Publicat:
19.08.2024, ora 00:42
Actualizat: 19.08.2024, ora 00:50
- Eram cu degetele pe tastatură. Dar nu prea este nimic de notat în jocul Rapidului. Nimic demn de un fotbal bun.
Derby între o echipă fără o idee de joc și alta cu o idee, dar fără mijloace fotbalistice suficiente. Rapid - Dinamo trebuia să fie pentru gazde meciul primei victorii în campionat (renaștere e prea dramatic spus) și al reconcilierii cu suporterii.
Pentru formația lui Zeljko Kopic era încă un prilej în demonstrația despre continuitate. Despre cristalizarea unui stil care se bazează pe mai multă siguranță defensivă și un joc combinativ în slujba vârfului Selmani.
Ocazie dintr-un aut
În condițiile în care Rapid a avut în prima repriză o superioritate de natură farmaceutică, detectabilă numai de site-urile specializate în statistică, singura ocazie nu a fost rodul vreunei scheme savante, ci s-a născut la un aut bătut oportun de Borza la Gojkovic, care, din poziție incomodă, a șutat în bara din dreapta lui Golubovic. Și dacă vă spune cineva că asta a fost o schemă antrenată, fiți sigur că vă minte.
Disciplină
La nivelul ei de echipă căreia i-a trecut ghiuleaua retrogradării pe deasupra capului, Dinamo a replicat printr-un joc de pase elaborat și o serie de situații favorabile, irosite nu neapărat prin intervenția adversarului, ci de limitele tehnico-tactice.
Linia de mijloc Milanov, Gnahore și Cîrjan nu reprezintă tot ce își poate dori un antrenor în materie de creație, însă disciplina și asumarea efortului compensează.
Exemplul Selmani
În aceeași notă de hărnicie au evoluat oamenii care au format tridentul ofensiv. Bani, Selmani și Abdallah au muncit și au alergat dublu cel puțin față de cât au făcut-o Papeau, Gojkovic și Jambor, adică omologii din tabăra rapidistă. Peste toți, a impresionat atitudinea lui Selmani.
Kosovarul a făcut presing din primul până în ultimul minut, și-a creat o ocazie imensă la pătrunderea frontală în careu din minutul 57, a obținut penaltyul la faultul lui Ignat. Penalty pe care l-a și executat cu responsabil, cu elan și cu o fentă care l-a trimis în celălalt colț pe Sigrist.
Metafore și cârcei
Ce se întâmplă cu Rapid ar trebui să ne spună Viorel Moldovan, care ne avertizase, “notați-vă”, că echipa al cărei președinte negreșit va câștiga și își va începe revirimentul. Rapid nu a câștigat și nici nu a dat senzația că o va face. Prezent la declarații, Moldovan s-a lansat în metafora absenței spiritului ucigaș în tabăra Rapidului și a ținut să se facă de râs contestând penaltyul acordat la faultul lui Ignat în careu. Nu am aflat însă lucruri mai importante.
De exemplu, cum poate Rapid să își revină cu jucători care acuză constant probleme fizice pe final de partidă, cu decizii tehnice stranii de genul trecerii pe linie moartă a unui fundaș ca Iacob ori a neincluderii în primul 11 a lui Hasani și a lui Burmaz, dar mai presus de orice a absenței cronice a unui plan de joc.
Noi provincialii
Toate acestea sunt treaba lui Neil Lennon și el ar trebui să ofere explicații. De ce Rapid contează cu adevărat în meci doar atunci când se expune adversarul, iar adversarul este o echipă în cel mai bun caz în construcție.
Mereu iritat la interviuri, cu capsa pusă, nord-irlandezul este preocupat deocamdată să îl tragă de urechi pe Marius Șumudică și în general să ne certe pentru provincialismul nostru care îi obturează înaltele standarde profesionale.
