Cristian Geambașu Efectul David

• Încă o medalie de aur pentru Popovici, încă aproape două secunde de emoție pură. Bucuria se trăiește în secunde, în picături, nu cu polonicul.

Ce poți face într-un minut, 43 de secunde și 53 de secunde în afară de a câștiga un titlu mondial? Puține lucruri. Să respiri de câteva ori, să mai bei două guri de cafea. Să schimbi repede canalul și să dai pe TVR Sport, să îl vezi pe David Popovici. Un exercițiu cu efect terapeutic garantat.

Emoția care se instaurează atunci când concurează unul de-ai tăi te curăță de umori. Îți place să crezi că palpitațiile tale îl stimulează cumva și pe el. Mai mult ca sigur că nu, pe el îl ajută lucruri prozaice ca munca, sacrificiile, renunțările. Monotonia vieții de sportiv profesionist este un adversar teribil.

Ce cronică?!

Înotul pe distanțe scurte distilează întrecerea sportivă la nivel de secunde. Ce cronici savante să scrii la o cursă de 100 de metri sau de 200? Ce să analizezi tactic fără să pari ridicol, cum să descrii rotația brațelor, ritmicitatea cu care picioarele bat apa, felul în care apa iese în jet prin nările omului amfibie?

Forța, suplețea, controlul emoțiilor și al respirației, coordonarea mișcărilor totul într-o torpilă care taie apa fără să facă spume în jur. David plonjează primul în bazin, este doar al 3-lea la prima întoarcere și al doilea la ultima, la 150 de metri.

Răpitorul

Americanul Hobson este în față și pare evadat în câștigător. Pe ultimii 25-30 de metri rămași până la finiș românul nu mai înoată. Se transformă într-un pește răpitor, un piranha care canibalizează bazinul.

Mă vor contrazice specialiștii, oamenii care cunosc dozajul efortului, graficul pe fiecare metru al întrecerii. Nu e miracol, nu e literatură, e doar știință vor spune ei. Este doar atât? Atunci orice băiat disciplinat și muncitor ar putea ajunge campion mondial sau olimpic. Dar nu.

David are ceva în plus. Inclusiv acea umbră de aroganță proprie celui conștient de unicitatea lui.

Povestea continuă

Povestea continuă, cu el luptând să fie campion și cu noi pe margine bucurându-ne sau încruntându-ne atunci când mai și pierde.

De ce, dom’le, nu câștigă mereu, că i s-au făcut toate poftele? Povestea continuă și după ce se termină Mondialele. Îi vom analiza reclamele în care apare, vom urmări ce mașină conduce, îl vom judeca că ne îndeamnă să nu votăm cu neanderthalienii. Lucruri din astea, accesibile nouă.