- Istvan Kovacs a fost trimis acasă de la Mondial, fără să oficieze vreun meci în faza eliminatorie
- Concluzia? Arbitrajul continuă să fie o cangrenă care încearcă de ani și ani de zile să ne lase fără fotbal
În ciuda euforiei, complet nejustificate, a multora dintre români, care celebrau ca pe un succes formidabil delegarea lui Istvan Kovacs la meciul Argentina - Iordania, din ultima etapă a grupelor, centralul român a fost deziluzia actualei ediții de Mondial.
Radiografia eșecului
A fost trimis acasă, înaintea semifinalelor și finalelor, fără să conducă nici un meci în faza eliminatorie. Unde s-au jucat deja 28 de meciuri! Ca să realizăm eșecul major al lui Kovacs, iată câteva date:
- Kovacs a mers la Mondial din postura de arbitru care s-a clasat pe locul 4 în ierarhia mondială pe anul 2025. Doar Turpin, Letexier și Marciniak erau peste el
- Cele 28 de meciuri eliminatorii din 16-imi, optimi și sferturi au fost condus de 24 de „centrali”. Nu și Istvan!
- Dintre cei 14 „centrali” europeni de la CM, nu mai puțin de 10 au arbitrat în faza eliminatorie, la care se adaugă Marciniak, care a fost păstrat în lotul pentru semifinale și finale. Între cei 3 de pe lista neagră e Kovacs, singurul cu finală de UCL în palmares
- Istvan a arbitrat doar două meciuri în grupă, același nivel pe care l-au avut arbitri mediocri precum Ghorbal (Algeria), Tori Penso (SUA) sau Al Jassim (Qatar)
Argentina - Iordania nu a fost „delegare de lux”, ci o pedeapsă
E o umilință ceea ce a suportat Kovacs din partea șefului arbitrilor FIFA, Pierluigi Collina. Nu exista niciun „central” prezent la Mondial, nici măcar dintre cei europeni, cu palmaresul său.
Kovacs arbitrase toate finalele cupelor europene, inclusiv Champions League, în 2025. Și cu toate acestea, s-a ales doar cu un meci lipsit de atractivitate în grupe, Japonia - Tunisia 4-0, la care s-a adăugat un amical.
Argentina - Iordania a fost fără nici o miză pentru nici una dintre echipe, iar la genul acesta de meciuri sunt trimiși, de regulă, arbitri fără experiență sau care în momentul respectiv nu sunt deloc în prim-plan.
De exemplu, vă amintiți cumva cine a arbitrat Rapid - Craiova, din ultima etapă a campionatului trecut? Ai zice că e o delegare de lux pentru centralul care a oficiat, dar meciul a fost unul amical, fiindcă n-a mai avut miză.
Nu știți, nu-i așa, cine a arbitrat? Iuliana Demetrescu a fost la centru. Cu 7-10 zile devreme, când duelurile Craiova - U Cluj au decis Cupa și titlul, centrali au fost doi dintre cei mai buni și experimentați centrali: Barbu și Bârsan.
Exact așa au stat lucrurile și cu Kovacs la acest Mondial. Argentina - Iordania a fost un meci prin care Collina mai mult l-a pedepsit pe Istvan, mai ales că ulterior nu l-a mai delegat deloc.
E inexplicabil, totuși, că un „central” care are toate finalele europene în palmares, e zero barat ca delegări la Mondial! Avem motive să privim cu suspiciune decizia lui Collina și să credem că Istvan a fost nedreptățit? Avem. Sunt motive ca românii să se revolte? Sunt!
Relațiile lui Istvan la UEFA vs „la FIFA nu are pe nimeni”
În schimb, n-am auzit niciun român să fie scandalizat, să conteste sau măcar să-și pună niște semne de întrebare cum un arbitru care în Liga 1 stă aproape numai la monitor, pentru că nu nimerește nici o decizie în teren, are o ascensiune fulminantă la UEFA! România, FRF, oamenii de fotbal, toți au jubilat atunci când a fost delegat la finala UCL, acreditând ideea că e un succes remarcabil al fotbalului nostru.
De fapt, mecanismul care atunci l-a propulsat pe Kovacs cu viteza luminii în vârful arbitrajului european e același care acum l-a pus sub embargo la Campionatul Mondial. Fix același.
Care mecanism? Acela care rulează dintotdeauna în arbitraj: relații, influență, decizii politice și abia la final valoare. La UEFA, Kovacs a avut spate puternic pe axa Vassaras - secretarul general Theodoridis.
În acest context, a fost promovat, susținut, delegat la foc automat, iar finalele s-au succedat ca un lucru firesc în tot acest angrenaj profund viciat. A fost un succes care a trecut de limita tiparelor obișnuite, mai ales pentru un arbitru din estul Europei.
La FIFA, vorba unui personaj important din arbitraj cu care am discutat zilele trecut, „Kovacs nu are pe nimeni”. Și atunci, ghinion: lipsă de susținere, de meciuri, de expunere. La care se adaugă și evaluarea lui Collina, toate la un loc ducând la un eșec monumental al acestui arbitru la Campionatul Mondial.
Fotbalul ideal e cel cu arbitrajul robotizat 100%
Totul în lumea arbitrajului se reduce la influență. Totul. Așa că oglinda lui Istvan Kovacs conține ceva paradoxal, dar atât de putred: te uiți și vezi succesul, dar se reflectă eșecul.
Probabil că tot ce are mai urât fotbalul provine din arbitraj. Dacă fotbalul ar putea scăpa vreodată, oricând, de acest balast teribil, atunci ar deveni un sport perfect.
Într-un fotbal ideal, ofsaidurile ar fi detectate automat de un soft, ceea ce se întâmplă deja în competițiile și campionatele mari, iar restul deciziilor ar fi luate de roboți.
Așa am scăpa definitiv de această lume, care a început în negru, dar care ulterior a ajuns să îmbrace toate culorile pământului, urmând profilul unui cameleon. La propriu și la figurat!
Cine e revoltat astăzi de ce i s-a întâmplat lui Kovacs, înainte de a spune ceva, să privească în oglinda acestui arbitru. După ce va vedea va înțelege că arbitrajul nu conține nimic sfânt și valoros. E doar o cangrenă, care de ani și ani de zile tot încearcă să ne lase fără fotbal.