- De obicei când se bagă patronii în ciorba antrenorilor e amatorism și medievalism, povestea aia că eu mă pricep la tot ce-i al meu, o nebunie.
Știți reclama cu ăla de meșterește singur acasă, cu soție și copii prin preajmă, la aragazul stricat? „Lasă, dragă, că știu eu ce fac”. Așa și la fotbal.
Ar trebui o campanie națională cu tema „Nu vă mai băgați unde nu vă fierbe oala!”. Că vă opăriți. Și îi opăriți și pe cei din jur. Ioan Varga i-a tras o smetie lui Dan Petrescu, mai nou sacul de box al oricui – drept e că și-o mai și caută.
„Sunt puțin supărat că ne-am retras prea mult în partea a doua. Nu am înțeles de ce am băgat atâția fundași” (fanatik.ro), a zis omul cu banii de la CFR.
CFR mima o lejeritate care era de fapt un bluf
Prima frază e corectă. CFR a arătat așa cum arată echipele mici contra FCSB după ce dau un gol, două. Se fac ca ariciul, nu mai joacă nimic, se lasă dominate până la sufocare și la final rezultatul e la ghici.
CFR a fost duminică un ceva între o fostă echipă mare și o potențial echipă oarecare. La un moment dat avea aere de campioană, mima o lejeritate în exprimare care era de fapt un bluf, dovadă cele două goluri pe care le-a înlesnit adversarilor, unul pus pe tavă, celălalt pus în gheată. Dar de la ce vine asta?
Varga zice că de la prea mulți apărători. Se referă, probabil, la schimbările defensive din repriza a doua. Ia să le numărăm, coane Fănică!
Unde sunt fundașii incriminați?
Artean la Păun, mijlocaș central la inter, mutare logică, Păun înotase iar la mijloc iar raidurile lui Tănase, retras, deveniseră periculoase. Apoi L. Munteanu cu Filip, atacant iese, mijlocaș intră, mutare defensivă, ok. Apoi Postolachi în locul lui Fică, atacant intră, mijlocaș iese, ofensiv deci.
După care nu mai contează, că mutările s-au făcut în minutele finale ale meciului (târziu, foarte târziu) și nu s-a mai schimbat nimic.
Unde sunt fundașii incriminați? Da, CFR s-a apărat cu disperare pe alocuri, dar nu pentru că avea prea mulți apărători, ci pentru că e o echipă debusolată.
O să vă zic o poveste, ca să vedeți mai bine tabloul.
Odată ca niciodată într-o etapă contratimp a Turului Franței unui ciclist i s-a stricat ceva la ghidon. Dilema era simplă: ori se oprea și pierdea un timp prețios (omul era în luptă pentru podium), ori încerca să repare din mers. A ales varianta a doua.
Faza a fost comică și dramatică, tipul continua să pedaleze cum putea în timp ce meșterea la blestematul de ghidon. Oamenii își făceau cruce.
Dan Petrescu e și el amețit, parcă nici el nu mai crede în ce zice
CFR e rătăcită pentru că încearcă să repare sau mai ine zis să asambleze din mers o echipă după ce a vândut o echipă, și să mai și pocnească.
Se păcălește crezând că timpul are răbdare până își încleiază toate elementele. Această echipă a schimbat macazul de la performanță la bani.
Prin urmare și-a pierdut coerența internă odată cu plecările și venirile masive, a pierdut calitate, oamenii ei emblematici au îmbătrânit sportiv iar lotul e o combinație de ce ar putea fi cu ce s-a putut.
De unde omogenitate?! Dan Petrescu e și el amețit, parcă nici el nu mai crede în ce zice, vede gafele și ale lui și pare liniștit, îl laudă pe Louis Munteanu pe care nu l-a folosit când era pe bani mulți iar acum golurile nu mai sunt de ajuns.
Finalul declarației patronului de la CFR e fabulos
Noroc că au scăpat de Europa, Gheonoaia asta care nu lasă echipele să se concentreze pe campionat. Dar și așa e greu. Când îți intră bani în conturi scoți și mingile în poartă.
Un tren nu poate fi pe două linii deodată, doar dacă nu e rudă cu pisica lui Schrodinger, vai de capul ei!
Finalul declarației patronului e fabulos. „Sunt mulțumit de joc, e una dintre partidele bune. Iată că Dan Petrescu are la dispoziție jucători cu care să facă performanță”. Ireal!
Deci jocul a fost bun sau nu? Adineauri zicea că e nemulțumit de repriza a doua. Și care sunt jucătorii cu care trebuie să facă performanță Petrescu? Ăia care nu mai aveau timp nici să respire în apărare?
CFR a trăit din execuțiile excelente ale lui Munteanu, care după ce a făcut mișto de detractori în fața camerelor TV, mimând lacrimile lor, trebuie să fi plâns, pe bune, la sfârșit.
Să dai astfel de goluri și să nu bați, iată un coșmar. Care, de fapt, riscă să fie al întregului CFR. Până la urmă, dormi așa cum vinzi.