea ce știam: regulile sunt făcute pentru a fi încălcate de cei puternici.
Să permiți unui jucător eliminat să joace în meciul imediat următor, doar pentru că naționala respectivă e SUA, care îl are pe Trump președinte, e ceva ce nu poate fi catalogat decât scandalos.
Trump, după Venezuela și Strâmtoarea Ormuz, în drum spre Groenlanda, a luat cu forța și FIFA. I-a fost mai ușor, Infantino s-a supus, îl aștepta în genunchi.
Dublul standard: Balogun vs Messi și Ronaldo
E evident că nu există dezbatere pe ce a hotărât forul mondial. E atât de penibil, încât nici măcar FIFA n-a încercat vreo explicație.
Totuși, lumea întreagă e scandalizată într-o măsură disproporționată față de momentul în care Ronaldo a primit clemență asemănătoare pentru a nu rata startul Mondialului.
La fel și în cazul lui Messi, care trebuia eliminat în meciul cu Algeria, culmea, pentru un fault aproape identic cu cel comis de Balogun.
Când Messi a fost protejat a fost bine, planeta a acceptat nedretatea. De ce? Argumentele au fost: e fotbalist mare, încântă oamenii, atrage publicul. Când Balogun a fost iertat e isterie mondială. Dublu standard, care a acționat mereu.
Acum aflăm că regulile sunt pentru fraieri?
Dar dincolo de această diferență, rămâne esența: regulile sunt pentru fraieri. Oamenii nu sunt egali în fața legii. Acesta e un slogan, o lozincă, nu realitatea în care trăim.
Iertarea starului SUA, la intervenția directă a Casei Albe, este definiția perfectă a modului în care se desfășoară această lume, indiferent că e vorba despre România, SUA sau orice altă țară.
Mai ales noi, românii, ar trebui să știm cel mai bine cum funcționează pilele, relațiile, intervențiile. „Ai și tu pe cineva acolo?”. Această replică vă sună cunoscut?
Cine are pe cineva, undeva, oriunde, atunci va ajunge la acel „undeva” sau va rezolva ceva, orice, peste rând. Nu va conta meritocrația, ordinea firească, va conta cine pentru cine a sunat și a intervenit.
SUA și Trump l-au avut pe Infantino la FIFA. Au intervenit și lucrurile s-au rezolvat.
Cazul Balogun de România e cel pe axa FRF-Csikszereda
Un exemplu, păstrând proporțiile, care se înscrie în registrul FIFA-SUA-Balogun: recent, FRF a creat o dispensă în regulament, care practic a fost dată cu dedicație pentru un singur club: Csikszereda.
Echipa ciucană nu mai avea dreptul să joace acasă și în acest sezon, deoarece capacitatea stadionului trebuia să fie începând cu al doilea an de Liga 1 de cel puțim 4.500. S-a decis prelungirea dispensei cu încă un an pentru astfel de formații.
Lucrurile așa au funcționat mereu, așa funcționează și așa va fi și mâine și întotdeauna.
Acceptarea compromisului: scopul scuză mijloacele
Ne putem scandaliza și e foarte bine că se întâmplă așa ceva, dar când vom reveni la viața de zi cu zi o să realizăm că decizia din cazul Balogun e, de fapt, intervenția de sus care există peste tot în societate.
Ca să apelăm tot la un termen fotbalistic, de cele mai multe ori, oamenii acceptă compromisul pentru că îl încadrează la „scopul scuză mijloacele”.
Problema care rămâne însă e că ne scandalizăm doar în funcție de interes, singurul deziderat care contează mai presus de reguli, valori, moralitate, onestitate și, foarte grav, chiar legi.